Cireșe din ață în ramă cu ață

Festivalul fructelor de vară se încheie mâine, dar Calendarul ReCreativ mai are pagini. Imediat începe sezonul Activităților de vară. Până atunci, însă, vin cu cireșele pompon (ață bumbac), mititele, încadrate într-o ramă confecționată din carton și înfășurată în ață (mohair vernil și verde).

Probabil că e impropriu spus „ramă” deoarece după ce am decupat un cerc în mijlocul aproape-pătratului (două laturi sunt de 10 cm, două de 9 cm) mi-am dat seama că e cam complicat să agăț cireșele așa că am învelit în ață verde (ușor lucioasă) „bulina” decupată din aproape-pătrat. Pentru că nu se mai potriveau a trebuit să-i fac, din ață aurie, o ramă în ramă, să nu se vadă lipiturile.

În cele patru colțuri ale ramei am pus adeziv, să se așeze ața mai bine și să nu alunece, dar tot a făcut ce-a vrut ea și pe ici-colo se vede cartonul.

În centrul bulinei am lipit un fir de mohair și cireșele.

Văzându-mi opera, o prietenă mi-a zis că i se face cald privind „tabloul” meu. Realitatea este că pare mai mult „tablou de iarnă” așa, înfofolit în mohair.

Cât de mare e importanța luminii și în fotografii!

Fotografiind rama în plină lumină a soarelui, pe fond galben așezată, apare ca fiind înfășurată în nuanțe de ață albastră; mutând-o mai la umbră, pe fond alb, și-a păstrat – mai mult sau mai puțin – culoarea reală.

Postarea participa la Provocarea din săptămâna a opta a Festivalului fructelor de vară, cu tema „fructe înrămate”.

Brățară cu cireșe. Festivalul fructelor de vară

Pentru că-mi plac (nu doar) brățările foarte mult am ales să confecționez o brățară cu cireșe pentru tema din această săptămână a Festivalului fructelor de vară.

Inspirația a venit aproape instantaneu în timp ce priveam modelele sugerate de Niko, pe al cărei blog este tabelul pentru înscrierea titlurilor postărilor celor care se joacă.

Materiale folosite (ce-am avut prin casă): o fâșie dintr-un „pet” de apă minerală la juma' de litru, piele, sârmă moale, ață și bile din ceramică (dintr-un șirag pe care nu l-am mai purtat în ultimul timp).

Plasticul l-am învelit (prin lipire cu adeziv) în piele vernil (păcat că nu se vede bine culoarea pe care o consider super) și am adăugat o „crenguță” decupată din piele maro pentru a nu fi prea monotonă brățara.

Cireșele sunt agățate pe „codițe” din sârmă înfășurată în ață cu ceva sclipiri argintii, legate mănunchi. Frunzele sunt o bucată de piele înnodată și crestată pe margini (înainte de-a o înnoda). Cireșele sunt lipite de brățară cu silicon (la cald).

Brățara nu e tocmai frumos finisată dar fiind prima dată când lucrez o brățară în acest „stil” zic că-i prototip care poate fi îmbunătățit. Are „avantajul” că e flexibilă, brățara, și se potrivește mai multor dimensiuni de încheieturi.

Foarte scurtă istorie a brățărilor

Brățările par a se purta din cele mai vechi timpuri (anul 5000 i.Hr., în Egipt). De-a lungul istoriei au avut importanță atât în cercurile laice cât și în cele religioase; au fost purtate ca protecția împotriva spiritelor rele, ca semn al stării civile, iar în unele culturi erau purtate pentru ca iarna să se transforme în primăvară mai devreme decât mai târziu.

Cele mai vechi brățări erau făcute adesea din materiale naturale: iarbă, flori etc., dar și din crenguțe sau scoici și chiar din oase de animale sau pietre. Mai apoi, brățările au fost confecționate din cupru sau bronz și, pe măsură ce omenirea evolua, din aur și argint; azi, argintul este cel mai comun material pentru brățări, și li se adaugă pietre prețioase sau semiprețioase (evident, sunt și din aur).

Cercetătorii par a fi de acord că în Egiptul antic brățara avea doar rol decorativ, „la modă”. În alte culturi, brățările au avut (mai au) un rol important în ceremoniile de nuntă.

Unele sunt menite să protejeze încheieturile – cum erau brățările din piele ale soldaților greci, de exemplu, care au devenit în timp parte tradițională a uniformei lor militare. Dar tot brățări erau și cele purtate de sclavi pentru a li se cunoaște proprietarul.

Brățările erau purtate atât de femei cât și de bărbați cam până în evul mediu, când au devenit un accesoriu purtat în special de femei. În secolul XX bărbații au început să poarte din nou brățări; sunt confecționate din diverse materiale (au chiar forme diverse), cu diferite semnificații / scopuri sau doar ca accesoriu fără altă semnificație decât... modă, și sunt purtate de femei, copii, bărbați.

