Pentru a înțelege cât este de vinovată răpirea de teritorii unei națiuni, se cade să ne amintim că teritoriul unei națiuni e cu totul altceva decât o proprietate obișnuită; este pământul sfânt al patriei, mormântul strămoșilor, leagănul copiilor, căminul unei mari familii. A pune pe el pecetea unei stăpâniri străine, nu e numai un jaf nelegiuit, el este un act de profanare. (Adolphe Franck, filosof francez: 1809-1893)
Când se războiesc bogații, cei ce mor sunt săracii. (Jean-Paul Sartre)
Printre oameni sunt ucigași care n-au vărsat niciodată sânge, hoți care nu au furat niciodată și mincinoși care nu au spus decât adevărul. (Djubran, „Curiozități”)
Războiul nu alege.
Copacii tăiați se refac în scurtă vreme, dar oamenii morți sunt pierduți pentru totdeauna (Pericle; om de stat atenian: 499-429 i.e.n.)
Pacea dulce e firească oamenilor; mânia sălbatică e a fiarelor. (Ovidiu; poet latin: 43 i.e.n.-17 e.n.)
Numai un război defensiv poate fi onorabil pentru un popor ajuns la o înaltă treaptă a civilizației, sau de bună morală. (Louis Gabriel Ambroise viconte De Bonald; filosof francez: 1754-1840)
Popoarele mai luminate, conștiente de dreptul de-a dispune singure de sângele și bogățiile lor, vor învăța treptat, treptat să privească războiul ca flagelul care aduce cele mai mari nenorociri, drept cea mai mare crimă... Războaiele între popoare, asemenea unor asasinate, vor fi socotite printre acele grozăvii extraordinare, care umilesc și revoltă firea (natura). (Condorcet; filosof, matematician și om politic francez: 1743-1794)
(Copiate din: „Cugetări și maxime”, culese de Grigore N. Crivianu, Editura Tineretului, București, 1968 și din: „Proverbe, maxime și aforisme arabe”, culese de Nicolae Dobrișan, Editura Albatros, București, 1976)