Se afișează postările cu eticheta literatura_araba. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta literatura_araba. Afișați toate postările

2022-02-01

Citate despre învățătură. Citate favorite

Așa cum bobul îngropat sub brazdă nu poate sparge crusta uscată de la fața pământului pentru a-și arăta forța și a ieși la suprafață cu verdele și prospețimea sa decât cu ajutorul apei, care pătrunde până la cuibul său, îndepărtând de la el chinurile uscăciunii și morții, dându-i putere și viață, la fel și germenele înnăscut al rațiunii sălășluiește în ascunzișul său din inimă*, fără de putere, fără de viață și fără de folos până când vine și-l trezește învățătura, care este rodul, viața și polenul său.
(Ibn Al-Muqaffa‘, Micul tratat de bună-învățătură)
Viața este cel mai desăvârșit învățător.
Doi sunt fericiți: cel care are vedere și cel care are învățătură. După cum cel care are vedere distinge ceea ce prisosește de ceea ce nu e de ajuns, ceea ce este aproape de ceea ce este departe, la fel și cel cu învățătură deosebește binele de rău și merge pe calea cea bună.
&
Cea mai bună calitate a celui învățat este tăcerea.
(Ibn Al-Muqaffa‘, Kalila și Dimna)
Orice învățat are și căderi.

Nota. * La vechii arabi inima era considerată sălașul rațiunii.

₪ ₪ ₪
Postare pentru Citate favorite, joc preluat de Suzana de la Zina, pornit în colaborare cu Ella.

2020-11-02

Știința – din înțelepciunea arabă, citate

  •  Nimic mai potrivit decât știința asociată cu înțelepciunea.
  • Știința are multe neajunsuri: boala ei este uitarea, nefericirea ei este minciuna, irosirea ei este răspândirea printre cei săraci cu duhul, iar cel mai mare cusur al ei este acela că nu ajunge niciodată.
(proverbe arabe)
Dovezi că un om are învățătură sunt: cunoașterea lucrurilor care pot fi știute și reținerea de la ceea ce nu poate fi știut, împodobirea sufletului cu alese virtuți, prezentarea învățăturii sale celorlalți oameni fără mândrie și înfumurare, cunoașterea timpului și a oamenilor, căutarea dreptății, îndrumarea celui care are nevoie de îndrumare, împotrivirea cu vorba bună, împăcarea între mintea și inima sa, tăria la necaz, argumentarea celor făptuite și buna lămurire. 
(Ibn Al-Muqaffa’, in Literatura mică – a trăit între anii 704-757; originar dintr-o familie persană; este autor al câtorva tratate de etică inspirate din tradiția persană, e autorul versiunii arabe a culegerii de fabule „Kalila și Dimna”, la originea căreia se află fabulele indiene ale lui Bidpai; lucrarea „Epistola tovarășilor”, în aparență o carte de sfaturi, dar în realitate un memorandum care conținea revendicările perșilor a căror influență devenea din ce în ce mai simțită la curtea abbasidă, i-a atras mânia califului Al-Manṣῡr, care a poruncit să fie ucis)
*
Spiritul este scheletul trupului, știința este scheletul spiritului, elocvența este scheletul științei. Viața spiritului stă în cinste, iar viața științei stă în elocvență. 
(Al-Djahiz, in Bayān – a trăit între anii 775, 776 – 868,869; unul dintre cei mai mari prozatori arabi din toate timpurile; s-a aflat sub protecția a diverși oameni politici ai vremii, printre care califul Al-Mă’mῡn; a mai scris, între altele, „Cartea despre animal” și „Cartea despre avari”)
*
Omul continuă să învețe cât timp caută știința. Dacă își închipuie că e învățat (și nu mai are nevoie de ea), atunci este ignorant. 
(Ibn Abd Rabbih, in Yakuta – a trăit între anii 860 – 940; panegiristul oficial al dinastiei marwanite din Andaluzia; poezia sa laudativă e mediocră; se dovedește mai original în erotica scrisă în tinerețe, la care spre bătrânețe se adaugă poeme ascetice; principala sa opera este lucrarea enciclopedică intitulată „Colierul unic”, lucrare alcătuită din 25 de diviziuni, fiecare dintre ele purtând numele unei pietre prețioase)
*
  • Nu există noblețe asemănătoare modestiei și nici asemănătoare științei.
  • Doi lacomi nu se satură niciodată: cel care aleargă după știință și cel care aleargă după cele lumești. 
(Ali – născut în anul 600, al patrulea calif după Mohamed, văr și ginere al Profetului; a luat parte la o serie de războaie pentru apărarea islamului; tradiția îl prezintă ca fiind deosebit de viteaz, umanist, înțelept și cult; personalitatea sa se află la originea celei mai profunde sciziuni din comunitatea musulmană, din care a rezultat ramura șiită)
*
Mintea este o forță a sufletului pregătită pentru cucerirea științei. 
(Ibn Sina sau Avicena, in Izbăvirea – a trăit între anii 980 – 1035/1037; savant enciclopedist care a lăsat numeroase studii în domeniile filosofiei, psihologiei, jurisprudenței, logicii, matematicii, astronomiei, științelor naturii și medicinei; a adus o contribuție de seamă la dezvoltarea medicinei și la promovarea unei concepții filosofice predominant anti teologice; e considerat cel mai mare dintre filosofii arabi din Evul Mediu)

