Miercurea fără cuvinte (47) - Prințul din parcare

Postarea participă la Wordless Wednesday! la CARMEN (Între vis și realitate)

         HAPPY WW TUTUROR!         

Parfumul primilor fulgi de nea – Poveste Parfumată

- Zăpada se formează în straturile înalte ale atmosferei atunci când sunt îndeplinite trei condiții: vapori de apă, temperaturi foarte scăzute și particule străine: cenușă, praf, nisip și altele de gen… Vaporii de apă conținuți în aer se condensează direct în cristale de gheață în jurul particulelor străine în suspensie…

Tânăra visa cu ochii deschiși, privind perdeaua de nea care învăluia Natura pentru prima dată în acel an și răspundea, în gând, profesorului care se lua foarte în serios:

- Profesore, așa o fi! Da-n lumea ta rece și bicoloră, nu-n lumea mea multicoloră.

Fulgii de nea, profesore, sunt emoțiile iubirii; fulgul de nea e fluturele albastru pe care îl simt vibrând în mine.

Ce parfum au fulgii de nea? 1 Million, parfumul lui Paco Rabanne te-ar lămuri! Aromele lui îmbină notele condimentate cu cele proaspete. Te vei simți într-un univers al mentei și al portocalei roșii, al trandafirului din Damasc și al scorțișoarei și te vor învălui esențe de lemn alb, ambră, patchouli și câteva note misterioase și senzuale. Acesta este, pentru mine, parfumul primilor fulgi de zăpadă!

Era primul meu an în țara în care ninge. Nu văzusem zăpada niciodată și m-am speriat văzând căzând din cer acei fulgi de cenușă albă! Mă temeam de ce-i mai rău și nu voiam să ies din cameră. Un coleg m-a convins să mă îmbrac gros și să ies cu el pe covorul alb care se așternuse peste noapte. Mână în mână ne-am ascuns în pădurea de arbori veșnic verzi, într-o poieniță unde ne-am întins în puful rece, cu fața spre cer. Clipeam și râdeam de câte ori un fulg de nea îmi atingea fața. Era frig și totuși era cald. Se lăsa seara și totuși era lumină. Și frenezia fulgilor de nea mă cuprindea și pe mine. Eram veselă, voiam să fiu veselă și voiam să iubesc. Veneam dintr-o țară unde sentimentele trebuie ascunse, controlate, stăpânite și eram aici, în vârtejul liniștitor al fulgilor de nea și mă copleșea sentimentul de libertate și dorința de a fi ceea ce simțeam că sunt!

Am dansat până la sfârșitul dragostei! A fost mai mult decât vor avea mulți vreodată!

Sunt un frumos și unic fulg de nea și am dansat cu un unic și frumos fulg de nea în vasta sală a cerului nopții de iarnă, înlănțuindu-ne și plutind amețitor, contopindu-ne cu marea masă a celorlați fulgi de nea! Ceea ce oamenii văd privindu-ne nu e ceea ce noi suntem! Suntem asemănatori dar nu identici. Deosebirea între noi și fulgii de zăpadă? Noi nu suntem perfecți!

Uneori, din păcate, fulgul de nea oprit pe gene se transformă în lacrimă dulce…

Rânduri scrise pentru Clubul Poveștii Parfumate găzduit de Mirela

Happy Weekend! - Culmea!

Culmea eternității: patru blonde, în patru mașini, într-o intersecție nesemaforizată.

Culmea gripei: să strănuți și să virusezi computerul.

Culmea întunericului: să nu vezi să mesteci.

Culmea dispariției: să dispari fiindcă te-a mâncat nasul.

Culmea politeții: să-i spui medicului că n-ai scaun și să ți-l ofere pe al lui.

Culmea tinichigeriei: să învelești acoperișul cu tabla înmulțirii.

Culmea geometriei: să așezi pe cineva la colț într-o cameră rotundă.

Culmea auzului: să auzi cum îți suflă vântul prin buzunare.

Culmea dărniciei: să dai colțul.

Ediția 35 Happy Weekend! 

Sursa foto: e-mail. Rog persoana care știe autorul/sursa inițială să mă informeze. Mulțumesc.

Miercurea fără cuvinte - Geometrie incompletă

Da, știu: azi e Luni, dar nu vreau să lipsesc (total) de la jocuri care îmi plac!

Amintiți-vă paradoxul gemenilor:

Un geamăn devine astronaut și pleacă în cosmos, pentru numai câteva minute, cu o navetă care zboară aproape de viteza luminii. Când revine pe Terra astronautul e neschimbat dupa cele câteva minute de zbor cosmic dar își găsește fratele bătrân și lumea schimbată: în nava lui trecea un minut dar pe Pământ treceau ani!

