Îmi plac tare mult broaştele ţestoase dar nu mă încumet să
cumpăr nici măcar una pentru că… şi să ud un cactus uit (mi se pare destul de
complicată îngrijirea lor). In copilărie, la “lucru manual” din programa şcolară,
cel mai mult îmi plăcea să confecţionez broscuţe ţestoase din coji de nuci. Am
doar trei broscuţe, cu cea confecţionată pentru Provocările verii - august 2019 (tema 3).
In poză sunt: o jucărie dintr-un ou Kinder şi un bibelou
primit in dar de ziua mea, in adolescenţă, şi care anul trecut, in ziua de Sânziene,
a suferit un accident (alături de mai multe alte miniaturi din porţelan) şi şi-a rupt un picioruş -
abia zilele trecute m-am învrednicit să îl repar.
Am ales broscuţa ca mascotă (şi) pentru că aveam tiparul
gata făcut (dupa indicaţiile dintr-o carte) - cu vreo 20 de ani in urmă am
confecţionat prima pernă decorativă broscuţă, cu o carapace având diametrul de
60 de centimetri - aceasta are diametrul de numai 30 (capul şi lăbuţele nu
le-am micşorat proporţional). ☺
Cu speranţa că veţi înţelege ceva din broscuţa mea am postat trei
fotografii (mă pricep la fotografiat cum se pricepe albina să ţeasă).
Verdele lăbuţelor, codiţei şi capului este mult mai deschis
decât arată in poze; sunt făcute din ce-a rămas după ce am confecţionat o faţă de pernă
dintr-un tricou - sunt umplute cu vată. Carapacea e din resturile rămase din
materialele folosite pentru o rochie, şi două fuste şi am înghesuit acolo o
perniţă din fulgi. Ochii şi gura sunt dintr-un material “spumă” (mereu uit
denumirea). Nu-i perfectă broscuţa, da-mi place!
In
realitate e tare drăgălaşă. ☺
Ultima foto este modificată de Rux in Photoshop (verdele e mai aproape de culoarea reală).
Mulţumesc, Rux! ♥