30 mai 2017

Neamu’ prost

Luni noaptea veneam acasă de prin oraş. Ne întâlnim cu o vecină care-şi plimba câinele. Salut-salut…
- La iarna ce-ţi mai iei pe tine?! mă ia la rost vecina, cu ton mult prea ridicat pentru acea ora din noapte, când observă că am pe mine o haină destul de groasă.
- Dar ţie nu ţi-e frig? o întreb la rândul meu, văzând-o într-o rochie fără mâneci şi cu sandale – pe la prânz temperatura a fost de vreo 22 de grade, resimţindu-se chiar mai mare, dar la acel moment era răcoare bine - pentru mine. Nu mi-ar fi dat prin minte s-o întreb dar a sărit întrebarea când am auzit-o pe a ei.
- Puţin, da, dar e sfârşitul lui mai! răspunde.

Îmi tot spun că nu mai există ceva care să mă lase fără replică şi mereu se găseşte cineva să mă contrazică. Logica unora nu-şi face loc in mintea mea oricât de mult mi-aş dori să-i înţeleg. Dacă-s minus 30 de grade in luna lui cuptor ar trebui să port maieu doar pentru că in calendar iulie e lună de vară?

Frig, cald, îmbrăcat subţire iarna sau îmbrăcat gros vara nu înţeleg de ce-i pasă cuiva cum se îmbracă altul. Când omul vrea să-şi poarte paltonul vara, la temperatură de 30 de grade la umbră, mă gândesc că n-o fi ceva in regulă cu el - sau doar vrea să se distreze pe seama celor care-l văd sau îl duce la curăţat  - dar nu mă apuc să întreb un necunoscut de ce o face… sau – mai rău – să râd de el.
Să te îmbraci “de toamna” într-o zi rece de vară mi se pare de bun simţ dacă vrei să nu răceşti.
citat despre moda

In general, nu înţeleg de ce se iau unii pe stradă de cei care sunt îmbrăcaţi fistichiu sau au frizuri fistichii, comentându-i sau jignindu-i doar pentru că sunt îmbrăcaţi altfel decât adepţii “uniformei”. Înţeleg să nu fie de acord cu anumite haine sau frizuri, să nu le placă (e firesc - nici mie nu-mi plac multe şi unele mă amuză, mai ales că unii dintre cei care le au nu par a le fi asimilat, ci le-au ales doar pentru că “se poartă”) si chiar sa le considere scandaloase, dar de aici până la a jigni e cale lungă - ar trebui să fie.
Ce hazlii sunt unii oamenii - mai ales unii tineri - când vor să fie “la modă”, să fie deosebiţi de ceilalţi, şi ajung să semene între ei: aceeaşi culoare de păr, aceeaşi frizură, acelaşi model de haine, acelaşi model de încălţăminte, aceeaşi atitudine… Curată originalitate.

Dacă la faza cu hainele şi frizurile aş mai găsi scuze pentru cei care se manifestă zgomotos şi, deseori, jignitor la adresa celor care ies din tipar nu pot găsi vreo scuză – dacă prostia nu poate fi scuză – pentru cei care comentează şi jignesc oamenii cu dizabilităţi, oamenii graşi sau slăbănogii, oamenii despre care numai mama lor ar putea spune că sunt frumoşi fizic…

Cât de sărac spiritual este acela care arată cu degetul spre altul?! Din punctul meu de vedere un astfel de om dovedeşte nesiguranţă de sine sau o anumită doză de… inferioritate (alt cuvânt nu-mi vine in minte).

Se spune că Benjamin Franklin ar fi zis: Mănâncă pentru plăcerea ta, dar îmbracă-te pentru plăcerea altora. Înţeleg prima idee dar, oare, de ce ar trebui să mă îmbrac pentru plăcerea altora?! Aş putea face plăcere tuturor îmbrăcându-mă într-un anume fel? Să se refere la a face plăcere unei persoane sau două…? Habar n-am ce-a vrut să zică, dar mi-e cert un lucru: n-o să port pantaloni rupţi in tur doar pentru că i-ar plăcea nu ştiu cui.  

