Doi cercetatori germani nascuti in 16 martie

Deoarece nu am ce-mi trebuie pentru a face descoperiri demne de remarcat caut să descopăr oamenii deosebiți. Unii mă întreabă la ce-mi folosește. Uneori, mă întreb și eu - mai ales că, in timp, uit multe dintre cele descoperite. Cred că e "plăcerea momentului".

Caroline Lucretia Herschel

A fost astronomă britanică de origine germană. S-a născut în 16 martie 1750, la Hanovra. A decedat la 9 ianuarie 1848, la Hanovra. E considerată a fi prima femeie astronom; a fost prima femeie care a descoperit o cometă.

Mama ei s-a opus educației, dar fratele ei a învățat-o matematică - erau în Anglia, unde fratele ei a acceptat la un moment dat postul de astronom regal. După moartea lui Wilhelm (1822) s-a întors la Hanovra, unde a finalizat ce începuse in Anglia: catalogarea a 2.500 de nebuloase și numeroase roiuri stelare. In 1828 Societatea Astronomică Regală i-a acordat medalia de aur pentru revizuirea și reorganizarea, nepublicată, a lucrării lor (a fost membru onorific al Academiei). A mai trăit aproape 20 de ani, bucurându-se de respectul atât al oamenilor de știință cât și al publicului larg.

Și-a început cariera științifică ajutându-l cu cercetările și observațiile pe fratele ei, Sir Frederick Wilhelm Herschel (astronom, inventator, muzician - a construit primul mare telescop in 1774; a descoperit Uranus, Tirania, Oberon și altele).

Caroline Herschel s-a remarcat repede cu contribuții științifice proprii. A descoperit mai multe comete și una dintre ele, o cometă periodică, îi poartă numele: 35P/Herschel-Rigollet. In noiembrie 1795 a redescoperit cometa Encke, la Slough (Anglia)

Foto: Society for the History of Astronomy, https://www.facebook.com/SocHistAstro/posts/today-is-the-anniversary-of-the-death-in-hanover-germany-on-9-jan-1848-of-the-as/519147753684587

Caroline Herschel a notat în jurnal despre prima cometă pe care a descoperit-o:

1 august. Am numărat 100 de nebuloase astăzi; in această seară am văzut un obiect care, cred, mâine se va dovedi a fi o cometă. 2 august. Astăzi am numărat 150 de nebuloase. Mă tem că nu va fi senin în această noapte. A plouat toată ziua, dar acum pare să se însenineze puțin. Ora unu: Obiectul de aseară era o cometă.  3 august. Nu m-am culcat până nu le-am scris Dr. Blagden și d-lui. Albert, pentru a anunța cometa.

In scrisoarea către Dr. Blagden scrie: Faptul că îmi notez observațiile atunci când fratele meu folosește reflectorul de șase metri nu-mi permite prea adesea să privesc cerul, dar, cum se află acum în Germania, am profitat de ocazie pentru a mătura vecinătatea Soarelui in căutarea cometelor, iar aseară, 1 august, in jurul orei zece, am găsit un obiect care seamănă foarte mult ca luminozitate și culoare cu cele 27 de nebuloase din Connoissance des Temps, cu diferența că e rotund. Bănuiam că este o cometă, dar, apărând ceața, nu a fost posibil să mă asigur până în această seară.

După ce descrie obiectul, încheie: Îmi veți face favoarea de a comunica aceste observații prietenilor astronomi ai fratelui meu.

Dr. Blagden a răspuns în 5 august, scriind că nimeni, in afară de ea, nu văzuse cometa, încă, dar că a răspândit vestea descoperirii ei în Anglia, Franța și Germania.

In 7 august îi răspunde dl. Aubert, scriind că nu a descoperit cometa până în 5, din cauza vremii înnorate. A mai scris: Vă doresc sincere felicitări pentru descoperire. Sunt mai încântat decât vă puteți imagina că ați făcut-o, și cred că îl văd pe fratele dumneavoastră minunat de inteligent și minunat de amabil, vărsând o lacrimă de bucurie la aflarea veștii. V-ați imortalizat numele și meritați o astfel de recompensă pentru munca asiduă in astronomie și pentru dragostea dumneavoastră pentru un frate atât de celebru și merituos.

(https://en.wikisource.org/wiki/Popular_Science_Monthly/Volume_9/May_1876/Caroline_Lucretia_Herschel_II)

Al doilea cercetător, om de știință, la care m-am oprit azi este:

Georg Simon Ohm

Legea lui Ohm (legea conducției electrice, 1826): intensitatea curentului care trece printr-un conductor este direct proporțională cu tensiunea aplicată și invers proporțională cu rezistența. Am învățat la școală, și am uitat imediat - mi-a rămas în memorie doar că există Legea lui Ohm și că unitatea de măsură a rezistenței electrice îi poartă numele: ohm (simbol: Ω)

Folosind echipament creat de el, a descoperit proporționalitatea dintre diferența de potențial, intensitatea curentului electric și rezistența electrică.

Practic, realizările sale constituie fundamentul electronicii moderne.

Georg Simon Ohm, matematician și fizician german, s-a născut în 16 martie 1789, la Erlangen. Tatăl lui era meșteșugar, mama fiica unui croitor. Din cei șapte copii ai familiei au supraviețuit trei: Georg, Martin și Elizabeth Barbara.

Tatăl, fără educație formală, autodidact (și, probabil, un soi de geniu), i-a educat acasă pe Georg și pe fratele lui, Martin (devenit ulterior matematician de prestigiu), și i-a dus la un nivel înalt în matematică, fizică, chimie și filosofie. Sigur, mai apoi au urmat și cursurile unei universități. A fost și profesor, nu doar cercetător. A murit în 6 iulie 1854, la München.

Foto: wikipedia

Trei citate atribuite lui Georg Simon Ohm

Omul de știință nu studiază natura pentru că este util să o facă. El o studiază pentru că îi face plăcere, și îi face plăcere pentru că este frumoasă.

Matematicianul este complet liber, în limitele imaginației sale, să construiască lumile pe care le dorește. Ceea ce își imaginează este o chestiune de capriciu; prin aceasta, el nu descoperă principiile fundamentale ale universului și nici nu cunoaște o realitate mai măreață.

Nimic nu este mai simplu decât să înțelegi electricitatea. Dar efectul electricității este cel mai complex lucru din lume.

Progres, stiinta, filosofie. Solilocvii

Ideea de progres e singurul contact cu spiritualitatea pe care îl au oamenii inferiori; cei care participă la o viziune materialistă, inertă a lumii. Ideea de progres înseamnă, pentru ei, evoluția spre un mai bine. E, in orice caz, o construcție mentală cu o bază etică. E, de altfel, terenul care poate fi fecundat de un mesaj spiritual adresat omului ca atare. Prin faptul că omul de rând acceptă progresul, implicit acceptă orice mesaj care face apel la voința lui de om, la o devenire meiorativă. Ideea de progres, credința în posibilitatea și realitatea istorică a unei deveniri și perfecționări - înlocuiește, într-un om inferior, funcțiunea esențial umană a mântuirii. De aceea numai un om preocupat de mântuire se poate dispensa de credință în progresul omenirii.

Când o știință se pierde, se observă o mulțime de oameni care o practică. De aceea, in zilele noastre - când incomprehensibilitatea simbolului e patentă, când contemplația metafizică și mistică e aproape imposibilă, când magia e complet pierdută - se pot vedea atâția teozofiști, ocultiști pseudo-metafizicieni, mistici și mistificatori. O țară poate pierde o știință, dar niciodată pe cei care le practică.

Știința: gândire orizontală, in două dimensiuni, se poate întinde ad infinitum fără să ajungă la o formă solidă.

Filozofia pură: verticală, se înalță în pură speculație dialectică până ce se sufocă și obosește.

Sistemele de gândire nu dispar prin critică sau prin discuții, ci cad o dată cu creația altui sistem de gândire. Și primul era, însă, logic, coerent și demonstrabil. Oamenii vedeau perfect cu acel sistem. Dacă a întâmpinat critici, ele nu l-au putut zdruncina. Istoria științelor ne învață acest important fapt: că numai o nouă creație, o nouă metodă, poate avea rezultat - iar nu critica celor vechi. Oamenii trebuie să vadă altfel.

Critica cosmografiei geocentrice sau a celorlalte teorii "false" din antichitate nu a condus la nimic, tocmai pentru că ele erau coerente, clar-văzătoare.

O reformă a metodologiei științei și culturii moderne nu va fi posibilă prin critică, arătându-li-se insuficiențele și contradicțiile. Reforma se va împlini prin crearea unei noi metode, mai ample și mai justificabile, prin care oamenii să poată vedea și înțelege mai mult decât prin metodele actuale.

Postare pentru jocul Citate Favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Fragmentele sunt copiate din cartea Solilocvii, Editura Humanitas, București, 1991, scrisă de Mircea Eliade (28.02.1907 - 22.04.1986) și publicată prima dată în anul 1932, cu titlul Soliloquii.

Mircea Eliade despre cărticica din care am citat: Filosofie nu se află in aceste pagini. De aceea unii vor descoperi contradicții; dar pe planul sincerității nu există contradicții, după cum nu există contradicție în experiență. O experiență ia locul altei experiențe, nu o contrazice.

Știința – din înțelepciunea arabă, citate

•  Nimic mai potrivit decât știința asociată cu înțelepciunea.
• Știința are multe neajunsuri: boala ei este uitarea, nefericirea ei este minciuna, irosirea ei este răspândirea printre cei săraci cu duhul, iar cel mai mare cusur al ei este acela că nu ajunge niciodată.

(proverbe arabe)

Dovezi că un om are învățătură sunt: cunoașterea lucrurilor care pot fi știute și reținerea de la ceea ce nu poate fi știut, împodobirea sufletului cu alese virtuți, prezentarea învățăturii sale celorlalți oameni fără mândrie și înfumurare, cunoașterea timpului și a oamenilor, căutarea dreptății, îndrumarea celui care are nevoie de îndrumare, împotrivirea cu vorba bună, împăcarea între mintea și inima sa, tăria la necaz, argumentarea celor făptuite și buna lămurire. 

(Ibn Al-Muqaffa’, in Literatura mică – a trăit între anii 704-757; originar dintr-o familie persană; este autor al câtorva tratate de etică inspirate din tradiția persană, e autorul versiunii arabe a culegerii de fabule „Kalila și Dimna”, la originea căreia se află fabulele indiene ale lui Bidpai; lucrarea „Epistola tovarășilor”, în aparență o carte de sfaturi, dar în realitate un memorandum care conținea revendicările perșilor a căror influență devenea din ce în ce mai simțită la curtea abbasidă, i-a atras mânia califului Al-Manṣῡr, care a poruncit să fie ucis)

*

Spiritul este scheletul trupului, știința este scheletul spiritului, elocvența este scheletul științei. Viața spiritului stă în cinste, iar viața științei stă în elocvență. 

(Al-Djahiz, in Bayān – a trăit între anii 775, 776 – 868,869; unul dintre cei mai mari prozatori arabi din toate timpurile; s-a aflat sub protecția a diverși oameni politici ai vremii, printre care califul Al-Mă’mῡn; a mai scris, între altele, „Cartea despre animal” și „Cartea despre avari”)

*

Omul continuă să învețe cât timp caută știința. Dacă își închipuie că e învățat (și nu mai are nevoie de ea), atunci este ignorant. 

(Ibn Abd Rabbih, in Yakuta – a trăit între anii 860 – 940; panegiristul oficial al dinastiei marwanite din Andaluzia; poezia sa laudativă e mediocră; se dovedește mai original în erotica scrisă în tinerețe, la care spre bătrânețe se adaugă poeme ascetice; principala sa opera este lucrarea enciclopedică intitulată „Colierul unic”, lucrare alcătuită din 25 de diviziuni, fiecare dintre ele purtând numele unei pietre prețioase)

*

• Nu există noblețe asemănătoare modestiei și nici asemănătoare științei.
• Doi lacomi nu se satură niciodată: cel care aleargă după știință și cel care aleargă după cele lumești. 

(Ali – născut în anul 600, al patrulea calif după Mohamed, văr și ginere al Profetului; a luat parte la o serie de războaie pentru apărarea islamului; tradiția îl prezintă ca fiind deosebit de viteaz, umanist, înțelept și cult; personalitatea sa se află la originea celei mai profunde sciziuni din comunitatea musulmană, din care a rezultat ramura șiită)

*

Mintea este o forță a sufletului pregătită pentru cucerirea științei. 

(Ibn Sina sau Avicena, in Izbăvirea – a trăit între anii 980 – 1035/1037; savant enciclopedist care a lăsat numeroase studii în domeniile filosofiei, psihologiei, jurisprudenței, logicii, matematicii, astronomiei, științelor naturii și medicinei; a adus o contribuție de seamă la dezvoltarea medicinei și la promovarea unei concepții filosofice predominant anti teologice; e considerat cel mai mare dintre filosofii arabi din Evul Mediu)

(din cartea „Proverbe, maxime și aforisme arabe”, Editura Albatros, București, 1976, traducere de Nicolae Dobrișan)

Image by Jo-B from Pixabay

Am prins pagina in cărticica de pe blogul Floare de colț. 😊

Un risc asumat. Citate favorite

Romanul “Risc asumat”, al lui Robin Cook are ca motto: Diavolul are puterea de a lua o înfățișare plăcută (William Shakespeare, “Hamlet”).

Câțiva cercetători de top lucrează la un nou medicament menit să scape oamenii de anxietate și alte probleme de acest gen. Cel care a descoperit ciuperca pe care o “disecă” se numește Edward, e geniu în biochimie și a găsit această ciupercă în pivnița unei case construită cu 300 de ani în urmă și care aparține iubitei lui, Kim, prin moștenire. În acea casă a locuit o femeie care a fost judecată și condamnată pentru vrăjitorie în Salem. Edward și colegii lui geniali care lucrează la acest nou medicament îl testează pe pielea lor pentru a sări peste etapele impuse de “federația medicamentelor”.

- Îți mai aduci aminte discuția noastră, mai de mult, despre faptul că nu mă simțeam în largul meu în public? Ei, bine, nu te mai simți așa când iei Ultra. Eu îl iau de nici o săptămână și deja mi-a permis să fiu eu însumi, cel care am vrut întotdeauna să fiu. Cred că ar trebui să îl încerci și tu. Ce ai de pierdut?

- Ideea de a lua un medicament îndreptat împotriva firii mele nu-mi place. Personalitatea ar trebui să se formeze prin experiență, nu prin chimie.

- […] Presupun că, în calitate de chimst, e normal să gândesc altfel. Fă cum crezi, dar îți garantez că vei avea mai multă încredere în tine dacă-l iei. […]

Mai târziu, la restaurant, Kim se duse la toaletă și, stȃnd în fața oglinzii, văzu cutia în geantă. O scoase și-i desfăcu capacul. Luă o capsulă albastră între două degete și o examină. Părea incredibil să poată face ceea ce spusese Edward. […] I-ar fi plăcut să fie mai hotărâtă și mai puțin temătoare. Recunoscu că era tentant să poată scăpa atât de simplu de ușoara, dar enervanta sa anxietate. Se uită la capsulă. Apoi clatină din cap. Ezitase o clipă, dar puse capsula la loc în cutie, convinsă că medicamentele nu erau o soluție.

(traducerea romanului: Luminița Holban și Minodora Holban, Editura RAO, București, 2001)

₪₪₪

Citate favorite ȋntȃlnirea săptămȃnală găzduită de Zina, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.

₪₪₪

Din fiecare nouă carte a lui Robin Cook, maestrul thriller-ului medical, răzbate, supărător, glasul adevărului (Kirkus Review).

Robin Cook s-a născut în New York City, la 4 mai 1940, într-o familie nu tocmai bine situată financiar pentru că “n-a avut camera lui”, cum chiar el declara. A absolvit Universitatea Wesleyan și Colegiul Medicilor și Chirurgilor din Universitatea Columbia încheindu-și pregătirea medicală postuniversitară la Harvard. Cook a servit în Marină din 1969 până în 1971, atingând gradul de locotenent-comandor. A scris primul sau roman, “The Year of the Intern ”, în timp ce era pe submarinul Polaris USS Kamehameha. Acest prim roman a fost un eșec. Robin Cook s-a hotărât să studieze cele mai bine vândute române și a declarat: Am studiat modul în care cititorul a fost manipulat de scriitor. Am întocmit o listă cu tehnici, pe care le-am notat pe fișe. Și le-am folosit pe toate în “Coma” (1977, unul dinre romanele care au fost ecranizate cu succes). Romanele lui sunt o combinație între faptele medicale și imaginație. Autorul a mai zis că n-a crezut vreodată să aibă atâta “material” despre care să scrie, recunoscând că, probabil, nu ar fi fost scriitorul de azi fără ritmul actual al schimbărilor în cercetarea medicală, unde există o serie de probleme diferite și multe altele care vor apărea. A scris despre ingineria genetică, donarea de organe, fertilizarea în vitro, malpraxis, turismul medical ș.a.. Cred că romanele mele chiar îi învață ceva pe cititori, a afirmat.

Având succes cu romanele sale a ales să se dedice carierei de scriitor în detrimentul celei din domeniul medical. 

***

Postare programată (comentariile sunt deschise numai azi)

Savanţii, despre ştiinţă. Citate favorite

Jean Rostand Borst: Omul s-a jucat neprevazător de-a ucenicul vrăjitor şi a conceput procese al căror stăpân el nu mai este.

Jean Edmond Cyrus Rostand (n. 30.10.1894-d. 04.09.1977), scriitor ştiinţific, biolog şi filosof francez. Insula Rostand din Antarctica este numită in cinstea lui. In fotografie, alături de Jean Rostand este Denis Buican (n. 21.10.1934, la Bucureşti), scriitor român, biolog, filosof şi istoric al ştiinţelor.

Jean Henri Fabre scria, referitor la dezintegrarea atomului: De-acum încolo, toate animalele, toate plantele, tot ceea ce trăieşte, se află la cheremul erorii sau imprudenţei omului… Exploziile nucleare fac mai mult decât să omoare; ele pregătesc o viaţă grea. Nu numai crima in viitor, ci crima prezentă, continuă, care se alimentează singură. Omul a devenit prea puternic pentru a-şi permite să se joace cu răul.

Jean Henri Fabre ((n. 22.12.1823-d. 11.10.1915), profesor, fizician, chimit, botanist şi entomolog francez, cunoscut pentru stilul vioi al cărţilor sale despre viaţa insectelor. Mulţi îl consideră a fi părintele entomologiei moderne. Charles Darwin l-a numit un observator inimitabil.

Partea bună cu ştiinţa este că e adevărată chiar dacă crezi in ea sau nu.

Neil deGrasse Tyson (n. 5.10.1958), astrofizician american şi specialist in comunicare ştiinţifică.

Știința este marele antidot pentru otrava fervorii religioase şi superstiției.

Adam Smith (n. 05.06.1723-d. 17.07.1790), economist, filosof şi om politic scoţian care, prin lucrarea sa Avuţia naţiunilor, cercetare asupra naturii şi cauzelor ei (una dintre primele încercări de a studia dezvoltarea istorică a industriei şi comerţului in Europa) a introdus in economie şi in filosofia socială conceptul de mâna invizibilă – metafora ilustrează cum, prin urmarea propriului interes, indivizii stimulează indirect economia. El consideră că, în cazul societăţilor capitaliste, urmărirea propriului bine contribuie la binele societăţii. În cadrul mecanismului pieţei, guvernat de acest principiu, acţiunile cele mai eficiente şi benefice vor fi şi cele mai profitabile.

***

Știința nu cunoaște nici o țară, deoarece cunoașterea aparține omenirii și reprezintă torța care luminează lumea.

Louis Pasteur (n. 27.12.1822-d. 28.09.1895), om de ştiinţă francez, pionier in domeniul microbiologiei. Între altele, alături de colaboratorii săi pune la punct un vaccin împotriva holerei (care e aplicat cu succes in anul 1881); in 1880 începe cercetările asupra turbării – constată că măduva spinării de animal infectat uscată ar putea împiedica apariţia bolii şi după multe încercări obţine un preparat asemănător vaccinului, apoi, după multe ezitări, face prima încercare pe un copil muşcat de un câine turbat (la 6.06.1885 începe prima serie de injecţii şi trei luni mai târziu copilul e salvat).

***

În probleme de ştiinţă, autoritatea a o mie de oameni nu face cât raţionamentul umil al unui singur individ.

