Luni noaptea veneam acasă de prin oraş. Ne întâlnim cu o
vecină care-şi plimba câinele. Salut-salut…
- La iarna ce-ţi mai iei pe tine?! mă ia la rost vecina, cu
ton mult prea ridicat pentru acea ora din noapte, când observă că am pe mine o
haină destul de groasă.
- Dar ţie nu ţi-e frig? o întreb la rândul meu, văzând-o într-o
rochie fără mâneci şi cu sandale – pe la prânz temperatura a fost de vreo 22 de
grade, resimţindu-se chiar mai mare, dar la acel moment era răcoare bine -
pentru mine. Nu mi-ar fi dat prin minte s-o întreb dar a sărit întrebarea
când am auzit-o pe a ei.
- Puţin, da, dar e sfârşitul lui mai! răspunde.
Îmi tot spun că nu mai există ceva care să mă lase fără
replică şi mereu se găseşte cineva să mă contrazică. Logica unora nu-şi face
loc in mintea mea oricât de mult mi-aş dori să-i înţeleg. Dacă-s minus 30 de
grade in luna lui cuptor ar trebui să port maieu doar pentru că in calendar
iulie e lună de vară?
Frig, cald, îmbrăcat subţire iarna sau îmbrăcat gros vara nu
înţeleg de ce-i pasă cuiva cum se îmbracă altul. Când omul vrea să-şi poarte paltonul
vara, la temperatură de 30 de grade la umbră, mă gândesc că n-o fi ceva in
regulă cu el - sau doar vrea să se distreze pe seama celor care-l văd sau îl
duce la curăţat - dar nu mă apuc să întreb
un necunoscut de ce o face… sau – mai rău – să râd de el.
Să te îmbraci “de toamna” într-o zi rece de vară mi se pare
de bun simţ dacă vrei să nu răceşti.
In general, nu înţeleg de ce se iau unii pe stradă de cei
care sunt îmbrăcaţi fistichiu sau au frizuri fistichii, comentându-i sau
jignindu-i doar pentru că sunt îmbrăcaţi altfel decât adepţii “uniformei”. Înţeleg
să nu fie de acord cu anumite haine sau frizuri, să nu le placă (e firesc -
nici mie nu-mi plac multe şi unele mă amuză, mai ales că unii dintre cei care
le au nu par a le fi asimilat, ci
le-au ales doar pentru că “se poartă”) si chiar sa le considere scandaloase, dar
de aici până la a jigni e cale lungă - ar trebui să fie.
Ce hazlii sunt unii oamenii - mai ales unii tineri - când
vor să fie “la modă”, să fie deosebiţi de ceilalţi, şi ajung să semene între
ei: aceeaşi culoare de păr, aceeaşi frizură, acelaşi model de haine, acelaşi
model de încălţăminte, aceeaşi atitudine… Curată originalitate.
Dacă la faza cu hainele şi frizurile aş mai găsi scuze
pentru cei care se manifestă zgomotos şi, deseori, jignitor la adresa celor
care ies din tipar nu pot găsi vreo scuză pentru cei care comentează şi jignesc oamenii cu dizabilităţi, oamenii graşi
sau slăbănogii, oamenii despre care numai mama lor ar putea spune că sunt frumoşi
fizic…
Cât de sărac spiritual este acela care arată cu degetul spre
altul doar pentru că acel altul e diferit?! Din punctul meu de vedere un astfel de om dovedeşte nesiguranţă de sine
sau o anumită doză de… inferioritate (alt cuvânt nu-mi vine in minte).
Se spune că Benjamin Franklin ar fi zis: Mănâncă pentru plăcerea
ta, dar îmbracă-te pentru plăcerea altora. Înţeleg prima idee dar, oare, de ce
ar trebui să mă îmbrac pentru plăcerea altora?! Aş putea face plăcere tuturor îmbrăcându-mă
într-un anume fel? Să se refere la a face plăcere unei persoane sau două…?
Habar n-am ce-a vrut să zică, dar mi-e cert un lucru: n-o să port pantaloni
rupţi in tur doar pentru că i-ar plăcea nu ştiu cui.