În urmă cu mai mulți ani, într-o zi de vară, când Miki, cățelușa noastră era zglobie, mă plimbam cu ea in lesă - prin cartier.
Tocmai traversam o parcare rezidențială, să ajungem la zona cu iarbă. Am trecut pe lângă o familie: mama, tata și un băiețel în vârstă de 5 ani, de 6 ani... Nu știu să apreciez vârsta. Aud glasul micuțului, pe un ton sfătos:
- Tati, când ai un pic de timp, trebuie să avem o discuție foarte importantă.
- Acum e bine, tati. Ce discuție? s-a interesat adultul, serios, dar i-am ghicit amuzamentul in voce.
Recunosc, devenisem extrem de curioasă și mă bucuram că Miki întârzie in zonă.
- Când vei considera tu, te gândești serios pentru că e foarte important să am și eu un câine ca acela.
Știam că zice de Miki și m-am întors spre familia respectivă, dar nu ostentativ, nu să mă bag in vorbă.
- Trebuie să fie așa mic și să semene cu o vulpiță - a mai spus copilul către tatăl lui, apoi, fără pauză între fraze a privit spre mine: - Credeți că îmi dă voie să îl mângâi? se referă la Miki.
- Va fi chiar fericită să fie mângâiată. E fetiță - îi spun.
Se lasă pe vine lângă Miki, mângâind-o, și zice: - Tati, deci trebuie să fie cățelușă; e foarte important.
Abia îmi puteam abține râsul! Copilul era foarte serios și mi s-a părut nepotrivit să râd. Spre mulțumirea mea, când i-am privit pe părinții copilului am observat că și ei sunt în aceeași dilemă: să râdă sau ba. Ne-am zâmbit larg.
Mi-am amintit întâmplarea deoarece, recent, am întâlnit o vecină al cărei băiețel, în vârstă de 4 ani, e foarte sfătos, și îi plac câinii foarte mult. M-a întrebat unde este cățelul meu, 'că nu l-a mai văzut (e printre copiii din zonă care se jucau cu Miki).
- Nu e politicos să întrebi așa ceva - îi zice mama.
Cu vecina m-am înțeles repede prin semne, dându-i de înțeles că Miki a murit și dacă e in regulă să-i spun micuțului; mi-a dat de înțeles că da.
- Miki nu mai e - îi spun.
- Și unde e dacă nu mai e? întreabă el.
- A murit - zâmbesc.
- Atunci e foarte important să ai alt câine. Mami, noi când vom avea un câine?
Ne-am luat la revedere. Puștiul discuta despre câini, cu multă seriozitate.
Inseamna ca trebuie sa existe doua continuari
RăspundețiȘtergereale povestii. Daca trebuie sa se implineasca dorintele
voastre, se vor implini. Pupici, Diana draga!
O zi frumoasa!🤎
Îmi doresc cu toată puterea - și pentru cei doi prichindei, dar mai ales pentru mine. 😊 Cu muuulți ani în urmă, am fost voluntar (alaturi de mai multi voluntari) "la plimbat" câinii dintr-un adăpost aflat la marginea orașului - era după ce "plecase" Bony, cățelușa. Îmi e imposibil să aleg unul dintr-un adăpost! I-aș lua pe toți acasă. 😃
ȘtergereÎți mulțumesc, Suzana dragă! 😘💞 Zi frumoasă! Pupici!!
--ce frumooos! si emotionant! Doamne, ce draguta e Miki acolo... Adorabila!
RăspundețiȘtergereAici pe strada noastra, este o scoala generala - scolile generale sunt doar pentru clasele 1-4
Si deobicei la plimbarea de la ora 12 intalneam (cand lucram doar de acasa) copiii iesind de la ore... Mi-au spus ca au o data pe luna o ora cand vine cineva de la "Caminul de animale" si aduce un catel, copiii invata sa reactioneze cu animalutele, sa isi stapaneasca teama - daca au, sa poarte discutii despre rasa, vârsta... Na, smal-talk-uri speciale... Si cand ma vedeau cu Leo, exersau ☺☺☺ Ce ma amuza seriozitatea cu care discutau - exact ca si baietelul tau din poveste.
Am mi observat ca cei din India si Tarile Arabe, barbatii mai putin isi arata spaima, insa copiii si femeile... zici ca-l vad pe Bau-Bau de mana cu King-Kong!!! Doamne fereste ce ingroziti sunt!!! Pentru ca nu au o educatie in acest sens... sau... sunt gresit educati - am inteles ca la arabi, se zice ca un câine "te murdareste" daca te atinge!!! - in sensul "divin"!!!!! Groaznice conceptii! Dar ma rog... Nu inteleg de ce vor neaparat sa locuiasca in Europa!!! Oricum umbla mascate - ele... la ele ma refer! Sincer, mie mi-e frica atunci cand imi iese in cale o cirda cu mascate - imbracate din cap pana in picioare cu in halate negre cu plasa la ochi!!!! HM!
Te pup draga Diana. Un start bun in noua saptamana . ganduri bune si imbratisari, de la trio pentru quattro 😘🍀🐾💞🫶🏻🤗
Mi-e tare dor de Miki. 😊
ȘtergereAm observat că și în Ro a început să se facă o educație precum cea la care te referi, ducându-i pe micuți la ferme. O asemenea educație cred că se impune. Nu-i obligatoriu pentru nimeni să aibă câine, dar consider că e necesar să se învețe ce și cum. Sunt convinsă că micuții din cartier sunt adorabili "practicând" cu Leo ceea ce învață! Acum foarte rar am mai întâlnit persoane care să se isterizeze la distanță de câțiva metri de un câine (chir mic și în lesă fiind câinele) dar în urmă cu ceva ani era jale! 😅 Majoritatea isterizaților erau adulți de toate vârstele. Copiii, de regulă, veneau fericiți spre câini și adulții care-i însoțeau pe copii țipau ca descreierații. Le înțeleg teama, firește, dar prea urlau ca atacați de urs.
În legătură cu musulmanii, femeile și copiii probabil că se tem din același motiv pentru care se isterizau unii aici: lipsa educației; plus că, in țările lor, probabil, nu vedeau prea des câini și li se par periculoși. Bărbații nu se tem, dar se țin departe. 😃 Unii bărbați musulmani, nu toți. În Coran sunt menționați câinii de câteva ori, dar nu in sens negativ, de impur. Se menționează că pot fi folosiți câinii la vânătoare, la paza fermelor, caselor etc. Se permite, in Coran, să fie consumată carnea animalului vânat de un animal (inclusiv câine) pentru vânătoare (când câinele atinge vânatul și îl poartă între colți până la vânător e ok, deci e aiurea să nu fie ok atingerea unui câine - sigur, carnea se spală, fierbe/frige etc.)
Chestia despre "câinele impur" pare a fi rezultatul hadiselor, un fel de învățăturile Sfinților Părinți din alte religii - pe scurt, "se explică" ce scrie in Coran, așa cum în religiile creștine "se explică" ce scrie in Biblie, de diverși "înțelepți studioși", și credincioșii ajung să nu mai cunoască ce scrie in Coran, respectiv în Biblie.
În ceea ce privește indienii... cred că e doar frica de câini. În hinduism (dar și în alte religii "înrudite") sunt respectate toate formele de viață și nu sunt considerate pure/impure.
Cred că e destul de ciudat să întâlnești femei înveșmântate in burqa neagră... E o tradiție pe care o înțeleg și nu prea, dar dacă lor le e bine...
Te pup și eu, Carmen dragă! 🌹Mulțumesc! Săptămână frumoasă îți doresc! Îmbrățișări cu drag și gânduri bune de la quattro pentru trio! 😘🐾💞🍀💕🍹💖
Uy que lindo niño se nota que lo educan bien para que sea respetuoso con los animales. te mando un beso.
RăspundețiȘtergereCopiii pot fi atât de serioși! Poate că i-au luat părinții un cățeluș, pentru copii este o bucurie mare. Eu am avut primul cățel al meu la 5 ani, o cățelușă șorecar maro roșcat. Am avut-o doar un an, a fost lovită de o mașină. Am plâns atât de mult că noaptea m-au dus la urgență, mă sufocam.
RăspundețiȘtergere