10 comentarii:

  1. Imi este foarte indiferent cum se îmbraca vecina, colega de serviciu sau persoana care se aseaza langa mine în autobus! Atat timp cat este decent(a) sau ma rog hai sa-i zic nu prea dezbracat(a) si nu pute sa te trazneasca, pentru mine este ok! Traiesc într-o tara libera, unde si modul de a te îmbraca este o expresie a caracterului tau! Asa ca daca vreau sa-mi pun fundite-n par nimeni nu o sa strige dupa mine, eventual ma vor compatimii ... saraca! :)) Nu cred ca îmi place sa traiesc în patroane si reguli si nici dupa "ultimul ragnet" al modei! :))) Zi placuta, Diana! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici "prea dezbracatii" nu ma deranjeaza daca nu-si ating pielea de mine (in autobuz, de exemplu). :) dar as fi ipocrita sa afirm ca, uneori, nu-mi spun in gand ca arata tare rau unii dintre cei prea dezbracati. Ups. Doar nu trebuie sa-i plac eu! :)
      :)) Pot compatimi pe cine vor, cat timp nu striga dupa oameni. :) Din acest punct de vedere (al comentariilor rautacioase pe te miri unde) Brasov e cam nasol - desi mult mai bine ca inainte de acest maaare flux de turisti straini, in special.
      Nici mie nu-mi plac regulile in mod deosebit iar in ceea ce priveste moda... spune-mi ca "se poarta" bluzele cu dungi si e cert ca voi evita dungile cat de mult pot si-as cauta ceva cu... floricele. :)
      Multumesc, Ella draga! Zi frumoasa iti doresc! Pupici! <3

      Ștergere
  2. Subscriu la ideile Ellei. Si trebuie sa recunosc ca prin Bucuresti nu prea am observat asa ceva intr-un mod prea evident, in sensul sa-mi atraga atentia la un mers repejor. E adevarat ca de multe ori privirile spun mai mult decat cuvintele, dar macar nu se propaga sonor! :)
    Raman la parerea mea: acesti oameni sunt de compatimit, sunt captivi in propriile dogme si obiceiuri. Nu au avut nici un "declic" mental, pentru a se transforma. Asa ca nu trebuie sa-ti perturbi propriul flux de ganduri din aceasta cauza. Ass cred eu!
    O zi frumoasa si luminoasa, Diana! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In vremea cand am locuit in Bucuresti si cand "faceam naveta" ma simteam in elementul meu! :) Fiecare parea sa-si vada de ale lui - cu mici exceptii - si sa nu-i pese cum e imbracata o persoana. Aici insa... mai e de lucrat (e mai bine decat in urma cu vreo... 15 ani). Ca privesti pe cineva imbracat fistichiu sau intr-un fel in care sa nu ne placa e una, dar sa comentezi e... nasol. N-o sa uit curand obraznicia unui individ aflat pe o terasa aglomerata din Piata Sfatului unde eram si noi... Pe langa terasa a trecut un cuplu - ea avea un tricou cu cel puţin un numar mai mic (si se reliefau "colaceii") si o fusta stramta care abia ii acoperea fundul (avea picioare scurte si groase). Am observat fata (cred ca multi altii la fel) dupa comentariul de prost gust. Arata oribil, ce sa mai, dar n-as fi comentat nici chiar cu prietenii asa ceva! Un individ, insa, a strigat la ei - era chiar la margine): "Ce-ai bai, ai scos podul Cernavoda la plimbare?" Si fata si partenerul ei s-au inrosit instant la faţă! A fost o scena de cosmar si nu vreau sa ma gandesc ce-o fi fost in sufletul lor daca eu m-am simtit ingrozitor! :( Regretul cel mare este ca nu am spus nimic individului cu gura mare - m-a luat prin surprindere obraznicia lui... :( Cand mi-am regasit cuvintele cuplul era deja departe; celor doi nu le mai era de folos vreun comentariu al meu la adresa dobitocului.
      Nu pot sa nu ma gandesc la cei care chiar sufera in urma unor astfel de comentarii (am multe exemple, dar cel cu fata, de mai sus, a fost cel mai recent). Inceputul postarii acesteia a fost, cumva, un pretext pentru a-mi arata, public, revolta impotriva celor care nu-si vad de viata lor. :)

