Pur
şi simplu am uitat! Ştiam că urmează curând prima zi de primăvară, dar de mărţişoare
am uitat complet! Ieri mi-am amintit, citind pe ici-colo urări de 1 Martie. Deşi
n-am mai lucrat un mărţişor de ani şi ani de zile mi-am zis că e timpul s-o
fac.
Materiale
nu prea mai am, pentru că nu m-am ocupat cu aprovizionarea,
dar ceva-ceva am mai găsit. Materialele ca materialele – pot fi de oricare –
dar ce mă fac atunci când imaginaţia se încăpăţânează să rămână in vacanţă?!
Se
zice ca pofta de mâncare vine mâncând, şi atunci – de ce nu?! – pofta de făcut
mărţişoare vine meşterind. N-a venit! Mărţişoare am facut doar şase, cât să
ofer persoanelor despre care ştiu că îmi vor oferi.
Ce-a
ieşit din câteva bucăţele de piele, mărgeluţe şi şnururi vedeţi mai jos (şi
nici măcar nu vedeţi bine! Poza e făcută tot la repezeală). Uuuuf! :)) Nu mă plâng, doar oftez. Cred că de
răbdare am nevoie mai mult decât de orice. Şi de ceva timp, e drept.
Ziua de 1 Martie (şi nu
numai!) :) minunată vă doresc s-o
aveţi!
Nu ştiu cum se numeşte acest
soi de cactus fără ţepi, cu flori superbe! (e al unor prieteni).
Actualizare 3 martie 2018
Am mai găsit câteva mărţişoare făcute in anii trecuţi:
Actualizare 3 martie 2018
Am mai găsit câteva mărţişoare făcute in anii trecuţi:
