Din istoria pisicii

Pisica impresioneaza prin caracterul independent si capacitatea de a se adapta oricand la viata salbatica. Conform rezultatelor obtinute in urma studiilor de comportament pare ca pisica a fost cea care a ales sa traiasca alaturi de om si nu invers, atrasa fiind de sursele de hrana pe care le gasea in preajma acestuia.

Cum si cand a aparut pisica nimeni nu stie sigur, si pentru faptul ca are un schelet cu oase delicate care nu a rezistat prea bine trecerii anilor, pentru a se descoperi azi probe materiale.

Unii zoologi cred ca strabuna pisicii este Felis silvestris lybica din zona care se intindea din Africa pana in Orientul Mijlociu.

Cercetatorii par a fi de acord ca predecesorul cel mai vechi al pisicii etse un animal care seamana cu nevastuica – numit Miacis – si care ar fi trait in urma cu 40-50 de milioane de ani in urma. De fapt, Miacis e considerat a fi stramosul comun al multor carnivore terestre. Cea mai cunoscuta dintre pisicile preistorice este Smilodon (numita uneori si tigru), o pisica ce are dinti in forma de palos, un animal care vana prin toata lumea.

Oricare ar fi originea, forma pisicilor actuale se prefigureaza din Oligocen. In Pliocen apare o grupa identica celei de azi si care, in Holocen, va da nastere grupei de pisici salbatice Felis.

Despre originea pisicii domestice, insa, se stiu si mai putine, interpretarile si presupunerile sunt dintre cele mai diverse, dar se admite ca ar trebui sa fie rezultat al incrucisarilor dintre tipurile salbatice: Felis omata – pisica stepelor asiatice – si Felis libyca – pisica salbatica africana – importata in Europa (se pare ca au fost aduse pe corabiile fenicienilor) si incrucisata cu Felis silvestris.

Se poate afirma ca pisica este un animal fisiped terestru. Fisipedele isi au originea in grupa Miacoidae care e constituita din singura familie a Miacidelor, care a disparut inca de la inceputul Oligocenului. Din aceasta ramura s-au diferentiat patru mari grupe de carnivore: Canoidae (din care s-au format Canidele); Arctoidae (din care s-au format Ursidele, Mustelidele, Procionidele); Herpestoidae (din care s-au format Viverridele si Hienidele) si grupa Feloidae, care a constituit singura grupa a Felidelor.

Prima asociere a pisicilor cu oamenii pare a fi la sfarsitul Epocii de piatra, dar pana sa devina animal domestic au mai trecut multe secole.

In vremuri din negura Timpului pisica a ocupat un loc important si in viata mistica a oamenilor.

Din secolul al XVI-lea i.H. par a fi primele dovezi arheologice si reprezentari ale pisicii domestice. Altfel spus: pisica domestica de azi ar fi originara din Africa.

In Egiptul antic pisica era venerata, mumificata si inmormantata in cimitire destinate special – de aceea se presupune ca acolo au existat prima data pisici domesticite. Un astfel de cimitir a fost gasit in secolul XIX si continea trupurile mumificate a peste 3000 de pisici. In familia egipteana antica moartea unei pisici insemna o mare pierdere. Trupul neinsufletit era imbalsamat si ingropat cu piatra funerara. Ca semn al doliului pentru pisica moarta membrii familiei isi radeau sprancenele.

Se pare ca multe dintre rasele care exista azi au evoluat din acele pisici. Egiptenii antici foloseau pisica la pescuit, la vanarea pasarilor dar si pentru a vana sobolanii si soarecii care infestau depozitele de cereale de-a lungul Nilului. Fiind atat de valoroasa (fapt recunoscut in documente oficiale prin anul 2500 i.H.) au protejat-o prin lege si, incet-incet, a fost considerata un trimis al divinitatii si s-a dezvoltat un cult al pisicii care a durat mai mult de 2000 de ani. Prin anul 2200 i.H. a fost considerata chiar zeitate, nu doar trimis al divinitatii si, astfel, zeita Lunii a ajuns sa fie reprezentata avand cap de pisica si trup de femeie.

Bastet, fiica lui Ra – zeul Soarelui – era zeita protectoare a pisicilor, reprezentata mai intai ca o femeie avand cap de leoaica, apoi ca o femeie avand cap de pisica si, uneori, ca o pisica. Personalitatea zeitei ei avea doua laturi complementare: una docila, asociata cu ipostaza de ocrotitoare a femeilor insarcinate, si una agresiva, spunandu-se ca faraonul isi nimicea inamicii precum Bastet isi sfasia victimele. Despre pisica se stie ca este feroce atunci cand vaneaza sau cand se bate pentru suprematie sau pentru a-si apara puii.

Ulterior, grecii au considerat ca atributele zeitei Bastet se aseamana cu cele ale zeitei Artemis si astfel zeita solara a ajuns sa fie asociata cu Luna.

