Prima stewardesă româncă: Viorica Elena Huţan

In 1930 Ellen Church (22 septembrie 1904 - 22 august 1965) a devenit prima stewardesă din lume. Viorica Elena este prima stewardesă româncă - are prima diplomă acordată unei românce, de foruri internaţionale, la Bruxelles.

Date biografice Viorica Elena Huţan

Viorica Elena Huţan s-a născut în 26 august 1923, în Gura Humorului, judeţul Suceava. Este sora aviatoarei din Escadrila Albă (al doilea război mondial), Stela Huţan-Palade (14/27 martie 1921 - 15 august 2010).

A terminat liceul in 1938, la Cernăuţi, iar in 1940, după alipirea Bucovinei de Nord la U.R.S.S., familia se refugiază la Bucureşti. In 1941, pentru a-şi ajuta financiar familia, se angajează ca secretară la Şcoala de Zbor fără Motor CFR (secretară de pistă la şcoala de planoare), unde şi zboară prima dată. Un an mai târziu se angajeaază la Direcţia Generală a Aviaţiei Civile (Comandamentul Tineretului Aviatic).

După ce războiul se termină (comandamentul se desfiinţează), se înfiinţează şi in România prima şcoală de stewardese. Între altele, deoarece cunoştea mai multe limbi străine (rusa, engleza, franceza, germana) şi avea un aspect fizic plăcut i se propune să se înscrie. In 21 aprilie 1955 susţine examenul şi devine prima stewardesă cu diplomă din România. La vârsta de 32 de ani începe să activeze ca însoţitoare de bord, la TAROM (1955 - 1974).

Timp de 20 de de ani (mii de ore de zbor) a inspirat siguranţă pasagerilor. A parcurs, printre nori, opt milioane de kilometri (Europa, China, Vietnam, India, Pakistan, Liban, Katar, Israel, Arabia Saudita, Japonia, Siberia, Thailanda, Hawai, Mexic sau America) a avut parte şi de peripeţii - unele sunt povestite de aviatoarea-scriitoare Elena Şenchea-Popescu in cartea sa Oameni ai înălţimilor senine, Editura Militară, 1980; despre altele aminteşte chiar doamna, într-un interviu publicat de Editura Mateescu (http://edituramateescu.ro/2010/09/povestea-vietii-primei-stewardese-romance/).

In ziua de 24 februarie 1962, aeronava aterizează forţat, pe burtă, in Cipru - cele patru motoare ale aeronavei s-au oprit rând pe rând la opt mii de metri deasupra Mediteranei (pericolul prăbuşirii in mare părând a fi iminent).

Avioanele RAF (Royal Air Force - Forţele Armate Britanice) urmăreau traiectoria avionului românesc care a aterizat pe o plajă din sectorul (atunci) englez.

Presa străină a scris articole elogioase la adresa echipajului din care făcea parte şi Viorica Elena (media românească a tăcut). Cu acea ocazie, totuşi, a primit Medalia Muncii. In 1966 a primit Ordinul Muncii pentru întreaga activitate. Pentru fiecare milion de kilometri parcurşi a primit câte o medalie. In anul 1971 a ocupat locul I (după Franţa) pentru şapte milioane de kilometri (record european) parcurşi ca stewardesă - inginerul Henri Coandă a trimis cu acea ocazie o lungă telegramă de felicitare. A primit distincţii şi după anul 1989: Ordinul Muncii clasa I, pentru merite deosebite în aviaţia civilă Română, o diplomă de onoare oferită de Autoritatea Aeronautică Civilă Română, alături de medalia de onoare pentru 30 de ani de la Marele Raid (ocolul Pământului in 80 de ore).

Marele Raid aerian efectuat de compania TAROM a început la 11 decembrie 1969 şi s-a încheiat in 7 ianuarie 1970 - au fost parcursi 51.857 km in 76,25 ore. Au fost traversate atunci trei oceane (Indian, Pacific, Atlantic), patru continente (Europa, Asia, America - intre 28-30 decembrie 1966 TAROM a efectuat primul zbor peste Atlantic*, Africa), 27 de ţări şi 5 mări. Ruta: plecarea din Bucureşti, Istanbul, Karaci, New Dehli, (Agra-Taj Mahal), Thailanda (Bangkok), Birmania (Rongun), Thailanda, Hong Kong, Malaysia, Japonia (Tokio - Nagoia), insulele Wake, U.S.A. - Hawai (Honolulu), U.S.A.: Los Angeles, Mexico City, Acapulco, New York (anul nou 1970 aici l-au petrecut). La aterizare o pasăre s-a lovit de avion. Apoi, insulele Canare (Las Palmas), Roma, Istanbul, Bucureşti. Zborul (Marele Raid) a fost un record la nivel mondial.

Viorica Elena Huţan a murit in anul 2008. Fiul ei este Constantin Huţan (comandor) - inginer specialist în armament şi instrumente de bord, fost profesor (foarte apreciat) la Academia de Aviaţie - şef de catedră, de unde s-a şi pensionat. Fiica lui a terminat (intre altele) facultatea de aeronave.

Nota

* Zborul peste Atlantic. Aeronava (Ilyushin Il-18) a zburat pe ruta Bucureşti Băneasa - Shannon (Irlanda) - Gander (Canada) - Havana (Cuba), la bord aflându-se ansamblul de balet al Operei Române. La retur, avionul a reuşit performanţa de a zbura fără escală între Gander şi Budapesta. In cockpit s-au aflat comandanţii Constantin Iancu şi Nicolae Milea, respectiv copiloţii Boris Capbătut şi Marcel Botez.

Modelul de aeronavă Ilyushin Il-18 a decolat pentru prima dată pe 4 iulie 1957.(aeronews.ro) 

Citatul de pe fotografie:

Dintre toate minunatele invenții moderne, problema care mă preocupă mai mult este, desigur, transportul aerian. Zborul este, probabil, cea mai dramatică invenție a cercetătorilor științifici. Într-o perioadă scurtă, de 30 de ani, lumea a văzut visul inventatorului – materializat în primul rând de frații Wright din Kitty Hawk – devenind o realitate de zi cu zi (A.E.)

Pentru mai multe informaţii:

Motivul cedarii motorelor aeronavei, in 1962

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.326005984117846.92450.121190867932693&type=3

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Viorica_Elena_Hu%C5%A3an

https://www.aviatori.ro/dict_pers.php?sel=H

https://en.wikipedia.org/wiki/Ellen_Church

Carti: Oameni ai înălţimilor senine, de Elena Şenchea-Popescu; Îndrăgostitele aerului, Constantin C. Gheorghiu, Ed Dacia, 1984; Amazoanele cerului, de V. Firoiu, Ed Albatros, 1980.

Escadrila Albă - Escadrila 108 de Transport Ușor formată din femei

Totul a inceput in 1935, cand Mariana Dragescu - care pe atunci avea 23 de ani - a obtinut brevetul de pilot (avea al saptelea brevet feminin din Romania, obtinut la Scoala de Aviatie a Ionaei Cantacuzino).

In anul 1938, conducerea Ministerului Aerului si Marinei s-a interesat de femeile-pilot brevetate in scolile civile de aviatie existente in tara. Acestea au fost solicitate sa execute zboruri in cadrul manverelor militare de la Galati. Dupa doua saptamani de “campanie”, aviatoarele Mariana Dragescu, Nadia Russo (Bossie) si Virginia Dutescu au primit certificate prin care erau considerate apte pentru a participa la misiuni de razboi.

Aviatia, arma de elita, a fost prima care a intrat in lupta la 22 iunie 1941 pentru dezrobirea Basarabiei, a Bucovinei de Nord si a Tinutului Herta de sub ocupatia sovietica.

