Lupul, de Octavian Goga

Te-am auzit cum hăuleai departe,
Înfiorând pădurea-nzăpezită,
Bătrâne lup, cu gura istovită,
Etern pribeag al câmpurilor moarte,
Te-am auzit cum hăuleai departe.

Te-am auzit, şi-n ceasurile grele
Ce mă gonesc cu vifore turbate,
Am priceput chemarea ta de frate,
Şi-am priceput că-n noaptea fără stele
Tu eşti tovarăş visurilor mele...

Tu, numai tu, neîmblânzită fiară,
Ce-ți strigi pustiei patima flămândă,
Şi-n prigonirea câinilor la pândă,
Îţi plimbi prin codri ura solitară -
Tu înţelegi un suflet fără ţară...

Sursa foto: https://www.facebook.com/TheHiddenLifeofWolves/photos

Octavian Goga este considerat a fi fost un intelectual valoros - poate a fost, nu mă pricep, dar pot spune ce-mi place și poezia scrisă mai sus îmi place. În manualul de literatură, desigur, nu a fost și această poezie - nu in era șefului de stat comunist Ceaușescu. Despre activitatea politică a lui Goga am aflat în urmă cu nu prea mulți ani, și nu mi-a plăcut. Pentru informații: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Octavian_Goga