      Multumesc, Suzana draga! Iti doresc sa ai o zi frumoasa! Pupici! <3

      Ștergere
  3. Ai spus ca te-au interesat textele budiste. Crezi ca reactia ta se incadreaza la acest tip de gandire? La urma urmei, fiecare tip de comportament atrage cumva reactia celor din jurul nostru.
    Acea persoana a fost neinspirata in alegerea propriului "look".
    Grobianismul este inacceptabil, dar pentru persoana a fost o lectie dura pe care si-a atras-o singura. Iar tu nu poti fi paratrasnetul unor astfel de situatii si nu le poti gestiona. Cel mult amplifica, ceea ce e rau pentru tine. Daca in locul celuilalt personaj, comentariul ar fi fost al unui copil?
    Copiii spun lucruri trasnite! Cum ar fi evoluat scenariul? Nu stiu, doar intreb...

    Cred ca am batut putin campii pe aici, prin casuta ta!
    Asa ca iti spun noapte buna, Diaan draga! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. [...] "Evita raul, fa fapte bune, purifica-ti gandurile. Aceasta e invatatura lui Buddha". Oamenii trebuie sa traiasca in armonie.
      Da, ma intereseaza textele buddhiste, dar nu ma raportez vreodata la vreo doctrina / dogma (oricare ar fi acestea) atunci cand simt ca trebuie sa fac ceva sau ca ar fi trebuit sa fac ceva intr-o situatie data.
      Fata aceea nu stia ce poate atrage; ea s-o fi vazut in oglinda si i-a placut; i-a placut si prietenului ei... Erau fericiti, erau la plimbare – si un individ le strica armonia. Acolo ar fi trebuit sa fie cineva care sa... echilibreze balanta. Atunci cand vezi un rau si nu incerci (macar) sa-l indrepti karma se "pateaza", omul coboara cel puţin un grad. A nu actiona cand e cazul e o alegere, o fapta – care se poate intoarce candva, ca bumerangul, si ciclul reincarnarilor va continua. (asta conform doctinei buddhiste). :)

      Consider ca astfel de fapte trebuie taxate; e probabil ca cel cu gura mare sa se abtina a doua oara si e probabil ca cei care au fost martori (sunt sigura ca foarte multi dintre cei prezenti acolo n-au fost de acord cu porcaria) sa reactioneze cu alta ocazie de gen.

      Chiar si un copil de-ar fi fost cu gura mare, nu era prea diferit: era un rau facut si parintii ar fi trebuit sa fie primii care sa-i atraga atentia ca nu-i ok ce face, dar impactul asupra fetei sunt sigura ca ar fi fost net mai mic. De la copii avem, instinctual, mai puţine "pretentii" decat de la adulti.

      Pentru mine nu ar fi fost rau, pentru ca atunci cand vine vorba despre strainii a caror gura vorbeste fara ei am sensibilitatea hipopotamului la piscatura de tantar. :) Si in niciun caz nu as fi jignit personajul, dar ceva de genul "fii, omule, barbat si vezi-ti de ale tale" poate ca nu i-ar fi stricat. Dar n-am avut nicio replica la mine atunci. :)

      Multumesc, Suzana draga, ca ai "batut campii" pe aici. De-ar bate oameni campii asa cum ii bati tu... ehe! Incet-incet s-ar schimba in bine multe.
      Noapte buna! Pupici! <3

