- A asculta în tăcere este o artă... (...) Caută să-ți amintești ultima convorbire interesantă pe care ai avut-o cu un prieten. Probabil că tăceai când el îți vorbea. Dar oare într-adevăr îl ascultai? Cred că te mulțumeai să-i prinzi începutul unei idei pe are o duceai dumneata la capăt în câteva secunde, apoi începeai să-ți pregătești replica stârnită de acea idee. Sau poate că vorbele prietenului îți ofereau atâtea "posibilități", încât gândurile dumitale se prefăceau într-un vălmășag greu de strunit. Nu ascultai, ci auzeai niște vorbe fără conținut, așa cum se întâmplă când derulezi o peliculă. Îți ascultai propriile gânduri și auzeai niște vorbe străine... Uite! Chiar în clipa asta te-ai îndepărtat de la ideea mea pentru a asculta o idee a dumitale, și anume că ultima mea frază ar trebui inversată pentru a suna cât mai clar: Auzeai vorbe străine și îți ascultai propriile gânduri... Dacă nu ți-aș fi atras atenția... De fapt, am vrut să-ți demonstrez hic et nunc înțelesul exact al artei de a asculta în tăcere... (...)Am zâmbit, am dat din cap, hotărându-mă să învăț arta de a asculta în tăcere.
Cu acest text particip la jocul Citate favorite găzduit de Suzana.
Fragmentul este copiat din Cuvânt înainte la romanul polițist Trandafirul alb scris de Constantin Chiriță; Editura Eminescu, București, 1974.