26 oct. 2015

Stresul cel de zi cu zi

Îl halesc pe primul care îmi mai spune că par stresat!
Ce e stresul?! Sigur ştiţi, doar că nu reuşiţi să-l definiţi ştiinţific. Zice-se c-ar fi o reacţie individuală şi rezultatul interacţiunii dintre exigenţele mediului pe de o parte şi resursele, capacităţile şi posibilităţile individului pe de altă parte şi nu e numai rezultatul unor evenimente majore negative ci şi  al unor tensiuni şi presiuni zilnice.
Noţiunea de stres desemnează o constrângere, o solicitare, o presiune sau o tensiune,  întotdeauna însoţită de un contrarăspuns polimorf (psihologic, fiziologic şi endocrin), la care este supus un individ.

Cuvântul stres provine din termenul anglo-saxon stress, care se traduce prin tensiune. Pentru prima dată acest cuvânt a fost folosit - în acest sens - în anul 1932, de Walter Bradford Cannon, un savant american, specialist în fiziologie.
Mai târziu, în 1946, fiziologului canadian de origine austriacă Hans Selye completează teoria predecesorului său şi consideră stresul a fi, în primul rând, un factor care trezeşte un proces adaptativ, sau chiar un sindrom al adaptării (“General Adaptation Syndrome” = Sindrom general de adaptare, SGA), ci nu un răspuns de opoziţie (contraşoc) la o presiune (şoc) exterioară. Selye, arată că şi un factor perceput drept pozitiv, poate induce stres. În anul 1967 psihiatrul american Thomas Holmes demonstrează acest aspect, folosind metode ştiinţifice riguroase, şi întocmeşte o scală a stresului, în funcţie de anumite evenimente. Ca exemple: împăcarea conjugală sau naşterea unui copil sunt evenimente pozitive care stresează mai tare decât împrumutul a 5.000 de euro ori decât o situaţie conflictuală cu şeful; o mare reuşită profesională aduce un plus de stres faţă de schimbarea, cu inima grea, a domiciliului.

Stresul are consecinţe negative: boli digestive, afecţiuni respiratorii, tulburări cutanate, afecţiuni endocrine, boli ale sistemului circulator, dereglaje nervoase, dar are şi consecinţe pozitive: urcatul unui deal, un duş mai rece, masajul anticelulitic - produc efecte favorabile asupra corpului deoarece stimulează moderat, şi pe o perioadă scurtă, sistemul nervos şi cel endocrin.
Important nu este evenimentul, care potenţial poate determina o reacţie de stres, ci felul în care este perceput acest eveniment. Cei care au învăţat să-şi stăpânească reacţiile la stres vor reuşi chiar să le folosească în sens benefic. Cercetătorii afirmă că atunci când facem gimnastică doar pentru că “e sănătos”, dar nu avem chef sau vlagă în acele momente, vom reuşi - încet dar sigur - să ne afectăm negativ organismul, efortul fiind un factor de stres şi în astfel de momente se poate spune că nu-l stăpânim.

Cum recunoaştem un om stresat?! Îşi dă capul de pereţi?! Şi asta… dar despre aceştia se poate afirma că au depăşit cu mult faza de rezistenţă. Un om stresat e anxios, iritabil, depresiv chiar, la un moment dat, are dificultăţi în a lua decizii, în a memora şi a învăţa lucruri noi, abuzează de tutun, de alcool, are un comportament destructiv, e agresiv fizic şi verbal, are probleme cu tensiunea, cu inima, cu digestia…

Cum recunoaştem (recunosc) un om stresant?! Eeee… Palavragiii sunt stresanţi! Îi asculţi până la un punct, dar când încep să repete aceeaşi poveste imediat ce o termină… abia-ţi mai poţi ţine maxilarul strâns, abţinându-te eroic să caşti. Şi sfătoşii sunt stresanţi! Atâtea sfaturi au pentru orice, pentru oricine încât nu te mai întrebi de ce nu au timp să-şi urmeze propriile sfaturi. Cei care le ştiu pe toate (şi nu se cheamă Google) sunt stresanţi! Pisălogii te seacă! Cei care tânjesc după atenţie te epuizează! Că adusei vorba… Zilele trecute am fost dusă de-acasă - la propriu, de data aceasta - şi cum nu am telefon mobil (împrumut când e cazul) le-am spus celor trei care-mi telefonează des spre zilnic să nu mă sune, că nu-s. Doi au înţeles, dar al treilea a sunat zilnic, de 3-4 ori… De ce ai sunat?! am întrebat. M-am gândit că poate eşti sau poate ai revenit - mi s-a răspuns. De ce le-am dat acestora un număr de telefon la care să mă găsească?! Atunci am zis că aveau nevoie; azi zic: cine n-are de lucru îşi face

Oameni, dar stresată mai sunt dacă am scris textul acesta! Şi nu doar l-am scris, l-am şi publicat!

