Microcentrale nucleare

Atunci când politicienii susțin că politica lor de guvernare implică programe pentru protejarea mediului înconjurător la ce se referă, oare?!

Se bate monedă pentru microcentralele electrice nucleare... Ce înseamnă „micro”, de fapt, dacă se zice că vor fi amplasate cam pe unde vor fi închise/desființate (până în 2032) cele care funcționează pe baza de cărbuni?

Se spune că vor fi costuri mai mici de producție și distribuție, deci și sume mai mici pe facturile oamenilor. Oare?

România va avea primul mini-reactor nuclear. Uaaau! Ce fericire, să fie testat aici acest mini-reactor! Ce tari suntem! Vor experimenta la noi minunile tehnologiei nucleare! Noul concept a primit aprobare în anul 2020 (în SUA). Înțelegerea dintre cele două companii implicate e din 2019 și servită - pe larg - publicului în 2021.

În 1979 a avut loc accidentul de la Three Mile Island, iar SUA au renunțat, treptat, la construcția de reactori nucleari. În administrația lui George W. Bush, la începutul anilor 2000, a revenit ideea introducerii unor noi capacități nucleare; în anul 2016 erau în construcție patru reactori. Câți or fi acum nu știu.

În noiembrie 2021, o companie americană a anunțat că va construi în România (în colaborare cu o companie românească) prima centrală nucleară de mici dimensiuni (SMR - small modular reactor), cea mai nouă tehnologie nucleară care nu are încă aplicații practice. Sunt state (Franța, SUA, Marea Britanie s.a.) care au arătat că vor și ele dar, probabil, după ce vor fi testate în state precum România, mai ahtiate după bani, la nivel înalt. Centrala va avea 12 module – ce-o fi însemnând și asta.

Construcția centralei micro e anunțată la nivel de Casa Albă (prin reprezentant, altul decât președintele) – președinte România. „Un pas vizionar pentru România”, zicea americanul care-și susține compania. De ce n-o testează la ei dacă e așa super? În Idaho, compania are un complex cu astfel de centrale...

Compania speră să fie eliminate unele norme obligatorii de siguranță la aceste centrale pentru că – susțin reprezentanții – riscurile la reactoarele lor sunt mult mai mici din moment ce sunt prezente cantități mici de materiale radioactive și reactoarele pot fi îngropate. Mai vor acești producători ca pentru zonele unde vor instala SMR să fie scutiți de obligativitatea creării unei zone de evacuare de urgență pe o rază de 16 km în jurul reactoarelor. Compania voia să fie scutită și de angajarea unei forțe de securitate pentru a preveni încercările de sabotaj. Hm.

În anul 1987, într-un spital dintr-o localitate din Brazilia, a avut loc un incident considerat a fi al doilea după accidentul de la Cernobîl, ca nivel de contaminare oameni și mediu, precum și ca pierderi de vieți omenești. Au luat unii un recipient și l-au vândut la fier vechi... Dacă într-o unitate sanitară care utilizează efectul radiațiilor ionizante (X, gamma sau beta) poate avea loc un astfel de incident mă cam îndoiesc că nu e posibil cu microcentralele ieftine – poate construirea va fi ieftină, dar nu cred că exploatarea, întreținerea, asigurarea deșeurilor radioactive va fi prea ieftină.

Bineînțeles, s-a discutat și despre numărul mare de locuri de muncă ce vor fi create datorită acestor microcentrale nucleare: în prima fază peste 6000, în SUA și România, cu un potențial de creștere la 30 de mii. Și cometa care amenința Pământul (în film) putea fi exploatată pentru a fi create locuri de muncă.

Se spune că mediul va fi mai protejat cu aceste microcentrale nucleare. Totuși, un complex de astfel de micro nu fac cât una mare sau cât jumate din una mare? Deșeurile radioactive rezultate nu vor mai fi radioactive și nu vor mai trebui depozitate în condiții extraordinare – cu același preț ca în cazul mamuților nucleari? Același preț și ca sume de bani și ca poluare extremă.

Logica îmi spune că a construi un număr mare de centrale nucleare (micro sau macro) pentru a reduce gazele de seră într-un mod semnificativ va costa extrem de mult și va crea o cantitate de deșeuri radioactive extrem de dăunătoare. Pentru aceste deșeuri nu există o soluție permanentă și sigură.

