Un mod de a depozita mărunţişuri. Provocări verzi

De-a lungul timpului am tot descoperit pe internet fel şi fel de idei pentru depozitarea mărunţişurilor - să nu le mai avem împrăştiate pe cine ştie unde. Între acestea am descoperit şi un suport realizat din funduri de pet-uri înşirate pe o tijă. Pentru că Provocările primăverii - mai 2019 au una dintre teme “transformarea pet-urilor” şi pentru că la “curăţenia de Paşti” am găsit o tijă utilizată cândva pentru altceva, m-am gândit să fac şi eu unul. Deocamdată nu ştiu ce aş putea să pun in acest suport deoarece am tot amenajat locuri de depozitare - îmi place să am lucrurile la îndemână, să nu scotocesc după ele (că uit prin ce cutiuţă, raft, sertar etc. am pus unele lucruri este altă poveste).

Celelalte teme ale editiei din mai a Provocărilor verzi sunt: 1. in grădina; 2. să conservăm natura. Am început cu tema numărul trei deoarece mi s-a părut cea mai simplă.

Am tăiat patru pet-uri: două mari (de un litru) şi două mici (0,5 l), le-am tăiat franjuri la gură, am îndoit partea franjurată şi le-am dat cu auriu (franjurile) - pe cele mari am trasat şi o dungă cu auriu, să nu fie chiar numai verzi, dar am renunţat la alte adaosuri pentru că nu s-ar mai potrivi prea bine in restul decorului (deşi încă nu ştiu care va fi locul lui). Am găurit cupele şi le-am înşirat la distanţe între 10 - 15 cm (tija e lungă de 50 de cm); pentru a nu aluneca le-am fixat cu silicon.

Suportul întreg arată cam aşa:

Am făcut şi o fotografie mai in detaliu:

A mers rapid, totul, pentru că la tăiat şi vopsit pet-uri am dexteritate. ☺

Vase din dinastia plastic. Fleur and Color on Wednesday

Ella este într-o pauză de blog, dar eu nu-s! Acum, că m-am pornit, mă opresc mai greu!

₪

Pentru că mi-a plăcut “tehnica decupajului” mi-am zis că de ce să nu încerc şi alte metode… Zis şi făcut (tot in timpul orelor “moarte” din program).

De data aceasta am ales peturi, adică… sticle din plastic (ce ciudat sună “sticlă din plastic”!)

Să zicem că am confecţionat o vază mare, o vază mică, o cupă şi un ghiveci mic.

Pentru vaza mică am folosit o sticlă de la nu-ştiu-ce sortiment de lapte bătut – pentru suport, gâtul unei “sticle” de la apă minerală; pentru cupă… o cupă din plastic in care a fost îngheţată şi pentru ghiveci, partea de jos a unei “sticle” de bere de o jumătate de litru.

Vaza mică nu e “uşor strâmb tăiată” pentru că am greşit! Oh, nu! E aşa pentru că… aşa am vrut să fie, dacă tot nu mai puteam corecta.

“Vaza” mare e un suport aproape perfect pentru cutiile cu betisore parfumate, iar in “vaza” mică stau bine pastilele de ceară parumată şi sticluţele cu ulei parfumat (ideea mi-a venit ieri, deşi vasele sunt făcute duminica trecută).

Am folosit de data aceasta banda adezivă de hârtie, nu şerveţele; am rupt fâşii din bandă şi le-am lipit astfel încât să nu fie perfect întinse (efect mai frumos ar fi avut dacă rupeam bucăţele nu fâşii, dar ia mai mult timp); am vopsit cu albastru (vopsea acrilică) – pentru ghiveciul aşezat in cupă am folosit galben; pe unde a ramas alb am dat cu bronz auriu şi tot cu auriu am conturat marginile.

Partea de sus a vazei mici am fixat-o apoi pe gura sticlei de apă minerală - gura sticlei de lapte e mai largă şi se potrivesc una in alta, iar adezivul (tip prenadez) le-a fixat perfect şi rezistent. Pentru că gâtul sticlei de apă e mai lung decât cel al sticlei de lapte (şi n-am avut cu ce s-o tai) am aşezat deasupra dopului, in vază, un capac de la un borcan, cu diametrul potrivit, pentru a sta drept, şi sigur, paharul desperecheat pe care-l folosesc, de regulă, ca vază pentru flori de câmp.

Vaza mare e lucrată in acelasi fel – benzile verticale sunt desenate pe banda adezivă de hârtie lipită de fundul unei tăvi (asta aveam la îndemână); am decupat cu foarfeca! Un cutter pentru hârtie e muuult mai bun, pentru că merge repede, dar n-am avut la mine aşa că m-am chinuit cu foarfeca (se lipeşte banda de foarfecă).

In ghiveci am plantat deja câteva fire care au mai rămas dintr-o plantă frumoasă de felul ei (nu ştiu cum se numeşte) din care am reuşit să salvez doar câteva firişoare, iar dintre acelea, se pare, au rezistat şi mai puţine după ce le-am plantat – măcar două fire dacă “se prind” şi tot e bine – planta se dezvoltă repede).

Deoarece ghiveciului i-am făcut nişte găuri, să nu băltească apa, l-am aşezat in cupa pe care, oricum, n-aveam idee la ce poate folosi.

Privite de la distanţă aceste piese chiar par a fi porţelan cu incrustaţii din material preţios.

Pentru Fleur and Color on Wednesday