O vacanta de vis se anunta inca de la plecare! Din primul
salariu – care deloc mic nu era – a hotarat sa plece la mare cu prietena ei. Au
luat bilete pentru Mamaia si duse au fost. La Neptun si Saturn erau cazati alti
prieteni, ajunsi cu doua zile mai devreme.
La douazeci de ani stia ca lumea e a ei! Frumoasa,
exuberanta, isteata – dar mai ales tanara! – putea avea tot ce-si dorea.
Trebuia doar sa afle ce-si doreste! Si trebuia sa se grabeasca, pentru ca
Timpul nu asteapta pe nimeni!
In chiar seara sosirii a zarit automobilul rosu care ii stapanea
visele de catva timp: Lamborghini era
parcat in apropierea unui restaurant de langa plaja, invaluit in lumina serii
care se pierdea in noapte. Inima isi accelera bataile si se simtea cuprinsa de
vraja serii plina de parfumuri amestecate. Va fi o vacanta perfecta! A doua zi
au plecat spre Neptun, gatite de discoteca! Localurile inchideau la ora 22 dar
distractia era la max! Nu-i placeau discotecile dar fiind cu grupul se putea
dezlantui. Nici sa danseze nu stia, doar isi imagina ca se face asa cum se misca
ea. Privirile atintite asupra ei ii dadeau de inteles ca danseaza foarte bine.
Si era mandra de ea!
Cand programul disco s-a incheiat au plecat spre statie,
ultimul mini-car fiind la miezul noptii – aveau suficient timp. Amicii s-au
indreptat spre hotelul unde erau cazati. In statie au stat si au stat si nu
venea nimic care sa le duca la Mamaia. Cateva masini razlete, niciun pieton…
- Hai pe jos! ii propune amicei.
- Te-a batut Soarele-n cap, rau! aproape ca se sperie
aceasta. Cum sa mergem pe jos?
- Uite asa! striga, si paseste in mijlocul drumului, razand.
Pe dunga alba! Urmam dunga alba si ajungem la hotelul nostru!
- Ca esti intr-o dunga stiu, dar sa urmez dunga alba nu
vreau sa aud! Hai inapoi, la ei! face semn catre hotelul unde se aflau ceilalti.
- Biiineeee – se tanguie, se rasuceste pe calcaie… si se
opreste cu palmele proptite pe un bot de masina. Abia atunci a inteles semnele
disperate pe care le facea prietena ei. Priveste prin parbriz, dar nu vede mare
lucru. Isi indreapta trupul si priveste masina: ar recunoaste oriunde, si din
orice pozitie un Lamborghini. Ofteaza
adanc si striga spre sofer ca ii pare rau. Se deschide portiera si un tip,
destul de varstnic, intreaba in italiana daca vor sa le duca undeva. Ea
intelege – desi nu stie sa vorbeasca – si raspunde “Si”
- Esti nebuna! O aude pe prietena ei, aflata in statie! Nu
mergem cu el! Esti dusa?!
- Ce-are, fata? E singur – observa, pentru ca lumina s-a
aprins in masina cand soferul a ridicat portiera.
- Nu mergem!
- Eu merg! E Lamborghini !
- Cu necunoscut la volan! Nu multumesc! Hai cu mine!
- Nu! Ia! zice, si citeste cu voce tare numarul masinii.
L-ai tinut minte?
Prietena l-a notat pe pachetul cu tigari, urmarita cu
privirea de necunoscutul care zambea si care a rostit un cuvant, care i-a sunat
a fi “countach”...
Cu ambele portiere deschise masina parea o rosie pasare
phoenix! Simtea vibratii in tot corpul, la gandul ca isi va aseza fizicul pe
bancheta unui Lamborghini! Vazuse automobilul
intr-o revista germana si se indragostise iremediabil de marca, incercand sa
afle cat mai multe. Urmarea cu ochi rotunzi cum se inchid portierele coborand
fara zgomot. Ii spune barbatului “Mamaia, Patria” cand acesta o intreaba unde
vrea sa mearga si motorul incepe sa toarca, demarand apoi perfect zgomotos. Simtea
fiecare denivelare din asfalt si avea senzatia ca e la nivelul bordurii
trotuarului. Ce sentiment de libertate in masina spatioasa care, de afara,
parea a fi ingrozitor de… turtita! Avea spatiu suficient sa-si intinda
picioarele lungi si mai avea putin pana la pozitia orizontala. Relaxata in
scaunul tapitat cu piele neagra nu vedea soseaua care se derula sub rotile care
se invarteau cu mare viteza si nici zgomotul motorului nu il auzea in interior.