La inceputurile sale, Unitatea Medicala reprezenta o forta insignifianta. Avea doar doua Monospar cu bimotor si patru locuri, echipate cu comanda dubla. Unitatea Medicala reusise sa isi creasca rezerva de materiale in ciuda repetatelor atacuri poloneze. Conform listei de avioane poloneze capturate, Armata Romana a recuperat 23 de RWD-13 si trei RWD-13S. Aceste avioane in foarte buna stare, au fost transferate Unitatii Medicale. Pe 22 iunie 1941, Escadrila Alba a primit avioanele RWD-13 pe care le-a folosit pentru a efectua pana la patru misiuni zilnic.

Femeile-aviatoare romance, inregimentate in Escadrila Alba, au participat direct la operatiunile militare ale Armatei Romane, ingrijind sau transportand ranitii cu avioanele RWD-13 in spitalele de campanie sau din tara.

Infiintarea Escadrilei 108 (Escadrila sanitara)

A fost infiintata la 25 Iunie 1940, din initiativa printesei Marina Stirbey, aviatoare, proprietara unui avion de turism tip ICAR. Escadrila detinea avioane vopsite in alb, avand ca semn distinctiv crucea rosie, ca ambulantele auto.

Pornind de la modelul organizatiei finlandeze Lotta Sward, printesa Marina Stirbey a avut ideea infiintarii unei escadrile sanitare pentru transportul ranitilor, cu avioane pilotate de femei, dupa ce a efectuat un raid aviatic in Suedia si Finlanda.

La intoarcerea in tara, a redactat un memoriu catre conducerea aviatiei militare, in care propunea infiintarea unei escadrile de aviatie feminine inspirata de modelul finlandez.

Intrarea in razboi (al doilea razboi mondial)

Odata cu intrarea in razboi, aparatele de zbor au adoptat culoarea de camuflaj specifica aviatiei militare. In scriptele Armatei Romane, escadrila figura cu denumirea militara de Escadrila Sanitara, iar menirea ei pe Frontul de Est era sa transporte ranitii foarte grav, care aveau nevoie de interventii chirurgicale imediate, la spitalele din zona interioara.

E aproape sigur ca denumirea “Escadrila Alba” i-a fost data de jurnalistul italian Curzio Malaparte, autorul cartii Tehnica loviturii de stat, despre care se stie precis ca s-a aflat in documentare si pe frontul romanesc, in special prin zona Moldovei (probabil a scris despre aceasta cand avioanele erau inca vopsite in alb). La 18 septembrie 1941, soldatul Ion Pascu semnala in gazeta militara Soldatul, faptul ca un reporter de razboi italian a scris in ziarul lui despre componentele escadrilei, in premiera folosind acest termen.

Escadrila s-a aflat sub comanda capitanului de aviatie Ion Panaitescu, mai apoi a locotenent-comandorului Isaia Popovici, si era parte a Grupului Aero Transport Militar, comandat la randul sau de capitanul Ioan Popa.

Desi fetele escadrilei nu erau luptatoare in acceptiunea larga a cuvântului, misiunile lor intr-un spatiu aerian ostil erau cat se poate de periculoase; fetele si avioanele pe care le pilotau erau pandite la tot pasul de artileria antiaeriana, de tragatorii izolati si, mai ales, de rechinii vazduhului care, oricum, aveau in dotare aparate mult mai bune ca ale lor. Au purtat uniforma asemanatoare celei militare, purtand gradul de sublocotenent, deoarece in caz de cadere in captivitate, ar fi riscat sa fie acuzate de spionaj si tratate ca atare.

Femeile din Escadrila 108 Transport Usor

La infiintare au facut parte din escadrila: Mariana Dragescu, Virginia Dutescu, Nadia Russo, Marina Stirbey si Irina Burnaia, dar Virginia s-a imbolnavit curand dupa inceperea razboiului si nu a mai zburat niciodata.

