De la Sputnik 1, primul satelit
artificial din lume lansat de ruși în cosmos în 1957, sute de
sateliți au fost lansați, dar industria aviatică n-a avut de
suferit. Zeci de ani, avioanele, rachetele, sateliții și-au
împărțit cerul fără probleme, deși cantitatea de „gunoi”
care plutește în spațiu este foarte mare, unele obiecte având și
dimensiuni mari – o coliziune ar putea conduce la un potențial
dezastru, având în vedere viteza foarte mare la care s-ar produce
(în unele cazuri). Cu mii de sateliți în cosmos cantitatea de
„gunoi” va crește – implicit va crește și riscul de
accidente.
În
ultimii ani – mai ales începând cu 2018 (când lansările s-au
dublat față de 2016) – avioanele companiilor
aviatice consumă mai mult combustibil dacă aleg
rute ocolitoare spre destinație pentru a evita oprirea la
sol. Spațiul aerian se închide de câte ori e de lansat o
rachetă, adică, din ce în ce mai des pentru a se evita
ciocnirea cu vreo rachetă și alte accidente dacă lansarea eșuează.
Deocamdată nu există tehnologia care să permită calcularea exactă
a unei arii anume; se alege aleator o „suprafață” și se
închide pentru cât mai mult timp posibil. De exemplu, pentru o
lansare care durează 10 minute spațiul aerian (culoarul de zbor din
zona lansării) trebuie închis cel puțin pentru o oră – ceea ce
provoacă întârzieri și pagube materiale. În caz că lansarea nu poate avea loc din
cauza vremii sau din cauza vreunei defecțiuni tehnice spațiul
aerian va fi închis și trei ore (poate mai mult).
Multe
dintre statele lumii (SUA, Anglia, Canada, Spania, India, China,
Danemarca etc. s.a.m.d.) au companii cu planuri de a lansa sateliți
comerciali. Negocierile pentru licențe și testele au început din
2019 (și chiar mai devreme).
FAA
(Federal Aviation Administration, SUA) insistă ca spațiul aerian
comercial, din moment ce activează în spațiul aerian național, să
fie supus acelorași reglementări de siguranță ca și în cazul
companiilor aeriene. Evident că „lansatorii” nu vor asta – în
ideea că ei nu sunt aviație ci... transportatori comerciali
spațiali.
„Bătălia
pentru cer” pare să fi fost declanșată de când cu lansarea
inaugurală a rachetei Falcon Heavy a celor de la SpaceX, când FAA
a trebuit să închidă spațiul aerian din zona Floridei între
13:30 și 16 (interval de lansare aprobat federal), deși pentru
lansare ar fi fost necesare doar 10 minute; din cauza vremii lansarea
a avut loc abia la ora 13:45. În acea zi au avut întârzieri (și
ocoliri) 563 de avioane. În acea săptămână, din cauza vremii și
a sistemului de control al traficului aerian, întârzierile s-au
produs cam la două zile, fapt care a atras atenția presei iar
companiile aviatice au început să întrebe de ce să amâne
zborurile pentru așa ceva. Acea lansare a fost de testare și n-a
avut o „țintă” precisă – a fost, practic, o anomalie în
domeniul lansărilor, deci nu o regulă.
În
mai 2019 încă se lucra la o nouă tehnologie (Space Data Integrator
– SDI) pentru ca data lansărilor să nu mai fie transmisă
telefonic, ci computerizat, calculatorul analizând cât spațiu e
necesar să fie închis pentru fiecare lansare. În noiembrie 2019
FAA încă nu urmărea activitățile de lansare și reintrare în
spațiu în timp real și nu putea genera calcule în timp real cu
privire la spațiul aerian pentru a putea lua măsuri de siguranță
în cazul unor „resturi” ce ar putea cădea după o lansare
eșuată.
 |
În
următorii ani, companiile SpaceX, Amazon (Proiectul Kuiper) - SUA,
OneWeb (Anglia), Telesat (Canada) și-au anunțat intenția de a
lansa în spațiu până la 46.100 de sateliți, cantitate de
obiecte ce depășește cu foarte mult cantitatea de obiecte trimise
în spațiu în ultimii 60 de ani. Pe lângă aceste companii sunt și
altele, din toată lumea. Sateliții care vor fi lansați în spațiu
nu sunt numai cei care oferă internet de mare viteză în orice loc
de pe Pământ și care au nevoie de antene („stații terestre”)
plasate la distanțe relativ mici intre ele pretutindeni pe Pământ
pentru „a putea face legătura”. Datorită scăderii dimensiunii
și a costurilor sateliților, cosmosul va fi împânzit cu sute de
alți sateliți mici pentru diverse scopuri.
SpaceX
a lansat 422 de sateliți până în mai 2020. Licența inițială
pentru Starlink (de la SpaceX) a fost pentru 12 mii de sateliți, iar
acum a fost modificată pentru 30 de mii. Va lansa sateliți la
fiecare două săptămâni în tot anul 2020 - cursele aeriene civile ar trebui oprite la fiecare două săptămâni, cum ar veni.
Amazon
nu a lansat până în noiembrie 2019 niciun satelit dar a cerut
licență pentru 3236 de sateliți.
Telesat,
din Canada, la sfârșitul anului 2019 încă negocia pentru 300 de
sateliți, sperând că vor oferi servicii regionale în 2022 și
servicii globale în 2023.
Kleos
Space (India) speră să-și lanseze sateliții în prima
jumătate a lunii noiembrie 2020.
GalaxySpace
(China) și-a lansat prima rachetă cu sateliți pentru internet de
mare viteză în decembrie 2019. Constelația va avea până la 1000
de sateliți.
