22 aug. 2010

ANNABEL LEE - de Edgar Allan Poe


De mult s-a-ntamplat, de demult... Era
Langa-o mare cu ape argintii
O fecioara traia si poate c-o stiti,
O fecioara, Annabel Lee;
Si traia doar c-un gand - s-o iubesc mereu
Si traia sa ma poata iubi.

Eu - un copil - si ea un copil,
Langa-o mare cu ape argintii,
Ne iubeam ca un cantec mai presus de iubire.
Ca un cantec - Annabel Lee;
Si priveau, pizmuind, preacurata iubire,
Chiar serafii de sus, din tarii.

Si-asa s-a-ntamplat ca-ntr-o zi, demult,
Langa marea cu ape-argintii
Un vant de pustiu s-a iscat dintr-un nor,
Inghetand-o pe Annabel Lee;
Maritele-i neamuri au dus-o departe,
Departe de mine, spre miazazi,
Si-au inchis-o in mormantul de piatra,
Lang-o mare cu ape argintii.


Chiar serafii, nicicand fericiti ca noi,
Pizmuindu-ne priveau din tarii -
Da, asa s-a-ntamplat (si cu totii o stiu
Langa marea cu ape-argintii)
Ca-ntr-o noapte un vant se-abatu, geros,
Inghetand, ucigand pe Annabel Lee.

Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea
Celor mai batrani decat noi, doi copii.
Celor mai intelepti decat noi, doi copii -
Si nici ingerii de sus, din tarii,
Nici demonii din funduri de-ocean
N-au sa poata vreodata visul meu desparti
De-al frumoasei Annabel Lee.

Si prin noapte, urcand, luna-mi pare un gand
Al fecioarei Annabel Lee,
Si din ochii stelari eu vad ochii ei mari
Ai frumoasei Annabel Lee;
Si in fluxul-nnoptat langa ea stau culcat,
Langa draga, iubita, logodnica mea,
In mormantul din tarmuri pustii,
Langa tarmuri cu valuri pustii.

Altele:
Corbul, de Edgar Allan Poe
Edgar Allan Poe - poetul neogotic
Auguste Dupin - precursorul detectivilor particulari

Niciun comentariu: