Ne este imposibil să învăţăm ceva fără ca trupul nostru să
ne ajute.
(Schwaller de Lubicz*, Templul din om).
Acela care nu are încredere in ceea ce este viu, sau care a
pierdut această incredere, devine o pradă facilă pentru frica de viaţă, fapt
care generează atitudinea dictatorială. Ceea ce este viu este autentic in sine,
dar dacă cumva nu i se permite să trăiască profund, el devine o caricatură.
Atunci când viaţa este caricatură, ea nu poate să creeze decât teroarea. Iată
de ce trăirea plenară a vieţii poate alunga teroarea. (Wilhelm Reich)
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella.
Se pot
alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia
într-o carte, la un moment dat.
Wilhelm Reich s-a
născut la 24 martie 1897, in Imperiul Austriac (zona Ucrainei de azi).
A absolvit Facultatea de Medicină la Universitatea din Viena (1922). A devenit
unul dintre discipolii preferaţi ai lui Freud şi a fost membru al primei societîţi
internaţionale de psihanaliză (de unde a fost exclus in 1934 pentru unele
vederi considerate fasciste – pleacă in ţările scandinave şi mai apoi in Statele
Unite al Americii, unde moare, la 3 noiembrie 1957). S-a îndepărtat de maestrul
său, Freud, reproşâdnu-i puritanismul fundamental şi scepticismul asupra
posibilităţilor de a schimba lumea şi omul. Freud voia să ignore legătura strânsă
care există între planul social şi “sexualitatea completă”. Pentru Reich
“revoluţia sexuală” este inseparabilă de contestarea prejudecăţtilor absurde
impuse de societate, însăşi structura societăţii fiind creatoare de inhibiţii şi
refulări ce conduc la angoase şi perturbări psihice. A face din bani conţinutul
şi scopul vieţii contrazice orice sentiment natural. Lumea cere şi formeaza
oamenii in conformitate cu această exigenţă, educându-i într-un anumit mod şi
creându-le anumite situaţii. Astfel prăpastia, care in mod evident, separă in
ideologia socială, morala şi realitatea, cerinţele naturii şi pe cele ale
culturii, se deschide in mod egal in interiorul indivizilor. Pentru a putea sa
existe in aceasta lume artificiala a socialului, ei lupta si distrug in ei
insisi tot ceea ce este mai adevarat, mai frumos si mai autentic - spune
Reich.
In Fapt, W. Reich nu a fost “feminist”, dar este primul care
a scris despre “revoluţia sexuală” încă din anii 1930, criticând moralitatea
sexuală burgheză, dublată de ipocrizie sexuală, in timp ce urmărea apariţia
fascismului in Europa. “Revoluţia sexuală” a lui Reich urmărea să elibereze
sexualitatea de constrângerile religioase, de monogamia patriarhală compulsivă,
ceea ce – in opinia lui – putea fi posibil numai după încetarea exploatării
capitaliste, odată cu venirea socialismului.
Scrierile lui au influenţat generaţii de intelectuali; in
istoria psihiatriei e menţionat ca fiind o figură radicală. El considera că a
descoperit natura esenţială a energiei vitale, pe care o numeşte energie orgonică, o energie subtilă,
care – in opinia lui – impregnează toată natura, e izolabilă, accesibilă şi
utilizabilă, prin anmite metode secrete, sub formă concretă. In corpul uman,
orgonul este baza ultimă a energiei sexuale – zice el. A fost urmărit şi
contestat pentru “realizările sale practice” şi mai ales pentru “acumulatoarele
sale de orgoni” vândute ca aparate terapeutice – in martie 1954 un judecător
american ordonă ca toţi acumulatorii, piese şi instrucţiuni să fie distruse şi
multe dintre cărţile lui care menţionează orgonii să nu mai fie tipărite.
Conform unui autor, Christopher Turner, ordinul a dus la o deteriorare
suplimentară a sănătăţii mintale a lui W. Reich – de pe la începutul anului
1954 a început să creadă că Terra a fost atacată de OZN-uri, sau de “energie
alphas” (cum le numea el), susţinând că extratereştrii împrăştie asupra Terrei
fluxuri de radiaţii negre mortale de orgoni.