Galileo Galilei (15.02.1564-d. 08.01.1642), fizician, matematician, astronom şi filosof italian. A fost numit părintele fizicii moderne, părintele ştiinţei moderne. A avut un rol important in Revoluţia Ştiinţifică. Între altele, a avut o contribuţie in îmbunătăţirea telescoapelor, confirmând prin telescop fazele planetei Venus; a descoperit cei mai mari patru sateliţi ai planetei Jupiter (numiţi in cinstea lui “sateliţi galileeni), a observat şi analizat petele solare, a îmbunătăţit tehnica de construcţie a busolelor.

***

Știința este un dar frumos pentru omenire; nu ar trebui să o distorsionăm

A. P. J. Abdul Kalam (n. 15.10.1931-d. 27.07.2015), om de ştiinţă indian, preşedinte al Indiei între anii 2002-2007.

***

Fizica nu e complicată. Fizicienii sunt.

Știința de astăzi este tehnologia de mâine.

Edward Teller (n. 15.01.1908- d. 09.09.2003), fizician teoretician american de origine ungur evreu, supranumit părintele bombei cu hidrogen (deşi el a respins această caracterizare), membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe.

***

Cercetarea este ceea ce fac când nu știu ce fac.

Wernher von Braun (n. 23.03.1912-d. 16.06.1977), om de ştiinţă germano-american, pionier şi vizionar al dezvoltării tehnologiei şi zborurilor rachetelor. E unanim considerat părintele programului spaţial al Statelor Unite ale Americii; este amintit şi ca fiind liderul ştiinţific al echipei de specialişti din Germania nazistă care a proiectat şi realizat racheta V-2, care a ucis peste şapte mii de oameni in Marea Britanie in 1944 şi 1945 (la care se adaugă şi un număr mare de victime in anii de dezvoltare şi testare a rachetei in Germania, la Peenemünde şi in alte locuri)

₪₪

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat. 

Realizarea Frumuseții - Bună dimineața Soare!

Lucrurile care nu ne plac sunt pentru noi sau o povară, de care am vrea să scăpăm cât mai repede, sau nu sunt utile și de aceea stau cu noi într-o legătură trecătoare sau parțială; ele devin supărătoare cum încetează să ne mai fie de folos. Sau sunt ca niște vagabonzi în treacăt ce răsar de-o clipă la marginea conștiinței și apoi dispar. Un lucru e deplin al nostru când e obiect de bucurie pentru noi. Lumea, în cea mai mare parte, e pentru noi ca și cum n-ar fi. Dar nu putem lăsa lucrurile astfel, deoarece ne-am reduce pe noi. Întreaga lume ni s-a dat nouă și toate puterile noastre au un singur sens și un singur scop: ca prin ajutorul lor să intrăm în stăpânirea moștenirii.

Ce rol are acum simțul nostru pentru frumos în această extindere a conștiinței? Există el pentru a descompune adevărul în lumina vie și-n umbră și pentru a ni-l înfățișa în categorica-i deosebire dintre frumos și urât? Dacă ar fi așa, ar trebui să admitem că acest simț pentru frumos provoacă discordie în univers și ridică piedici în marele drum care leagă toate lucrurile între ele.

Nu, așa nu poate fi. Câtă vreme știința noastră e imperfectă, e inevitabil să facem deosebiri de lucruri cunoscute și necunoscute, plăcute și neplăcute. Dar cu toată părerea unor filosofi, omul nu poate admite granițe arbitrare și definitive în lumea accesibilă cunoștinței lui. În fiecare zi, știința omului pătrunde mai adânc în regiuni care mai-nainte erau însemnate pe harta lui ca necercetate sau necercetabile. Și tot astfel simțul nostru pentru frumos e preocupat fără preget să-și lărgească și cuceririle. Adevărul e pretutindeni, de aceea orice lucru e obiectul cunoașterii noastre; frumusețea e prezentă oriunde, de aceea fiecare lucru e în stare să ne bucure. […] Când zicem că frumusețea e pretutindeni, nu credem că am alungat cuvântul urât din limbă; ar fi un lucru tot atât de smintit cum am zice că nu există neadevăr. Neadevărul există sigur, dar nu în sistemul universului, ci în imperfecțiunea cunoașterii noastre. […]

(Calea Desăvârșirii, Rabindranath Tagore, trad. Nichifor Crainic, Ed. Stress, București, 1990, p.90)

Pentru Buna dimineata Soare! tabelul este la Iulisa, in fiecare zi de luni!