Cum să-ți distrugi pisicile

Vineri, în jurul orei 19, mă sună o prietenă și mă roagă să vorbesc cu fiica unei prietene de-a ei ale cărei pisici au făcut spume la gură. Nu sunt medic veterinar, așa că i-am spus că îi dau câteva numere de telefon unde să sune și să ducă pisoii. A insistat să merg să le văd – am dedus că știa de la prietena mea că mai știu una-alta (n-am avut de ales și am învățat multe pentru că mereu am avut animăluțe). Ezita să meargă la veterinar pentru că salariul i se înjumătățise de când lucra o săptămâna da și una ba și nici pensia de boală a mamei ei nu e prea mare. Oricât de mult aș fi vrut să merg nu am putut, dar i-am dat numărul de telefon al veterinarului despre care știu că acceptă și plata după și/sau în rate (a plătit pe loc, totuși).

Ce s-a întâmplat am aflat de la prietena mea. Fata (are 21 de ani) voia să-și protejeze mama de pandalie (deși aceasta nu agrea metoda – a și plecat „la țară” imediat ce s-a ridicat arestul la domiciliu) și spăla casa cu hipoclor diluat în apă, dar pe preșuri special dedicate stropea cu hipoclor nediluat de musteau preșurile! Mama ei a plecat pentru că nu mai suporta mirosul de clor dar ea a continuat să toarne clor prin casă. Pisicile, lingându-și blănița și lăbuțele – ‘că mult se mai spală pisicile! - și-au introdus în stomac ce luau de prin casă, plus că și inhalau la greu. Au scăpat cu bine, pentru că sunt tinere și erau sănătoase! Ea a observat că cel puțin una dintre ele a vomitat – galben – dar a crezut că... e ghem de blană! Deși le are de trei ani, am înțeles, nu știe mai nimic despre pisici. Lichidul galben poate fi pentru că au stomacul gol, dar și din cauza unei afecțiuni a stomacului sau bilei (nu e, deci, un simptom care poate fi ignorat mai ales dacă se repetă). „Ghemul” e, de fapt, un cilindru cam cleios, cu miros urât dar suportabil, și se văd fire de păr (seamănă cu un ghem în cazurile în care rămâne în stomacul pisicii).

Veterinarul i-a spus să spele bine casa (fără substanțe pe bază de clor!) și să aerisească, ceea ce au făcut ea și prietena mea aproape toată noaptea de vineri spre sâmbătă.

Azi, pisicuțele se simt mai bine: mănâncă și se țin pe picioare fără să se clatine dar din jucăușe cum mi s-a spus că erau sunt, încă, pasive.

Image by Gundula Vogel from Pixabay

Clor! Clor! Clor!

În ultimul timp, clorul e în gura multor vorbitori: dăm cu clor pe străzi, pe garduri, prin parcuri, în aer, în blocuri! (și nu e vorba despre serul fiziologic sau despre “sarea de bucătărie” care e un compus al clorului și e vitală pentru oameni și animale - mai ales când nu are iod).

Dialog real: “Mă ustură ochii de la clorul folosit la dezinfectarea scării!” zice cineva. “Am spus că nu e ok” - îi răspunde altcineva. “Da, dar măcar omoară virusul” zice cel cu ochii usturați. Sigur! In condițiile in care virusul nu te atacă in timp ce ai mucoasele iritate de la clor sau altele.

*

Agentul infecțios, deși constituie cauza principală și indispensabilă in producerea infecției, nu e capabil el singur să determine starea de boală. Pentru ca să apară o boală infecțioasă, e necesar ca organismul să fie receptiv la infecție. Receptivitatea e starea opusă rezistenței antiinfecțioase. Receptivitatea la infecții poate fi crescută prin defecțiuni ale mecanismelor de apărare antiinfecțioase (defecțiuni ale mucoasei, pielii s.a.). Chiar factori din mediul extern pot interveni pentru a crește această receptivitate la infecții: frigul, uscăciunea aerului sau atmosfera poluată cu substanțe chimice sau particule fizice. In producerea bolii infecțioase trebuie să se țină seama de intrrelația mai multor factori: cantitatea și calitățile microorganismelor patogene (virulența), starea de receptivitate sau de apărare a organismului, precum și tipul său de receptivitate, și acțiunea unor factori din mediul ȋnconjurător. In acest mod ne explicăm pentru ce același microb nu determină la toate persoanele infecții cu manifestări asemănătoare.

Conservarea intactă a tegumentului și a mucoaselor este prima barieră de apărare contra infecțiilor; pielea și mucoasele acționează ca bariere anatomice față de invazia microbiană. Este indicat să nu irităm, spre exemplu, mucoasa bucală cu substanțe caustice. Prin mijloacele de apărare ale mucoaselor există formarea de mucus și acțiunea de mișcare a cililor celulari în spre afară, prin care se elimină o dată cu mucusul și microbii (secreție nazală, strănut, tuse cu expectorație). Mucoasa conjunctivală se apară cu ajutorul lacrimilor, care sunt și ele dezinfectante (conțin o enzimă cu acțiune bactericidă care se află și în secreția nazală, în salivă și alte secreții). Atât tegumentul cât și mucoasele se apară și printr-o “microfloră” microbiană “normală”, constituită din microbi nepatogeni, care împiedică multiplicarea și pătrunderea în corp a microbilor patogeni.

