Toată această lume e, cumva,
ciudată. Când ne ridicăm privirea din pământ observăm
frumusețea lumii, a oamenilor, dar și ciudățenia lor, pe ici-colo.
Zina
a pornit o rubrică (să-i zic așa) intitulată „Una pe zi”,
unde postează chestiuni mai mult sau mai puțin ieșite din comun, criticabile sau mai dificil de înțeles.
Adesea îmi cad sub ochi fel și fel de titluri, aud unele „vești”,
dar nu deschid mereu articolele și nici nu dau mare importanță
„veștilor”. M-am gândit s-o fac, totuși, și să scriu ce mi
se pare ciudat/inedit dintre cele ce le citesc/aud.
Încep
cu... luptele de cocoși. Oh! Nimic deosebit: luptele de cocoși,
deși ilegale în mai toate statele lumii, au loc în foarte multe.
Nici dorința unora de a vedea sânge nu-i o noutate, și nici
dorința de a câștiga bani din sacrificarea oamenilor, animalelor,
păsărilor etc.. Ceea ce nu se întâmplă des - am fost tentată să
scriu „suficient de des” (dar nu mă bucur de moartea ființelor,
fie ele și oameni fără suflet) - este ca victima să-și ucidă
agresorul. Parafrazând dictonul „Un câine a mușcat un om nu e o
știre, dar un om a mușcat un câine da” scriu despre un cocoș
care și-a ucis stăpânul și și-a câștigat libertatea.
Cocoșul
din poveste a ajuns întâi la secția de poliție (ca probă) și
apoi a fost dus la o fermă.