Concluzia: azi poate e Luni, dar poate nu! :)

Deci:

Postare întârziată pentru Wordless Wednesday! (46) jocul inițiat de Carmen (Între vis și realitate)

Cele bune să se adune, cele rele să se spele!

Leapșa bicoloră

Minnie a preluat “Leapșa bicoloră” de la Rudolph Aspirant și am preluat-o de la ea.

Zodia: Balanța și Cal de Foc

Aș vrea: să știu ce vreau

Păstrez: amintirea celor care nu mai sunt

Mi-aș fi dorit: ca la momentul când aveam vârsta de 13 ani să fie înscrise la karting și fetele

Nu-mi place: bârfa

Mă tem: de teama celorlalți

Aud: cum gândurile îmi aleargă-n cap

Îmi pare rău: că există “situașii de viață” care au rămas nelămurite…

Îmi place: cel mai mult și cel mai mult să mă uit la filme de desene animate

Nu sunt: dispusă să fac unele compromisuri

Dansez: ori de câte ori am ocazia și chiar mai mult

Păr (pilozitatea nu aparenta): blond “închis”, pentru că am îmbătrânit

Plâng: din când în când spre foarte rar

Nu sunt întotdeauna: sociabilă

Nu-mi place la mine: că nu sunt întotdeauna sociabilă

Mă enervează: computerele care funcționează aiurea, greu, deloc…

Sunt confuz/ă: în situații echivoce, când nu înțeleg ce așteaptă unii oameni de la mine

Mă simt în siguranță: alături de persoanele care îmi sunt dragi

Am nevoie: ca oamenii să spună exact ce vor, să nu se dea pe după pom

Ar trebui: să fiu mai atentă la cei de lângă mine

One Lovely Blog Award

De la pandhoraa am primit premiul One Lovely Blog Award!

Mulțumesc pentru nominalizare! Vreau să știi că îmi place să merg în vizită la tine – chiar daca nu las întotdeauna un semn al trecerii pe acolo.

Îmi place pandhora și pentru ca iubește pisicile! Îmi place pentru ca și ei îi place “goticul”. Sunt mai multe motive pentru care îmi place să citesc ce scrie!

Să scriu despre mine șapte secrete? Nu le-aș numi secrete, dar mă gândesc la:

- îmi place cafeaua amară (beau în loc de apă, ar zice unii);

- îmi plac dulciurile mai mult decât prevede legea!

- îmi place (și) muzica rock;

- sunt neglijentă cu e-mail-urile;

- nu-mi plac discuțiile lungi la telefon și nu am telefon mobil;

- mă descurc destul de greu cu “înalta tehnologie”;

- cel mai adesea amân ceea ce am de facut, până “în ultima clipa”.

În Septembrie m-a nominalizat Mirela și am numit atunci 15 persoane. Mirela pictează, scrie și ilustrează cărți pentru copii.

Parfumul florii de Noiembrie - Povestea parfumata a unei flori târzii

Dimineața aceasta este cea a zilei în care se va căsători. Amânase mult momentul dar a simțit că îl va pierde insistând să spună “nu” – și îl îndrăgea: un om bun, mereu gata să îi ajute și pe alții; un om blând, care i-a suportat aproape cinci ani mofturile și a răsfățat-o mereu; un om atent, care nu uita niciodată data zilei ei de naștere și reușea să facă din fiecare zi o sărbătoare.

Se anunța o dimineață mai altfel, dar în primul rând trebuia să meargă să întâmpine o prietenă care sosea din alt oraș și avea camera rezervată la un hotel. Avea timp până la ora când era programată cununia.

Ar mai fi rămas la căldurică, sub pătură, dar trebuia să folosească fiecare minut. Pe jumătate adormită s-a dus și a deschis fereastra. Motanul care a bântuit toată noaptea a sărit pe pervaz și ea l-a luat în brațe. Îi plăcea răcoarea plăcută a blăniței lui fine. I-a pus în vasul lui ceva de mâncare. Cu motanul, în camera încălzită au pătruns parfumurile dimineții cu brumă și aerul rece care pare să se lipească de piele, ca un fluid. Se gândește că oamenii sunt ca frunzele: întâi verzi, în mijlocul a mii de alte frunze, dar solitare, iar când vine timpul, și se desprind, plutesc singure spre pământul din care au crescut pe ramurile arborilor, pe tulpinile florilor. Vântul rece al toamnei amorțește Natura așa cum indiferența amorțește inima oamenilor. Ploaia care cade înveselește aerul așa cum o melodie sună minunat în urechea omului. Tuturor ar trebui să le placă toamna pentru că este în fiecare.