Stia ca poate ajunge la 300 km pe ora insa era constienta ca nu pe soseaua dintre
Neptun si Mamaia. Parca au trecut doar cinci minute si au ajuns langa hotelul
unde avea camera. Involuntar, s-a strambat a nemultumire. Seara abia incepea sa
se ingane cu noaptea. Cand a intrebat-o daca vrea sa se mai plimbe a fost
tentata sa-l imbratiseze, dar s-a multumit doar sa miste capul afirmativ. Au
plecat. Din casetofon se auzea o melodie cantata de Sade. Soseaua era
intunecata si prin geamurile deschise se simtea briza marii al carei parfum se
contopea cu mirosul pielii care imbraca scaunele, cu suavul parfum ce venea
dinspre sofer si cu mirosul vag al tutunului fin. Parul ii flutura usor in
curentul de aer cald si parfumat si incerca sa il fixeze – fara succes – dupa
ureche. Au mers, tacuti, pana la Constanta
si inapoi. A oprit aproape de plaja si a deschis portierele. Spre uimirea ei, a
intrebat-o daca e in regula sa isi aprinda o tigara. Bineinteles ca da. Apoi
i-a oferit si ei – a acceptat-o. Fumau in tacere si ascultau muzica. Zumzetul valurilor
marii care se spargeau la mal ajungea pana la ei. Frunzele arbustilor din
apropiere sunau usor in bataia vantului care parea sa se inteteasca. Mirosul
algelor aduse la mal se simtea mai puternic acum, cand noaptea se apropia
de final.
Nu stia ce sa-i spuna. I-a facut capul mare explicand
cat de mult ii place marca de automobil si cat de recunoscatoare ii este pentru
acele ore pe care i le-a oferit. Si-ar fi dorit ca barbatul sa fie mai tanar,
dar il banuia cam de varsta tatalui ei… I-ar fi placut ca el sa stie mai multe
cuvinte in romaneste sau ea sa isi fi dat interesul si sa fi invatat limba
italiana cand a avut ocazia, la scoala. Sau, poate, daca ar fi putut conversa
liber noaptea nu ar fi fost magica.
A intrebat-o daca vrea sa vada Soarele rasarind.
- Sigur ca vreau! Niciodata nu am vazut rasaritul Soarelui
la mare!
Vorbea grabita, cu entuziasm si privindu-i nedumerirea a
inceput sa rada: “Si”, i-a spus. Uita ca el nu intelege mai nimic din ce-i
spune altfel decat descriind cu mainile, aratand, gesticuland.
- Cat e de frumos…! s-a aplecat spre bord, ca si cum astfel
ar fi vazut mai bine lumina care crestea parca din mare, apoi s-a lasat pe
speteaza scaunului, savurand momentul, gandindu-se cat de frumoasa este viata!
Cand Soarele abia se ridicase, cativa matinali se indreptau
spre plaja. Au privit spre ea cu oarecare dispret – nu se insela: cunostea acea
privire – dar nu-i pasa de parerea celor care-si tarau atunci slapii prin
nisip. Ea era fericita si fericirea nu i-o putea lua nimeni.
In fața hotelului Patria l-a intrebat de ce a spus
“countach” inainte de a o invita sa urce in masina. I-a explicat ca a completat ce
a spus ea, denumirea completa: Lamborghini
Countach. Fara un cuvant, i-a oferit o carte de vizita, demarand imediat ce
ea a ajuns aproape de usa
hotelului, aruncand o privire inapoi inainte de a intra.
Dupa foarte multi ani a aflat despre “countach” ca este o
exclamatie de admiratie, in dialectul piemontez, un cuvant pe care-l rostesc
barbatii cand vad o femeie foarte frumoasa. Numai italienii puteau sa numeasca
astfel un automobil.
Cabochard, creat
de Alix Gres, poate fi parfumul acestei aventuri care incepe intr-o seara
parfumata de vara. Creat in 1959, dupa o calatorie in India , parfumul a devenit imediat
popular. Chiar si numele, care s-ar putea traduce prin “incapatanat”, reflecta
vointa si spiritul liber al creatoarei. Ea declara ca parfumul ii aminteste de
plimbarile pe plajele largi si pustii ale Indiei, de prospetimea brutala a
aerului dimineata, de caldura lemnului de santal, de parfumul florilor precum
zambila de apa, tuberoza (al carei parfum e sublim). Purtandu-l, orice femeie
are sentimentul ca devine puternica, pregatita sa faca față oricaror obstacole din viata.
Sursa foto: commons.wikimedia.org
Poveste scrisa pentru Clubul Povestii Parfumate gazduit de
Mirela – ideea temei de azi apartine gazdei.