OneWeb
(Anglia) a lansat în februarie 2019 primii șase sateliți, apoi s-a
oprit. Reprezentanții companiei anunțaseră reînceperea lansărilor
pentru ianuarie 2020, lansările fiind lunare. În martie 2020 a
lansat alți 34, din Kazahstan.
Sateliot
(Spania), primul operator de telecomunicații prin satelit care va
furniza servicii globale speră ca până în 2022 să lanseze prima
să constelație de 100 de nanosateliți.
De
ce sunt necesari așa de mulți sateliți? Pentru că, spre
deosebire de cei deja existenți (GEO) – care sunt geostaționari
(ceea ce permite antenelor de pe sol să se îndrepte direct spre
satelit) , sunt mari (cântăresc peste 1000 kg) și orbitează la o
distanță de 36 mii de km de Pământ – aceștia noi, LEO (Low
Earth Orbit) – orbitează la 500-2000 km de Pământ și sunt mici
(cca 500 kg). Apropierea de Terra permite o viteză mai mare de
transfer date dar având o zonă de acoperire mai mică pentru a
transmite continuu semnale de comunicare e nevoie de o „constelație”
de sateliți (sau mega-constelație) – se asigură astfel o
acoperire uniformă și la scară largă într-o zonă geografică
predefinită.
Ce
spun astronomii despre inițiativele comercianților
miliardari? Că e de rău! Roiurile de sateliți sunt, între
altele, o sursă de poluare luminoasă.
Despre
sateliții care existau până acum afirmă: sunt situați pe orbite
previzibile, poziția lor poate fi anticipată și sateliții evitați
prin programele existente; au luminozitate scăzută – dacă
e observat unul nu
produce efecte persistente când a ieșit din raza
telescopului; sunt în număr mic și atunci când apar în raza
vizuală a observatorului ținta astronomică poate fi observată din
nou fără întârzieri semnificative, trec repede și vor fi complet
întunecați după amurgul astronomic chiar și când se află pe
orbita joasă a Pământului (ceea ce nu s-a întâmplat cu primul
dintre sateliții
de la SpaceX, care a fost criticat
că ar putea fi
„clasificat” între
primele 50 cele mai luminoase stele din univers. Luminozitatea
acestor sateliți comerciali trebuie neapărat micșorată pentru că
astronomii nu vor mai putea calcula (între multe altele)
luminozitatea altor stele pe care le descoperă în observațiile
lor. Va diminua SpaceX luminozitatea? Astronomii bănuiesc că o vor
face... parțial; pentru cei deja lansați... asta e.
Altă
problemă de care se vor face „vinovați” acești sateliți
pentru internet de mare viteză se referă la căutarea și
descoperirea, mult mai dificilă, a asteroizilor și cometelor,
obiecte cosmice care pot fi observate cel mai bine imediat după
apusul soarelui și până la răsărit, iar acești sateliți sunt
în acest interval foarte luminoși.
Din cauza intrușilor strălucitori vor interveni dificultăți în
identificarea și măsurarea anumitor evenimente tranzitorii și
variabile, cum ar fi supernovele, stelele variabile etc. Dacă aceste
companii nu vor începe să facă modificările necesare știința
astronomiei va fi modificată definitiv în rău – sunt de părere
astronomii.
Oamenii
de știința din domeniul climei sunt siguri că toate aceste lansări
de rachete vor crea ceea ce astronomii numesc un
„cer nocturn distopic”;
va fi accelerată schimbarea climei iar stratul de ozon ar putea fi
epuizat și mai repede. Sistemul digital global reprezintă în
prezent 4% din totalul emisiilor de
gaze cu
efect de seră iar consumul de energie crește anual, afirmă Jean-Marc Jancovici.
E
posibil ca sateliții
comerciali privați să
închidă fereastra către stele – și nu trebuie să fii astronom
pentru a înțelege acest fapt, trebuie doar să știi să citești
și să te intereseze părerea astronomilor.
Pentru
mai multe informații, imagini și explicații științifice accesați
site-urile:
*
*
*
https://www.theverge.com/2019/5/16/18535813/commercial-spaceflight-federation-aviation-falcon-heavy-airspace-faa-traffic
*
https://fas.org/sgp/crs/space/IF11351.pdf
*
https://www.cnbc.com/2019/12/14/spacex-oneweb-and-amazon-to-launch-thousands-more-satellites-in-2020s.html
*
https://www.washingtonpost.com/gdpr-consent/?next_url=https%3a%2f%2fwww.washingtonpost.com%2fgraphics%2f2018%2fbusiness%2fspacex-falcon-heavy-launch-faa-air-traffic%2f
*
http://interactive.satellitetoday.com/via/march-2020/the-top-10-hottest-satellite-companies-in-2020/
*
https://www.futurithmic.com/2020/03/10/5g-from-space-role-of-satellites/
*
https://www.capacitymedia.com/articles/3824786/chinas-galaxyspace-5g-satellite-launches-into-leo
*
https://www.satellitetoday.com/launch/2019/10/21/kleos-space-confirms-launch-date-for-satellites/
*
https://www.recorder.com/my-turn-mirin-deployment-5G-012320-THURSDAY-32173759
*
http://www.parabolicarc.com/2020/06/18/sateliot-to-launch-5g-internet-of-things-satellite-constellation/
*
https://www.space.com/spacex-starlink-satellite-megaconstellation-launch-photos.html
*
https://techblog.comsoc.org/2019/12/13/china-to-launch-first-private-5g-satellite-by-end-of-2019/
*
https://www.oneweb.world/media-center/oneweb-successfully-launches-34-more-satellites-into-orbit-in-second-launch-of-2020