Ce fac clorul și unele substanțe derivate? 

Irită mucoasele, conjunctivul (canalelele ochiului pe unde intră virusul). Clorul, biocidele puternice în general, distrug și microbii nepatogeni care împiedică multiplicarea și pătrunderea în corp a microbilor patogeni. Sângele are putere bactericidă și împiedică înmulțirea microbilor pătrunși întâmplător în sȃnge. Tot în sânge se află interferonul, o glicoproteină cu rol important în apărarea contra virusurilor.

(sursa: Medicina de familie, Editura Medicală, București, 1986)

Dacă omul, însă, inhalează vapori de biocide, de clor și alte dezinfectante puternice, nu doar că își irită mucoasele, dar își alterează și plămânii, iar când plămânii nu funcționează cum trebuie nici sângele nu mai are puterea naturală de a lupta împotriva “dăunătorilor”. Aceleași efecte le are poluarea, in general.

Florin Mihălțan, medic pneumolog: "Vaporii care se degajă de la soluțiile de clor sunt iritante bronșice, iritante respiratorii, pot să dea tuse, secreție, pot să dea inflamație a mucoaselor la nivel conjunctival și la nivelul nasului". Hipocloritul este o substanță corozivă pentru piele și dăunătoare pentru ochi, iar dacă intră în contact cu materia organică de pe suprafața drumului poate forma subproduse extrem de periculoase. Organizația Mondială a Sănătății susţine că nu există până acum date științifice despre eficiența acestor substanțe în combaterea coronavirusului. Mai mult decât atât, medicii pneumologi atrag atenția că vaporii produși de unele substanţe pot fi periculoși. Reprezentanţa din România a Organizației Mondiale a Sănătății recomandă să se folosească doar detergenții convenționali, cu evitarea producerii de praf și aerosoli.

(sursa: stiri.tvr.ro din 30 martie 2020)

Prin ordonanța militară 4, autoritățile locale sunt obligate să spele străzile, intrările și holurile blocurilor, să monteze dispozitive cu soluții dezinfectante la toate intrările in blocuri. Cine face așa ceva, după ce stropește cu biocide sau cu ce-o stropi, trebuie să spele temeinic mai apoi, nu să lase substanța împrăștiată și după un timp să vină iar să dea, tot fără să spele mai apoi.

*

Deși împiedică dezvoltarea bacteriilor precum Giardia sau E Coli, clorul este în același timp toxic pentru organismul uman. Clorul este un iritant foarte puternic care contribuie la acumularea radicalilor liberi, având efecte asupra sănătății celulelor.

Sursa:https://www.daraqua.ro/cum-ne-afecteaza-sanatatea-clorul-din-apa/

Medicul Tudor Ciuhodaru, în ianuarie 2019, despre efectele clorului:

Clorul reacţionează cu apa din ţesuturi formând acizi oxigenaţi (acid hipocloros), fiind astfel un iritant puternic pentru ochi, piele şi mucoase.

Cele mai frecvente intoxicații sunt prin inhalare și în doze mici și produc în general efecte iritative la nivelul căilor respiratorii: tuse, strănut, senzație de constricție toracică, respirație șuierătoare dar, mai ales la astmatic, pot declanșa sau agrava crizele severe. Nu sunt excluse fenomenele hipersecreție bronișcă, bronșită de edem pulmonar toxic cu potențial letal (mai ales în cazul expunerilor repetate la doze mari). Pneumonia chimică şi edemul pulmonar toxic pot apare chiar după o latenţă de 12-24 de ore.

Mai multe aici:https://www.libertatea.ro/stiri/medicul-tudor-ciuhodaru-sfaturi-si-lamuriri-scandalul-clorului-din-apa-te-poti-intoxica-chiar-si-la-dus-2531340

Intoxicația cu clor poate rezulta din inhalarea sau ingerarea clorului din aerul contaminat sau prin consumul de alimente sau apă contaminate. Efectele clorului asupra sănătății umane depinde de cantitatea de clor prezentă, de durata și frecvența expunerii. Pentru fiecare individ, efectele pot varia, deși simptomele frecvent înregistrate includ în general dificultăți de respirație, acumularea de lichid în plămâni, arsuri ale gurii, inflamații ale gâtului, dureri de stomac, dureri toracice, tuse, vărsături și sânge în scaun. Clorul irită pielea, ochii și sistemul respirator. Aceste efecte nu sunt susceptibile să apară la nivelurile de clor care se găsesc în mod normal în mediul înconjurător.

Sursa:https://www.humanitas.net/ro/wiki/minerale/clorul/

În stratul superior al atmosferei, moleculele care conțin clor au fost implicate în distrugerea stratului de ozon. (wikipedia)

Cred că nu e bine să folosim in exces dezinfectanți puternici - concluzia mea.

Sursa foto: pixabay; autor: DavidRockDesign