Chiar și în secolul XXI, oamenii poartă brățări cu diverse talismane, simboluri ale zodiei sau „piatra natală” (piatra zilei de naștere la încheietura mâinii dăinuie din timpuri străvechi). Există brățări despre care se crede că ajută la vindecare și prosperitate, și brățări care protejează împotriva deochiului etc..

La un moment dat, brățările au fost modul prin care clasa bogaților își afișa bunăstarea și locul în societate. 

Azi, mulți poartă brățări care arată apartenența la un grup sau care arată o cauză pe care o susțin (de exemplu, benzile de cauciuc imprimate cu simboluri sau cuvinte care se poartă la încheietura mâinii).

Prietenii pot schimba între ei brățări asortate confecționate din șnur și legându-și unii altora brățara la încheietura mâinii simbolizează legătura dintre ei. În China se obișnuia ca părinții să ofere copiilor brățări de jad pentru a-i asigura de dragostea și protecția lor.

Cu sau fără simbolistică, mie-mi plac brățările! Știu, mă repet. În mod cert voi purta și brățara pe care am confecționat-o cu această ocazie, dar nu știu încă la ce s-o asortez.

Cireșe pictate pe un vas din plastic

Săptămâna aceasta a Festivalului fructelor de vară, notată în Calendarul ReCreativ, se încheie luni și tema este „fructe desenate, pictate”.

Am scris în titlu „pictate” pentru că am folosit vopsea (peste marker, în cazul fructelor nu și al frunzelor). A fost unul dintre modelele postate ca sursă de inspirație pe blog la Niko, unde este și tabelul pentru înscrierea în joc – m-am „repezit” la acest model pentru că mi s-a părut cel mai simplu. Și chiar a fost ușor!

În plus, aveam nevoie de un vas mititel pentru un alt cactus desprins din „capul” unui cactus mai mare.

Am folosit un vas mic, de la ceva brânză cu smântână; i-am făcut și găuri „în dos”, să se scurgă un eventual surplus de apă; tăvița e un capac de borcan.

În martie am desprins din același cactus mare doi mai mici: unul scund și unul lung. Cel scund nu a crescut, cel mare s-a pleoștit.

Nu prea-i mai înțeleg pe cactuși! Cu nu foarte mult timp în urmă îi aveam mari, frumoși, cărnoși, și-apoi i-a apucat să se usuce rând pe rând, în mod accelerat. S-or fi supărat pentru că acord atenție și altor plante?! Mă gândeam că nu sunt așa de supărăcioși cactușii! Or fi vanitoși, pe sistemul „nu mă mai joc cu tine dacă te joci și cu alții”.

Cireșe albe pompon. Festivalul fructelor de vară

M-am trezit în dimineața zilei de întâi mai, mi-am făcut cafea și când am terminat de băut cafeaua era 31 mai. Mă gândesc că ar fi același lucru dacă n-aș mai zice „luni, marți, miercuri...” ci „ianuarie, februarie, martie...” la cât de repede am senzația că trece timpul.

În săptămâna care se încheie cred că am muncit la cooperativa „munca în zadar”! Nimic n-a fost cum nu doar speram ci știam (daaa! câtă infatuare!!) că ar trebui să fie.

Pentru Festivalul fructelor de vară, jocul găzduit de Niko (pe al cărei blog este tabelul de înscriere) am avut de pregătit „fructe din fire”.

Am văzut un model de cireșe pompon și m-am repezit să le fac! N-am prea avut spor pentru că tot altele îmi solicitau prezența, dar tot am făcut șapte cireșe albe - galbene ca Soarele. Da, se coc pe la sfârșitul lunii iunie dar nu am material pentru ceva fructe roșii și să cos, croșetez, tricotez nu știu.

Nu, nu sunt corcodușe – corcodușele au codițe scurte și, în plus, la acest moment (în cartierul acesta) au dimensiunea boabelor de mazăre (un pic mai mari sunt unele, dar nu cu mult) și sunt verzi (cele roșii, corcodușele, sunt vineții, dar tot mărunțele).

În grabă, bineînțeles că am greșit! Numai în capul meu „fructe din fire” înseamnă fructe din ață și sârmă! 

Codițele sunt din sârmă înfășurată în ață. Știți vorba ‘ceea: o întorci ca la Ploiești! O întorc, și-mi zic că și sârmele sunt... fire (pentru că sunt) – sigur, e doar o scuză!

Cu frunzele m-am cam chinuit și în final am ales să lipesc câte un „snop” de ațe la două dintre cireșe.

Coșulețul e învelit în plasă de la fructe. 