(din cartea „Proverbe, maxime și aforisme arabe”, Editura Albatros, București, 1976, traducere de Nicolae Dobrișan)


Image by Jo-B from Pixabay
Am prins pagina in cărticica de pe blogul Floare de colț. 😊

2017-05-12

Fapta bună face bine la suflet

Nu este animal pe pământ, nici pasăre care zboară, decât în neamuri, ca şi voi. Nu am lăsat nimic nepomenit în Carte. Apoi, la Domnul lor vor fi adunate. [Sura Al-An'am:38, Coran]

Atunci când o persoană ţine orice animal departe de mediul său natural este responsabilă pentru animalul respectiv şi trebuie să aibă grijă de el: trebuie să-i ofere hrană, apă, un loc in care să stea in siguranţă şi, uneori, îngrijire medicală.

Profetul Muhammed le-a spus companionilor săi o poveste despre un bărbat care călătorea şi care era foarte înfometat şi însetat. Într-un final, bărbatul a găsit un fir de apă ce ţâşnea dintr-o stâncă. S-a căţărat pe stâncă şi a băut apa; când a terminat a găsit jos un căţel care lingea picăturile de apă care se scurgeau pe pământul arid. Bărbatului i s-a făcut milă de căţel şi s-a urcat din nou pe stâncă, a pus apă într-unul din pantofii săi şi i-a dat câinelui să bea. Allah Cel Iertător a fost mulţumit de fapta bărbatului şi i-a iertat toate păcatele.
Companionii Profetului au întrebat: O, Profetule! Allah ne iartă nouă păcatele dacă ne comportăm bine cu animalele?
Profetul a răspuns: Este o răsplată pentru orice lucru bun pe care îl faceţi oricărei fiinţe vii.

Profetul le-a povestit companionilor săi şi despre o femeie care a fost trimisă în iad pentru că a ţinut captivă o pisică iar aceasta a murit de foame pentru că femeia nici nu a eliberat-o, să îşi poată găsi singură hrana.

Dincolo de orice învăţătură religioasă, omul care face, din suflet (nu pentru că dă bine) o faptă bună (pentru semenii săi sau pentru orice altă vietate) - cât de mică sau neînsemnată ar putea părea această faptă - simte aproape instantaneu un val de căldură plăcută care-i cuprinde trupul; e ca un zâmbet ce luminează sufletul, şi in acele momente are senzaţia că orice e posibil. Numai cei care au făcut o faptă bună, dezinteresat, ştiu cât de bogaţi sunt - ei deţin o avere ce nu poate fi apreciată in bani. Aceşti oameni au o inimă frumoasă, nu perfectă.