In Egiptul antic era considerat animal sacru si cine maltrata o pisica era condamnat la moarte. Zeita Bastet a egiptenilor antici avea infatisata avand cap de pisica si era considerata zeita mama, izvor de fertilitate si care ii apara de boli si animale veninoase.

Cu ocazia zilelor de sarbatoare dedicate zeitei Lunii pelerinii aduceau la templu ofrande sub forma de mici statuete din lut, argint sau aur reprezentand pisici in diverse ipostaze: vanator de soareci, paznic al hambarelor, sau in ipostaze de igiena si ingrijire (se stie ca pisica e considerat cel mai curat animal – 30% din viata pisica isi petrece lingandu-se, curatandu-si blana, labutele si gherutele)

Egiptenii aveau legi stricte prin care interziceau exportul pisicilor dar pentru ca erau foarte apreciate si in alte parti ale lumii – mai ales pentru capacitatea lor de a distruge soarecii si sobolanii – grecii si romanii le-au dus in mai toate zonele Europei. Au fost descoperite pisici domestice si in India, China, Japonia – unde erau apreciate ca animale de companie dar si ca vanatori de rozatoare.

Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea au fost aduse in Europa tone de pisici mumificate, dar au fost pierdute pentru totdeauna. Cei de la Muzeul National de Istorie Naturala din Marea Britanie se lauda ca au un craniu de pisica din acea vreme cand egiptenii mumificau pisicile.

Esop, prin fabulele sale, aduce dovada ca pisica domestica era cunoscuta in Grecia prin secolul al VI-lea i.Hr.

Apoi, au venit crestinii si pisica a inceput sa fie considerata un discipol al diavolului (in special pisica neagra) si un animal totem al vrajitoarelor, care aveau puterea de a se transforma in pisici (conform unei atestari documentare din secolul al X-lea d.Hr.). Din acest motiv, din evul mediu si pana in prima perioada a epocii moderne pisicile negre erau torturate, arse pe rug impreuna cu mii de femei nevinovate. Doar pisicile din casele nobililor aveau dreptul la viata si nu erau considerate “demoni”.

In anul 1233 Papa Grigore al IX-lea a proclamat pisicile negre ca fiind un semn al diavolului si a exterminat o mare parte din ele, apoi a interzis cresterea lor – acest lucru a dus la inmultirea sobolanilor si a soarecilor si a jucat un rol major in declansarea Marii Epidemii de Ciuma.

In vremea evului mediu biserica a considerat pisisca simbol al zeităților pagane si pisicile au fost arse de vii, in zilele de sarbatori religioase, ca parte a celebrarii. Erau alteori zidite de vii in interiorul zidurilor caselor sau alte cladiri in credinta ca acest fapte va aduce noroc celor care locuiesc acolo. Dar cu cat se micsora populatia de pisici cu atat crestea populatia de soareci si sobolani – se presupune ca faptul are legatura si cu raspandirea atat de rapida a ciumei in Europa.

“Crestinismul a invins cultele misterioase orientale, devenind el insusi unul”

(An Introduction to Medieval Europe 300-1500, James W.Thompson; Edgar N.Johnson – 1937)

*

Pisica egipteana Mau este considerata una dintre cele mai vechi rase de pisici din lume, fiind punctata natural, nu in urma unei mutatii genetice.

Scrierile, picturile, statuetele care se refera la aceasta rasa dateaza din jurul anului 1400 i.H., adica inca din vremea faraonilor. Se presupune ca sunt urmase ale pisicilor sacre atat de venerate in Egiptul antic la un moment dat.

Un papirus care dateaza de prin anul 1100 i.H. il reprezinta pe zeul Ra cu infatisarea unei pisici punctate, decapitand sarpele Apep - simbolul raului la vechii egipteni. Un papirus de prin anul 1580 i.H, contine un pasaj in care sunt redate cuvintele unei pisici punctate: "Eu sunt cea care a luptat in apropierea arborelui Persiei, din Annu, in noaptea cand au fost distruse armatele lui Neb-er-tcher."

Adeptii cultului pisicii credeau ca aceste mici feline ar fi intruchipari ale zeitei Bastet sau ale zeului Ra, iar machiajul elaborat al egiptencelor (desenat si pe mastile lor mortuare) dau de inteles faptul ca incercau sa imite trasaturile fetei pisicii.

O pictura datand din 1400 i.Ch., descoperita intr-un mormant egiptean din Teba, reprezinta o pisica punctata care aduce o rata unui vanator, fapt care da de inteles ca micile feline nu erau doar divinizate, ci jucau si un rol important in viata de zi cu zi a locuitorilor Egiptului.

In Europa, aceasta rasa de pisici se pare ca ar fi ajuns prin anul 1900. Prin 1940, din cauza razboiului (care a condus la decimarea a numeroase alte rase de pisici) egipteana Mau era pe cale de disparitie. Se zice ca actualele pisici Mau sunt descendentele unui cuplu de pisici oferite de ambasadorul italian la Cairo printesei ruse Nathalie Trubetskoy, care se afla in exil la Roma.

Resurse: Descoperim lumea impreuna, eva.ro