Mama ar spune cam așa: „Diana, ai fușerit”. Cu toate scuzele mele, ar avea dreptate. M-am grăbit; nu mi-au ieșit așa cum le-am gândit inițial și... asta e.

Căpșunel între căpșuni

Căpșunel a fost solicitat să stea de pază la căpșuni. Lupul paznic la oi! Grea sarcină a primit, dar s-a conformat și stă, aproape leșinat de poftă, lângă șase căpșuni.

Tema cu numărul patru din Festivalul fructelor de vară, jocul găzduit de Niko, este despre confecționarea fructelor 3D. Am ales căpșunile deși puteam alege orice fruct. Se pare că-mi plac foarte mult căpșunile; nu doar să le mănânc, ci și să le confecționez.

Când am văzut o tanti cum confecționează „Căpșunei” n-am rezistat tentației și mi-am încercat talentul.

L-a luat cu leșin pe Căpșunel – se sprijinea de „zid”, să nu-i dezamăgească – total! - pe cei care l-au trimis să păzească fructele.

Instrucțiuni de confecționare la adresa de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=2vz2vArLElc&feature=emb_imp_woyt

Căpșunile din satin mi s-au părut cel mai ușor de făcut chiar dacă a trebuit să cos un pic cu mâna (deloc nu-mi place să cos cu mâna)

Indicații la adresa de mai jos, min. 2:23

https://www.youtube.com/watch?v=d7KQHkVNA_c

Căpșuna mare, din carton, îmi place cum arată (cea mică-mică mai puțin). Tiparul l-am copiat din poza aflată pe blog la Niko.

Am făcut și una din hârtie, și arată binișor (e cea de mărime mijlocie, după un tipar făcut din hârtie; foto dreapta).

Pentru a nu le lăsa împrăștiate pe lângă Căpșunel, le-am făcut cutii, din inelele de carton de la șervețele.

Cam atât.

Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim ci îmbătrânim când încetăm să ne mai jucăm. (George Bernard Shaw)

Trei cireșe din satin

A treia săptămână din Festivalul fructelor de vară este despre fructe modelate. 

Nu sunt prea convinsă că „modelatul” din satin, melană, hârtie, fetru și sârmă e tocmai modelaj dar altceva nu mi-a reușit pentru că lutul pe care-l mai am s-a întărit (și nu m-am priceput să-l înmoi) iar pasta pentru modelat e prea puțină – ar fi ieșit o singură cireașă (la căpșuni nu m-aș băga să modelez și alt fruct de primăvară chiar nu-mi vine în minte).

Ceea ce se vede mai jos este tema mea pentru jocul susținut de Niko – pe blogul ei este tabelul pentru înscrierea postărilor participante la Festivalul fructelor de vară (cine dorește se poate alătura – nu e concurs).

Discurile din satin roșu au diamentrul de 8,5 cm – e cu zecimale pentru că am folosit un capac pentru a desena cercul, nu compasul. 

Codițele sunt din sârmă moale, lungi de 8 cm, învelite în hârtie creponată; frunza e din fetru și e lungă tot de 8 cm (în partea cea mai lată are 3 cm). Din păcate, luciul țesăturii nu se vede în pozele făcute de mine.

Codițele nu sunt învelite total la unul dintre capete – capătul neinvelit e introdus în „cireașă”; pentru a nu se vedea urât locul unde s-a strâns materialul cu ață după ce a fost umplut cu melană am lipit la „gura” bumbului un disc roșu mic, prin care am introdus codița cu adeziv pe ea.

Cele trei codițe și frunza sunt introduse, cu adeziv, într-un cilindru mic făcut din hârtie lucioasă și mai groasă; cilindrul e „căpăcit” cu o bucățică rotundă din fetru verde.

Pentru prezentare am așezat cireșele pe o „tipsie” decupată din șervețel și „desenată” cu markere. 

Frunzele din hârtie creponată sunt lipite, să nu le zboare orice mică adiere.

Trei săptămâni din Calendarul Recreativ au și zburat!

Coșuleț la Festival

De-a lungul timpului am tot lucrat coșulețe, mai mari sau mai mici, din materiale diverse, dar de data aceasta m-am cam împotmolit.

Am pornit la drum cu ideea unui coșuleț din plastic, dintr-un bidon de 10 litri, cred. L-am tăiat, i-am „netezit” marginile, să nu taie, am început să lipesc pe el romburi albe... Și tot lipind romburi plăcerea de-a lucra se diminua pentru că ceea ce-mi imaginasem nu se potrivea în practică – pe interior se vede „pata” de adeziv (nu se vede tare în cazul romburilor colorate, dar se vede și-mi pare inestetică - nu știu cum să acopăr „petele”). L-am lăsat și am trecut la un coșuleț făcut din fâșii de denim, iar când a fost gata... am revenit la coșulețul din plastic! Și-am tot lipit romburi albe și colorate. Pe-o latură am lipit și-o floare, făcută tot din romburi, și centrul de echilibru al coșului s-a stricat – nu se răstoarnă când stă pe o suprafață plană, dar se cam înclină când îl țin de toartă. Ce să fac?! Am mai făcut o floare, s-o lipesc pe latura opusă. Pentru a fi toarta mobilă am prins-o cu șuruburi mici și piulițe. Coșulețul e adânc de 10 cm și larg de 14.