In ciuda inrautatirii situatiei si a pericolului, s-au alaturat ulterior escadrilei: Victoria Pokol (prima femeie pilot din Romania care a obtinut brevetul special francez pentru acrobatie in 1935, oferindu-se voluntara in escadrila cu propriul avion), Smaranda Braescu (condamnata in lipsa la 2 ani de inchisoare pentru protestul impotriva falsificarii alegerilor din Noiembrie 1946), Maria Nicolae (judecata in procesul inscenat in jurul legatiei engleze de la Bucuresti si condamnata de regimul comunist, in 1953, la 10 ani, dupa aceea trimisa cu domiciliu obligatoriu la Latesti, in Baragan), Stela Hutan-Palade, cea mai tanara si cea mai frumoasa din intreaga echipa, apoi Eliza Vulcu, Ioana Gradinescu si altele.

Pe masura ce armatele germane si romane se apropiau de orasul emblema al conducatorului sovietic si aviatoarele escadrilei au trebuit sa tina pasul cu acestea, astfel incat pe 18 august 1942 aviatoarele se vor afla pe aerodromul din Kotelnikovo, la doar 60 de kilometri de Stalingrad.

Pe 6 septembrie au trebuit mutate la Plodovitoje din cauza bombardamentelor aviatiei inamice, dar nici acolo nu au scapat.

Escadrila Alba, formata din femei a salvat in jur de 1.500 de raniti.

Dupa instaurarea regimului comunist, destinul fetelor a fost inchisoarea sau, in cel mai bun caz, eliminarea din aviatie si marginalizarea.

**

Mariana Dragescu s-a nascut la 7 septembrie 1912, in Craiova. Tatal ei, militar de cariera, a ajuns colonel dupa primul razboi mondial, iar mama era profesoara de muzica. Anul trecut a implinit varsta de 100 de ani. Actualizare: a decedat in 24 martie 2013.

Nadia Russo (Bossie) s-a nascut la 17 Iunie 1901, in Tver, langa Moscova. Tatal era ofiter de cariera si mama provenea dintr-o veche femeie aristocrata; intre stramosii ei figureaza tarul Boris Godunov (1598-1605). Moare la 22 January 1988, in Bucuresti.

Smaranda Braescu s-a nascut la 21 mai 1897 in satul Hantesti, comuna Buciumeni, Judetul Covurlui (azi judetul Galați) si a decedat la Cluj-Napoca in 2 februarie 1948, purtand numele fals de Maria Popescu.

A fost prima femeie parasutist din Romania si instructor voluntar la Batalionul 1 de parasutisti care s-a format, in 1941, pe aerodromul de la Popesti Leordeni. De-a lungul timpului a intregistrat multe recorduri in domeniu.

Stela Hutan-Palade s-a nascut la Gura Humorului in 14/27 martie 1921. Cand Basarabia si o parte din Bucovina au fost cedate rusilor, in urma pactului Molotov-Ribentrop, a reusit sa se refugieze la Bucuresti, impreuna cu mama, sora si cei doi frati.

Dupa obtinerea brevetului de planorist, spre sfarsitul anului 1941 urmeaza cursurile de zbor cu motor la Politehnica din Bucuresti. In 1942 obtine obtine brevetul de pilot civil gradul II, obtinand ulterior si pe cel de gradul I si reconfirmarea brevetului civil intr-unul militar la Soala de la Zilistea-Buzau.

In luna iunie 1943 Stela Hutan s-a alaturat ca pilot voluntar celorlalte aviatoare in cadrul celebrei Escadrile Albe, numita acum Escadrila 108 Transport Usor, transportand de pe frontul de la Simferopol peste 200 de raniti grav.

Stela Hutan-Palade a decedat in 15 august 2010.

Mai multe info si fotografii:

http://paulgoma.free.fr/paulgoma_pdf/pdf/LRP_NADIA_RUSSO-Escadrila_Alba.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Smaranda_Braescu

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Nadia_Russo

vezi si:

https://diana-kundalini.blogspot.com/2017/08/prima-stewardesa-romanca-viorica-elena.html