Pare că întâlnim viața și unde ne așteptăm mai puțin; așa consider, conform imaginilor alese pentru Reflexii in oglindă, joc inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate.
Aurora boreală (aurore polare sau luminile nordului) e o priveliște destul de rară (în septembrie și martie pot fi văzute mai des aurorele boreale; cercetătorii afirmă că în acest an vor fi mai intense, mai dese cavde obicei - ceva legat de ciclul Soarelui, o dată la 11 ani).
Luminile nordului le-am văzut numai in poze și filme; văzute chiar și numai filmate le consider fascinante. Aurora boreală e imprevizibilă și misterioasă - știu cum se formează, dar tot o consider misterioasă; e mereu altfel și când apare, noaptea (între orele 19 și 2 se zice că avem șansa să ne bucurăm de frumusețea lor), senzația cred că e... greu de descris în cuvinte. Aurora boreală apare din senin, căzând ca o ploaie argintie pe cerul nopții, învolburându-se, dansând pe orizont grațioasă, delicată și tăcută. Luminile nordului strălucesc o vreme, apoi dispar. Rămâne numai amintirea lor și cred că această amintire rămâne mereu cu cei care le-au văzut în realitate - o amintire uimitoare, specială, unică.