E rezistent, dar mititel – pot aduna în el fragi, mure și alte fructe de pădure.

Pentru jocul Festivalul fructelor de vară am pregătit coșul. Niko a sugerat câteva idei, dar am ales coșul de mai sus deoarece mi-am imaginat că va fi cel mai ușor de făcut. Ușor de făcut a fost, dar nu a fost foarte mare plăcerea, de acea m-am răzgândit și-am ales un coș sugerat de gazda provocărilor.

Am avut dorința de a lucra unul cum nu am mai încercat: împletit din fâșîi de denim – din blugi, adică. Zis și făcut! Sunt „fan” denim, deci am o mulțime de vechituri din care am făcut ba genți, ba curele, portofele, traiste etc.

Instrucțiuni pentru coș la adresa de mai jos:

https://www.ohohdeco.com/diy-recycled-denim-basket/

Dă-i și împletește! Citind instrucțiunile pare ușor. A fost ușor să împletesc pe suport dar când am scos coșul de pe suport... Fleoșc! S-a pleoștit la nivel de bască.

Dacă-l agăț se lungește și arată (aproape) ca un cuib de viespi.

Cred că n-am lucrat suficient de strâns împletitura; sau am greșit alegând ca suport un vas rotunjit și nu unul drept, ca-n instrucțiuni. Habar n-am.

Acolo spune că „steaua” în care se aranjează fâșiile are 20 de „fire” – am lucrat numai cu 10, dar fiind număr cu soț nu prea se împletește cum trebuie (mie nu mi-a ieșit „împletirea” fâșiei lungi - se repeta "pe dos" la un moment dat, pe aceeași fâșie). 

Nu mai contează, am renunțat la el.

Îmi imaginam că după ce-l împletesc îl dichisesc, îi adaug ceva ornamente și va fi o frumusețe. Îhî.

A rămas plasticul de înscris în tabel la Festivalul fructelor de vară.

Flori de căpșun din hârtie. Festivalul fructelor de vară

Mda. Omul cât trăiește învață și... așa mai departe. Am aflat și eu că florile acestei plante fac parte din familia trandafirului! Și-am mai aflat că partea aceea cărnoasă, dulce, roșie, delicioasă este fructul fals al căpșunului! Aș tot mânca astfel de „fructe false”!

O altă noutate pentru mine: există vreo 20 de specii de căpșuni și câteva specii hibride dar - mai ales! - am aflat că sunt și cu flori roz sau roșii, ceea ce m-a bucurat să aflu.

Din Calendarul ReCreativ zboară paginile! Perioada 2 mai – 27 iunie este dedicată, săptămânal, unui fruct de vară: Festivalul fructelor de vară.

Săptămâna 2 – 9 mai este despre flori de cireș sau de căpșun. De ce flori? Pentru că înainte de a deveni fructe au fost flori, zice Niko, gazda acestui joc relaxant la care poate participa cine dorește.

A prezentat Niko și câteva imagini, ca idei, dar a trebuit să caut alte surse pentru că deși îmi plac modelele postate nu am materiale potrivite pentru unele și... îndemnare pentru altele. "Tabloul" are 14,5 cm pe 10 cm, iar "agățătoarea" e prinsă pe dos.

Pentru flori m-am inspirat de aici:

https://www.youtube.com/watch?v=AsRYkxePhGw

pentru fruct de aici:

https://www.youtube.com/watch?v=j9QlGhdFTDY

Pentru a da de înțeles că florile sunt de căpșun am confecționat și un fruct. Cum?! Sunt felii de pepene?! Așa a încercat cineva să mă „necăjească”, dar nu m-am bosumflat pentru că... arată a felii de pepene. Între timp am pus picățele albe peste cele negre și pare mai naturală căpșuna. N-am mai făcut o nouă poză pentru că.

De ce mă bucur că există flori roz de căpșun? Deoarece cartonul din care am făcut florile este rozaliu. Florile de căpșun sunt albe, de regulă, și au petalele aproape rotunde – cele făcute de mine au devenit mai mult ovale după ce le-am lipit. Poate există vreo specie hibrid de căpșun care are flori cu petale mai ovale – dacă nu... aceasta e prima specie "hibrid-hârtie" cu astfel de petale.