S-a pregatit de plecare, pentru a nu-și face prietena să aștepte în gară. A pulverizat deasupra hainelor Chergui de Serge Lutens, imaginându-și că prin aromele calde, care amintesc de vântul fierbinte al deșertului, e cel mai potrivit parfum pentru a face față toamnei reci. Un parfum elegant și cald, cu note de miere, de mosc, de santal și de tutun, în principal, care se potrivește ocaziei.

Prietena era în fața gării. S-au îmbrățișat și au pornit spre hotel, undeva aproape. Râdeau și depănau, în grabă, frânturi de amintiri. La intrarea în hotel s-a oprit brusc, amuțită. Prietena i-a observat paloarea și îi spunea ceva, dar sunetele nu ajungeau la creierul ei. Privea țintă la bărbatul care tocmai ieșea și care, ca și ea, a rămas parcă împietrit. Se recunoscuseră: dansaseră o vară împreună și ar fi dorit să danseze o viață, doar că soarta avea altceva pregătit pentru ei și fiecare a plecat pe un alt drum. A crezut că l-a uitat cu adevărat abia după trei ani dar întâlnirea de acum a dovedit intensitatea sentimentelor pe care, de fapt, doar le-a înăbușit. Prietena l-a recunoscut, și ea, intenționând să o întoarcă din drum, dar a fost refuzată. S-au apropiat și și-au zâmbit. S-au îmbrățișat și el le-a invitat la o cafea, în barul hotelului. Prietena s-a scuzat, pentru că trebuia să își ia în primire camera, și a plecat. El a comandat cafea și după ce le-a fost adusă a plecat, pentru câteva minute. “Totul în viață e amestecat ca bilele de la loto și niciodată nu știi când ies numerele norocoase” – s-a găndit ea, zâmbind. Zile și nopți lungi sperase reîntâlnirea. Și acum speranța s-a împlinit. Nu înțelegea nimic din ceea ce i se întâmplă, nu știa ce trebuie să înțeleagă din această reîntâlnire care nu era decât îndeplinirea unei dorințe care aproape a secat-o, cândva, de energia vieții. El i-a rupt firul gândurilor când a revenit la masă cu un buchet mare de crizanteme - regina florilor din Noiembrie - și i le-a oferit urându-i viață fericită și exprimându-și bucuria infinită pentru reîntâlnire. Au discutat cu înflăcărare, ținându-se de mână peste tăblia rece a mesei, dar nu i-a spus că peste câteva ore se va căsători. Ar fi discutat toată ziua și noaptea dacă n-ar fi revenit prietena, trezind-o la realitate. Aștepta ca el să îi solicite o întâlnire, dar nu a făcut-o. S-au îmbrățișat strâns câteva minute, la despărțire, și ele s-au îndreptat spre ieșire. În prag a întors capul, după o șoaptă de frunză călcată. Să fi așteptat el ca ea să spună ceva?!

Brumarul mare, voinicul alb ca fulgul de ninsoare, călare, a căzut în ziua mare, a luat parfumul de la flori și alergând peste câmpuri și dealuri, ca o ploaie cu vânt, le va veșteji și ucide.

Aromele de toamnă îi aminteau gândurile vechi pierdute în amintiri și care acum se zbuciumau ca frunzele toamnei în vârtejul vântului. O ploaie măruntă și rece a început să cadă peste ea și peste oraș și – se temea – peste nunta ei… Ploaia care cădea cuprindea și îi lua cu ea lacrimile grele. Și-a rugat prietena să facă un ocol, pe la marginea pădurii de la capătul orașului: atunci când se temea se concentra asupra frumuseții Naturii, simțind că aceasta o poate învăța, cu tăcerea sa, cu parfumurile și culorile sale și chiar cu violența ei, mai mult decât ar putea să o învețe oricare muritor.

Poate vântul, sau poate ploaia, au adus în preajma ei parfum de mere, de tutun și patchouli, notele de bază ale Only The Brave Tattoo de Diesel, parfum pe care viitorul ei soț îl folosește. Și-a ascuns fața în buchetul de crizanteme, sorbind cu nesaț notele parfumate de salvie și piper care se simțeau doar în mintea și sufletul ei. Nota parfumată, misterioasă, care o înfiora plăcut când era aproape de el. Și va păstra buchetul de crizanteme pânâ când se va usca atât de tare încât o singura atingere ar preface florile in praf - în praf de dragoste trecută. A ridicat privirea spre prietena ei și i-a zâmbit. A luat-o de mână și au alergat spre mașină, pentru că mai erau multe de pus la punct.

Și-a lăsat dorințele, și întrebările nerostite, să pătrundă între culorile curcubeului, podul care leagă întreaga lume într-un moment de liniște. Va trăi o nouă zi plină de lumină și va lăsa acele gânduri cufundate în apusurile Soarelui de toamnă.

Poveste pentru Clubul Poveștii Parfumate găzduit de Mirela