Dorința aceasta „acerbă” de a construi microcentrale nucleare nu se potrivește bine cu alarmismul creșterii prețului la electricitate și gaze naturale? Populația va insista să plătească mai puțin – va plăti mai puțin în bani, probabil.

O centrală nucleară operațională (micro sau macro) are impact asupra mediului în trei domenii: 1. emisii gazoase (inclusiv radioactive) în atmosferă; 2. emisie de mari cantități de căldură; 3. distribuția deșeurilor radioactive lichide în jurul centralelor nucleare.

Pentru a depozita aceste deșeuri trebuie îndeplinite condiții riguroase (dar accidente oricum pot interveni – un cutremur, de exemplu). Zona unde vor fi depozitate trebuie bine cercetată din punct de vedere al proprietăților mecanice, geochimice, profunzimii minimale (300-700 m), proprietăților termice și trebuie să se știe sigur că nu va exista un interes potențial pentru o exploatare ulterioară a zonei respective. Trebuie să se aibă în vedere distanța față de sursele de apă, grosimea stratului utilizabil și multe altele – stratul geologic pentru depozitare trebuie să fie omogen și cât mai gros cu putință.

Dar... ce știu eu? Să citesc? Citesc dar nu pricep nimic, pentru că nu sunt specialist; logica nu e utilă în astfel de cazuri; evenimentele tragice din trecut, cu "produse" nucleare și radioactive, sunt doar în mintea mea; sunt adepta teoriilor conspirației.

Surse info:

http://www.anpm.ro/ro/accidente-nucleare

https://en.wikipedia.org/wiki/Lists_of_nuclear_disasters_and_radioactive_incidents

https://economie.hotnews.ro/stiri-energie-25154153-reactoare-nucleare-mici-smr-centrale-nucleare-energie-romania-sua-tehnologie.htm

https://www.greenpeace.org/romania/articol/6855/de-ce-energia-nucleara-nu-e-o-solutie-pentru-criza-climatica/

https://www.cotidianul.ro/unde-va-fi-amplasata-viitoarea-centrala-nucleara/ 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Central%C4%83_nuclear%C4%83

Imagine de Dirk Rabe de la Pixabay

Cernobîl - urmele trecutului. Expoziţie foto: 31 de ani de la dezastru

Un grup de fotografi care vor să păstreze vie amintirea dezastrului de la Cerbobîl – pentru a se face tot posibilul ca pe viitor să fie evitate astfel de accidente – au fotografiat zona Cernobîl după 31 de ani. Ce au văzut şi au imortalizat va fi prezentat in expoziţia de fotografie care va fi deschisă in intervalul 13 ianuarie – 6 februarie 2018 la Art Point Gallery din Braşov, pe strada Prundului nr. 1, aproape de Poarta Şchei, într-o clădire construită in perioada interbelică şi reabilitată in anul 2014. Programul galeriei: de luni până vineri: 10-17; sâmbăta şi duminica: 11-14.

Cum a fost expediţia care a avut loc in luna mai 2017, ce zone au vizitat, şi in ce condiţii puteţi afla la vernisajul care va avea loc vineri, 12 ianuarie 2018, ora 17. Va fi prezentat şi un scurt metraj.

Ne întâlnim acolo.

Sursa foto: Art Point Gallery

https://www.facebook.com/Art-Point-Gallery-290939011355125/

In noaptea de 26 aprilie 1986, in Centrala Atomoelectrică Cernobîl a avut loc o explozie puternică, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjuratoare. Dezastrul e considerat a fi cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitaţii radioactive s-a îndreptat spre părţile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei şi părţile estice ale Americii de Nord. Suprafeţe mari din Ucraina, Belarus şi Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor.

Fukushima este un incident foarte, foarte serios, dar Cernobil a fost o catastrofă, a declarat cu ocazia accidentului din Japonia (martie 2011) profesorul Francis Livens, director la Institutul Nuclear Dalton din Manchester, Marea Britanie.

Accidentul de la Cernobîl a avut loc, efectiv, in doar câteva secunde. Reactorul a explodat violent in aer, după care flăcările au pus stăpânire timp de 10 zile. Au fost 10 zile de agonie, a spus profesorul Michio Kaku, fizician renumit, profesor la Universitatea din New York.