      Ștergere
  4. Un subiect de mare interes; traim intr-o lume din ce in ce mai 'nebuna', parafrazand... Zilnic, observam situatii diverse (cu iesiri din tipare) care ne pun semne de intrebare. Sigur, ca nu avem, intotdeauna, raspunsuri, incercam sa intelegem si sa tragem, eventual, cate o concluzie (dac dorim sa tragem oarece concluzii...). De ce sunt unii care se impiedica de "grija altora"? sau oare de ce exista 'tipare', norme, 'planuri cincinale', de ce exista constrangeri, de ce unii traiesc ridiculizandu-i pe altii, de ce ideile bune ale unora, sunt intoarse pe dos, transformate... de ce aratam unii spre altii cu degetul si tot asa, tot felul de alte de ce-uri... "Moda vine si trece", cred ca asa este un adagiu cunoscut. Vremurile, timpurile vin si pleaca. "Frumusetea este in ochii privitorului". 'Oh, tempora, oh, mores', daca nu gresesc citand... sau "de gustibus non est disputandum" pentru a completa explicand simplist, oarecum...
    Toate cele frumoase si inspirate sufletului sa avem! Saptamana frumoasa si senina si un frumos inceput de luna iunie! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Incep sa cred ca cei care arata cu degetul spre altii o fac pentru a indeparta atentia de la ei... Sunt tare curioasa cum s-ar comporta in alte tari cei care aici ironizeaza necunoscuti pe strada... Am banuiala ca ar fi foarte... decenti.
      Cate se pot spune despre ideile bune pervertite! :) Cineva a inventat motorul electric si altcineva l-a montat pe un tanc! (doar un exemplu, general) :(
      Macar pe strada sa nu se mai comenteze uni pe altii! :) Oare ce castiga cei care isi bat joc de altii? E modul lor de a se "hrani"? :) Ciudati unii, tare ciudati. :) Poate ca fiecare suntem ciudati in felul nostru. :)
      Multumesc, Alexa draga! Iti doresc sa ai si tu o luna iunie minunata! Senin in suflet iti doresc! <3

      Ștergere
  5. Dincolo de subiect, caci eu nu percep aici doar ideea îmbracatului diferit, la care sunt campioana, crede-mă - port cizme in plina vara, mai mereu - e modul de adresare. Nevoia unora de a nu-și cizela putin vorbele, poate cu puțin umor, fara sarcasm și ironie.

    Eu am o prietenă. O iubesc dar o evit, cand mă sună si-mi zice „ce mai faci, dragăăăă?” cu o ușoara ironie in silabe de parca s-ar astepta sa-i zic vreo poveste despre care oricum stie ea ca ar fi absurda din start, eu cad in mutenie. Vin cu exemplul asta pentru ca...firesc au fost si discutii cu altii despre ce si cum sa imbraci. Nu pot spune ca nu ma uit ciudat cand vad moda strazii, dar e o remarca interioara caci na, e firesc sa ne miram cat de inventivi sunt unii, chiar daca nu in sensul bun, dar nu-mi voi slobozi parerile aiurea. Uneori și privirile mi-s discrete. Amplu subiect, cum ziceam...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Minunat ca te imbraci diferit de multime! Si stiu ca n-o faci din "spirit de contradictie". :)

      Cred ca toti comentam, uneori, in gand, anumite tinute ale celor intalniti pe strada. Bunul simt, insa, ne opreste sa le stricam dispozitia celor carora nu le intelegem alegerile. :)

      :) 'Ca ai amintit de prietena. Eu am avut o amica ce obisnuia sa "ma comenteze" facand referiri la ce a vazut ea la altii... Mi-a trebuit ceva timp sa-mi dau seama ca, de fapt, se refera la mine, indirect. Si cand mi-am dat seama... m-am departat de ea. Nu ma deranjeaza parerile altora, dar nu-mi place cand cineva "bate seaua sa priceapa iapa". :) De mi-ar fi fost prietena draga i-as fi spus sa nu ma mai ia pe ocolite si sa spuna direct. Desi... daca mi-ar fi fost prietena mi-ar fi spus direct - pentru ca asa fac prietenii. :)
      Zile fericite iti doresc!

      Ștergere