Cuvântul “poluare” vine din latină: polluo ere, care înseamnă
“a pângări”, “a murdări”, “a profana”, desemnâd o acţiune prin care omul îşi
“degradează”, îşi “murdăreşte” mediul in care trăieşte. O astfel de acţiune nu
îi este caracteristică numai omului contemporan şi nici măcar omului in
general. E o lege naturală generală, conform căreia, toate fiinţele vii produc
deşeuri care, neeliminate din mediul lor de viaţă, le fac imposibilă nu numai
continuarea activităţii, ci şi viaţa. […] Preocuparea penrtru curăţenie a fost însoţită
întotdeauna de vigoarea morală şi intelectuală a unui popor. Roma in
ascensiune, Persia
sasazinilor, Califatele arabe au construit pretutindeni băi publice, apeducte
şi rezervoare, pe care societăţile decadente ce le-au succedat nu le-au mai
putut nici măcar întreţine, nicidecum amplifica. Descompunerea socială a fost întotdeauna
însoţită de indiferenţa faţă de fenomenele poluante.
(Lucian Ghinea, Apărarea
naturii, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978)
Pe drumul sinuos parcurs de la armonie (omul aliat al
naturii) la violenţă (omul împotriva naturii) fenomenul dezvoltării existente a
generat noi cauze de poluare constând in căderile şi reziduurile radioactive
cauzate de experienţele nucleare şi de centralele atomice, de folosirea
pesticidelor şi insecticidelor in exces pe suprafeţele agricole, fără a ţine
seama de cerinţele privind degradabilitatea şi remanenţa lor, de deşeurile
menajere etc.. Spălate de ploi, reziduurile ajung prin pânza freatică in circuitul
natural al apei - cel mai important cărăuş al poluanţilor; deversate in râurile
interioare ajung in fluviile internaţionale afectând coastele şi resursele
biologice ale platoului continental, ale zonei economice exclusive, pentru a-şi
încheia drumul in marea liberă.
(Silviu Neguţ, Un
singur pământean, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978)
In afară de poluarea chimică, poluarea mai poate fi fizică
(termică, radioactivă, sonoră ,
prin vibraţii), biologică (contaminarea microbiologică a mediilor inhalante şi ingerante),
poluarea estetică (degradarea peisajului printr-o urbanizare necivilizată sau sistematizare
impropriu concepută, amplasarea de industrii in biotopuri virgine sau mai puţin
modificate de om etc.) ş.a.. Acestor forme “clasice” de poluare li s-a mai adăugat
azi poluarea electromagnetică. Există anumite locuri pe Terra unde au crescut
păduri pe care omul, in ultimii ani, le-a tăiat. In aceste locuri, in mod
natural, trebuie să existe arbori deoarece ei nu sunt altceva decât un fel de
antene pentru câmpul electromagnetic al planetei. Din cauza lipsei arborilor,
in aceste puncte critice se formează un blocaj, o stagnare a fluxului
electromagnetic al planetei, creându-ne singuri un infern pe Terra. Ca remediu,
s-a propus amplasarea unor turnuri paramagnetice in aceste puncte critice
pentru a le armoniza între ele şi astfel să se poată evita apariţia
cutremurelor, a condiţiilor atmosferice ciudate, a uraganelor, a poluării
electromagnetice.
(Viorel Soran, Margareta Borcea, Omul şi biosfera, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1985)
======================================================================
Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot
alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia
într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.
======================================================================
Zilele alegerilor electorale vin şi trec. Lupta popoarelor, însă,
pentru a crea un guvern care să reprezinte pe toţi oamenii şi nu doar un singur
procent - un guvern bazat pe principiile justiţiei sociale, economice,
rasiale şi de mediu - continuă.
(Bernie Sanders, politician democrat american)