Se afișează postările cu eticheta sfatos. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sfatos. Afișați toate postările

2015-10-26

Stresul cel de zi cu zi

pisicuta suparata cu parul valvoi
Îl halesc pe primul care îmi mai spune că par stresat!

Ce e stresul?! Sigur ştiţi, doar că nu reuşiţi să-l definiţi ştiinţific.

Definitia stresului

Zice-se c-ar fi

o reacţie individuală şi rezultatul interacţiunii dintre exigenţele mediului pe de o parte şi resursele, capacităţile şi posibilităţile individului pe de altă parte
şi nu e numai rezultatul unor evenimente majore negative ci şi al unor tensiuni şi presiuni zilnice.

Noţiunea de stres desemnează o constrângere, o solicitare, o presiune sau o tensiune, întotdeauna însoţită de un contrarăspuns polimorf (psihologic, fiziologic şi endocrin), la care este supus un individ.

Cuvântul stres provine din termenul anglo-saxon stress, care se traduce prin tensiune. Pentru prima dată acest cuvânt a fost folosit - în acest sens - în anul 1932, de Walter Bradford Cannon, un savant american, specialist în fiziologie.

Mai târziu, în 1946, fiziologului canadian de origine austriacă Hans Selye completează teoria predecesorului său şi consideră

stresul a fi, în primul rând, un factor care trezeşte un proces adaptativ, sau chiar un sindrom al adaptării (General Adaptation Syndrome = Sindrom general de adaptare, SGA), ci nu un răspuns de opoziţie (contraşoc) la o presiune (şoc) exterioară. Selye, arată că şi un factor perceput drept pozitiv, poate induce stres. În anul 1967 psihiatrul american Thomas Holmes demonstrează acest aspect, folosind metode ştiinţifice riguroase, şi întocmeşte o
scală a stresului, în funcţie de anumite evenimente. Ca exemple: împăcarea conjugală sau naşterea unui copil sunt evenimente pozitive care stresează mai tare decât împrumutul a 5.000 de euro ori decât o situaţie conflictuală cu şeful; o mare reuşită profesională aduce un plus de stres faţă de schimbarea, cu inima grea, a domiciliului.

Stresul are consecinţe negative: boli digestive, afecţiuni respiratorii, tulburări cutanate, afecţiuni endocrine, boli ale sistemului circulator, dereglaje nervoase, dar are şi consecinţe pozitive: urcatul unui deal, un duş mai rece, masajul anticelulitic - produc efecte favorabile asupra corpului deoarece stimulează moderat, şi pe o perioadă scurtă, sistemul nervos şi cel endocrin.

Important nu este evenimentul, care potenţial poate determina o reacţie de stres, ci felul în care este perceput acest eveniment. Cei care au învăţat să-şi stăpânească reacţiile la stres vor reuşi chiar să le folosească în sens benefic. Cercetătorii afirmă că atunci când facem gimnastică doar pentru că e sănătos, dar nu avem chef sau vlagă în acele momente, vom reuşi - încet dar sigur - să ne afectăm negativ organismul, efortul fiind un factor de stres şi în astfel de momente se poate spune că nu-l stăpânim.

Cum recunoaştem un om stresat?!

Îşi dă capul de pereţi?! Şi asta… dar despre aceştia se poate afirma că au depăşit cu mult faza de rezistenţă. Un om stresat e anxios, iritabil, depresiv chiar, la un moment dat, are dificultăţi în a lua decizii, în a memora şi a învăţa lucruri noi, abuzează de tutun, de alcool, are un comportament destructiv, e agresiv fizic şi verbal, are probleme cu tensiunea, cu inima, cu digestia…

Cum recunoaştem (recunosc) un om stresant?!

Eeee… Palavragiii sunt stresanţi! Îi asculţi până la un punct, dar când încep să repete aceeaşi poveste imediat ce o termină… abia-ţi mai poţi ţine maxilarul strâns, abţinându-te eroic să caşti.

Şi sfătoşii sunt stresanţi! Atâtea sfaturi au pentru orice, pentru oricine încât nu te mai întrebi de ce nu au timp să-şi urmeze propriile sfaturi. Cei care le ştiu pe toate (şi nu se cheamă Google) sunt stresanţi!

Pisălogii te seacă! Cei care tânjesc după atenţie te epuizează! Că adusei vorba…

Zilele trecute am fost dusă de-acasă - la propriu, de data aceasta - şi cum nu am telefon mobil (împrumut când e cazul) le-am spus celor trei care-mi telefonează des spre zilnic să nu mă sune, că nu-s. Doi au înţeles, dar al treilea a sunat zilnic, de 3-4 ori… De ce ai sunat?! am întrebat. M-am gândit că poate eşti sau poate ai revenit - mi s-a răspuns. De ce le-am dat acestora un număr de telefon la care să mă găsească?! Atunci am zis că aveau nevoie; azi zic: cine n-are de lucru îşi face

Oameni, dar stresată mai sunt dacă am scris textul acesta! Şi nu doar l-am scris, l-am şi publicat!

Am obosit! Voi aveţi obosit?!