Cea mai cunoscută lucrare a lui e considerată a fi “Funcţia
orgasmului”, din care autorii cărţii Cartea bărbatului citeaza câteva idei
(dintre care citez şi eu):
Individul crescut într-o atmosferă de negare a vieţii şi a
sexualităţii ajunge la o angoasă a plăcerii, teamă faţă de manifestarea plăcerii,
care-şi găseşte reprezentarea fiziologică prin spasme musculare cronice,
atitudine permanent contractată şi tensionată, boli cronice ale majorităţii
organelor vitale.
Această angoasă a plăcerii e terenul pe care individul îşi
creează ideologiile care neagă viaţa şi care devin bazele dictaturilor. Acesta
e fundamentul principal al fricii de a trăi într-un mod liber, independent şi
spiritual. […]
Conceptele politice care separă diferitele nivele sau clase ale
societăţii nu ar trebui să se aplice domeniului sexual. Această interpretare a
vieţii amorului natural, atitudinea luată de a-l refuza, a-l nega, a-l ascunde
chiar celor tineri inducându-se astfel copiilor şi adolescenţilor ideea de ruşine,
de interdicţie şi de pedeapsă, reprezintă urmarea degradarii sexualităţii in
conştiinţa umanităţii. […]
Sexualitatea a fost atacată de adversari de toate culorile
politice. […] Refularea sexuală, rigiditatea biologică, mania moralizatoare şi
puritanismul nu se limitează doar la anumite clase sau la anumite grupuri ale
populaţiei. Le găsim, din nefericire, pretutindeni.
Aprobarea şi dezaprobarea, după caz, au fost justificate de
aceeaşi ideologie. Liberalismul s-a considerat in pericol, tot atât cât
dictatura proletariatului, sau onoarea socialismului. In realitate, elucidarea
funcţiei erosului rafinat şi elevat nu constituie o ameninţare, decât contra
unei singure atitudini, contra unui singur ordin social şi moral: regimul
dictatorial autoritar de orice fel, care prin morala sa puritană şi prin
atitudinea sa obsesivă faţă de muncă şi bani încearcă să distrugă
spontaneitatea şi armonia naturală a oamenilor in aspectul lor profund de fiinţe
divine.
W. Reich nu face apologia “sexului la liber”, a “descărcarii
cu orice preţ pentru a fi sănătos”, ci face referire la libertate spirituală,
la “unirea prin iubire”, afirmând că sănătatea psihică depinde de puterea
orgastică sau, altfel spus, de capacitatea de a te dărui profund in timpul
actului sexual. Baza sa este capacitatea de a iubi intens.
Cartea bărbatului, scrisa de Liviu Gheorghe si Tudor Ilie
(Editura Atma, 1997), din care am citat idei ale lui W. Reich, este una
interesantă (in linii generale – sunt şi multe chestiuni care sunt total
contrare “ideilor mele”, dar a meritat s-o citesc) – autorii au folosit o listă
lungă de lucrări (bibliografie) pentru a o scrie. Cartea nu e bazata pe ideile
lui W. Reich şi, in linii mai mult sau mai puţin generale, atinge o mulţime de
chestiuni legate de sexualitatea masculină, de unele boli cu transmitere sexuală,
poziţii de adoptat, despre preludiu şi postludiu, despre cum să se păstreze vie
relaţia cu femeia iubită, ce doreste femeia de la iubitul ei şi multe altele.
Bineînţeles, nu orice scrie in vreo carte se potriveşte oricui şi oricand şi
unele exerciţii sau posturi nici n-ar trebui efectuate fără a fi – la început -
sub indrumarea directă a cuiva care chiar ştie ce face. Degeaba scrie prin cărţi
şi reviste: “nu încercaţi asta fără supraveghere” sau altele de gen – e doar o “acoperire
legală” pentru autori in caz că apar accidente; se ştie că e in natura umană
curiozitatea şi dorinţa de a putea mai mult, mai bine…
₪₪₪
R.A. Schwaller de Lubicz* (1887-1961) – ocultist francez,
considerat unul dintre cei mai importanţi filosofi, matematicieni şi egiptologi
din secolul său, cunoscut mai mult pentru cei 12 ani de studii in arta ţi
arhitectura templului din Luxor (Egipt) şi lucrarea “Templul din om”.
