Unii spun ca nimeni nu barfeste, altii spun ca toata lumea
barfeste... Acum, ca scriu despre ce nu-mi place se cheama ca e barfa? Daca e,
asta e: sunt o pacatoasa! Dar nu-i barfa, pentru ca e real si... :) am martori:
oameni la fel de nemultumiti ca si mine, oameni care l-au rugat sa inceteze
demonstratiile in zori de zi – a tinut cont de rugamintile lor doar cateva
zile, apoi a luat-o de la capat. Motorul n-are vina, ca nu-i de capul lui.
E greu sa-ti pastrezi neuronii
lucizi cand n-ai liniste de dimineata pana seara, de nici gandurile nu ti
le auzi asa ca ce sa mai inveti?! Cum sa citesti?! Cum sa lucrezi?! Cum sa ai
liniste cand, de la 6:30 dimineata incepe aprovizionarea mini-market-ului de la
parterul blocului?! Vin dubele una dupa cealalta si soferii nu se deranjeaza sa
opreasca motoarele pâna descarca si se face receptia marfii; unii mai lasa si
muzica sa duduie in cabina si ai senzatia ca zeci de draci bat toaca in capul
tau... Au alarme pentru mers inapoi, pentru portiera deschisa, trantesc
ambalaje, trantesc marfa, vocifereaza...
Ar trebui sa-l opresc si eu intr-o zi si sa-i spun ca de
atatea luni (anul trecut ne-a informat pe rupte!) au aflat toti locatarii ca
are motor si ca se da cu el. Stim! Gata! Du-te-n jalea ta, omule cu motor, si
lasa-ne! Fii civilizat si ia exemplu de la domnul care tot cu motorul pleaca la
munca dar habar n-ai ca-i si el pe acolo. Desigur, domnul stie care-i este
valoarea si nu se da rotund pe un motor de 3000 de euro (cel mult).
Ingaduiti-va unii pe altii, si, daca unul are pricina sa se
plânga de altul iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, asa iertati-va
si voi (Coloseni 3:13).
Orice prost poate sa critice, sa condamne si sa se plânga,
dar e nevoie de carcter si stapanire de sine pentru a intelege si a ierta.
(Dale Carnegie)
Mi-am facut autocritica! Dar nu-ti pierzi stapanirea de sine cand zi de zi, ore in sir, trebuie sa suporti galagia unor indiferenti la nevoia de somn, de liniste a altora?! De iertat, iert in fiecare seara, si dimineata iar ma loveste un fel de amoc… De inteles, nu reusesc sa-l inteleg, pentru ca are spatiu sa-si tureze motorul unde chiar nu-l aude cineva… Si apoi, sunt departe de a fi vreo sfanta. :)
Mi-am facut autocritica! Dar nu-ti pierzi stapanirea de sine cand zi de zi, ore in sir, trebuie sa suporti galagia unor indiferenti la nevoia de somn, de liniste a altora?! De iertat, iert in fiecare seara, si dimineata iar ma loveste un fel de amoc… De inteles, nu reusesc sa-l inteleg, pentru ca are spatiu sa-si tureze motorul unde chiar nu-l aude cineva… Si apoi, sunt departe de a fi vreo sfanta. :)