Am obosit! Voi aveţi obosit?!

12 comentarii:

  1. cine zice ca nu are stress, ori minte ori a devenit atat de nesimtit încat nu-l mai afecteaza nimic:)))
    Însa stressul meu vine rar din partea persoanelor descrise de tine... palavragii, sfatosii, pisalogii sunt cenzurati rapid în viata mea :) Stressul meu vine din multe alte directii si imi este clar ca nu il pot evita, de aceea am învatat cum sa ma debarasez de el si o fac in mod regulat. Fac sport (fitness) si imi petrec mult timp în mijlocul naturii (in gradina sau in parc, în plimbari sau excursii), citesc si urmaresc filme bune (cele rele ma streseaza ☺☺☺)
    Pup draga mea. Noapte buna! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Buna asta! E cam plina lumea de trombonisti si nesim... titori! :)) Si toti sunt stresati si stresanti! :)
      Ma straduiesc sa cenzurez si eu dar... nu prea imi iese. Oricum, acum sunt muuult mai putini - pentru ca nu prea am cum sa-i evit pe cei care mai sunt (ar trebui sa mint pentru a scapa sau sa... o iau la fuga cand ii intalnesc. :)) Asa as face si sport! Sunt tot mai sedentara. :( Obosesc numai cand o vad pe mama cum se agita toata ziua, cum se pregateste, in fiecare duminica sa mearga in Poiana... Uau! Nu mai am energie ca a voastra. :)
      Buna dimineata! Pupici cu drag! <3

      Ștergere
  2. Cred ca este destul de grav totul! Trebuie numai sa stim ,sau sa percepem stressul si daca esti capabil,il poti invinge.Esti o persoana curioasa pentru mine,chiar nu ai tetefon? Nu mi se pare decat ca poti sa-ti rezolvi totul si toate fara telefon mobil.Esti mai linistita pe-o parte,dar noi acum comunicam oricand si oriunde,ma refer la familie si nu m-as putea lipsi de el.Eu te admir ca poti asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Parca tot mai grav! Am ajuns sa nu mai suport zgomotul! E de luni dimineata pana sambata la pranz! E liniste... cu zumzaieli seara si noaptea...
      Nu mai folosesc mobil din 1998, cand mai toata lumea incepuse sa aiba si suna telefonul mereu... Il tineam inchis cam tot timpul si toti ma stresau :) cu intrebarea: "de ce-l mai ai daca il tii inchis?" Asa ca am renuntat sa-i mai port grija. :) Iau cu mine cate unul, uneori, la insistentele celorlalti (si cand suna se intampla ca nu-mi dau seama ce se aude sau ca telefonul meu suna)... Din fericire, cele mai dragi persoane sunt aproape. Cu celelalte ne auzim la telefonul fix... daca sunt la mare distanta sau ne vedem.
      E linistitor fara telefon mobil. Cand o fi sa am reala nevoie de unul n-o sa ezit. :)

      Ștergere
  3. aia e chiar imaginea stresului :)))
    seamana cu mine!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Motanul, deci, chiar e stresat, nu doar pare!

      Ștergere
  4. avem, normal, după atât... stres textual! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Si eu sunt stresata maxim, cred ca toti suferim de stres si pe toti ne afecteaza mai mult sau mai putin.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne afecteaza, e clar... Timpul pare tot mai scurt, cele de facut tot mai multe, zgomot cam pretutindeni, oameni nelinistiti aproape la fiecare pas... Dar ne descurcam! :)

      Ștergere
  6. Eu inca ma lupt cu reactiile pe care le am in urma stresului si incerc sa schimb perceptiile pe care le am, de multe ori stresul e si din cauza felului in care gandim, schimba gandurile si elimini mult negativism, usor de zis-greu de facut :)) dar nu ma dau batuta :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu inca ma lupt cu reactiile pe care le am in urma stresului si incerc sa schimb perceptiile pe care le am, de multe ori stresul e si din cauza felului in care gandim, schimba gandurile si elimini mult negativism, usor de zis-greu de facut :)) dar nu ma dau batuta :))

    RăspundețiȘtergere