11 nov. 2012

Parfumul florii de Noiembrie - Povestea parfumata a unei flori târzii


Dimineața aceasta este cea a zilei în care se va căsători. Amânase mult momentul dar a simțit că îl va pierde insistând să spună “nu” – și îl îndrăgea: un om bun, mereu gata să îi ajute și pe alții; un om blând, care i-a suportat aproape cinci ani mofturile și a răsfățat-o mereu; un om atent, care nu uita niciodată data zilei ei de naștere și reușea să facă din fiecare zi o sărbătoare.

Se anunța o dimineață mai altfel, dar în primul rând trebuia să meargă să întâmpine o prietenă care sosea din alt oraș și avea camera rezervată la un hotel. Avea timp până la ora când era programată cununia.


Ar mai fi rămas la căldurică, sub pătură, dar trebuia să folosească fiecare minut. Pe jumătate adormită s-a dus și a deschis fereastra. Motanul care a bântuit toată noaptea a sărit pe pervaz și ea l-a luat în brațe. Îi plăcea răcoarea plăcută a blăniței lui fine. I-a pus în vasul lui ceva de mâncare. Cu motanul, în camera încălzită au pătruns parfumurile dimineții cu brumă și aerul rece care pare să se lipească de piele, ca un fluid. Se gândește că oamenii sunt ca frunzele: întâi verzi, în mijlocul a mii de alte frunze, dar solitare, iar când vine timpul, și se desprind, plutesc singure spre pământul din care au crescut pe ramurile arborilor, pe tulpinile florilor. Vântul rece al toamnei amorțește Natura așa cum indiferența amorțește inima oamenilor. Ploaia care cade înveselește aerul așa cum o melodie sună minunat în urechea omului. Tuturor ar trebui să le placă toamna pentru că este în fiecare.



S-a pregatit de plecare, pentru a nu-și face prietena să aștepte în gară. A pulverizat deasupra hainelor Chergui de Serge Lutens, imaginându-și că prin aromele calde, care amintesc de vântul fierbinte al deșertului, e cel mai potrivit parfum pentru a face față toamnei reci. Un parfum elegant și cald, cu note de miere, de mosc, de santal și de tutun, în principal, care se potrivește ocaziei.

Prietena era în fața gării. S-au îmbrățișat și au pornit spre hotel, undeva aproape. Râdeau și depănau, în grabă, frânturi de amintiri. La intrarea în hotel s-a oprit brusc, amuțită. Prietena i-a observat paloarea și îi spunea ceva, dar sunetele nu ajungeau la creierul ei. Privea țintă la bărbatul care tocmai ieșea și care, ca și ea, a rămas parcă împietrit. Se recunoscuseră: dansaseră o vară împreună și ar fi dorit să danseze o viață, doar că soarta avea altceva pregătit pentru ei și fiecare a plecat pe un alt drum. A crezut că l-a uitat cu adevărat abia după trei ani dar întâlnirea de acum a dovedit intensitatea sentimentelor pe care, de fapt, doar le-a înăbușit. Prietena l-a recunoscut, și ea, intenționând să o întoarcă din drum, dar a fost refuzată. S-au apropiat și și-au zâmbit. S-au îmbrățișat și el le-a invitat la o cafea, în barul hotelului. Prietena s-a scuzat, pentru că trebuia să își ia în primire camera, și a plecat. El a comandat cafea și după ce le-a fost adusă a plecat, pentru câteva minute. “Totul în viață e amestecat ca bilele de la loto și niciodată nu știi când ies numerele norocoase” – s-a găndit ea, zâmbind. Zile și nopți lungi sperase reîntâlnirea. Și acum speranța s-a împlinit. Nu înțelegea nimic din ceea ce i se întâmplă, nu știa ce trebuie să înțeleagă din această reîntâlnire care nu era decât îndeplinirea unei dorințe care aproape a secat-o, cândva, de energia vieții. El i-a rupt firul gândurilor când a revenit la masă cu un buchet mare de crizanteme - regina florilor din Noiembrie - și i le-a oferit urându-i viață fericită și exprimându-și bucuria infinită pentru reîntâlnire. Au discutat cu înflăcărare, ținându-se de mână peste tăblia rece a mesei, dar nu i-a spus că peste câteva ore se va căsători. Ar fi discutat toată ziua și noaptea dacă n-ar fi revenit prietena, trezind-o la realitate. Aștepta ca el să îi solicite o întâlnire, dar nu a făcut-o. S-au îmbrățișat strâns câteva minute, la despărțire, și ele s-au îndreptat spre ieșire. În prag a întors capul, după o șoaptă de frunză călcată. Să fi așteptat el ca ea să spună ceva?!

Brumarul mare, voinicul alb ca fulgul de ninsoare, călare, a căzut în ziua mare, a luat parfumul de la flori și alergând peste câmpuri și dealuri, ca o ploaie cu vânt, le va veșteji și ucide.
Aromele de toamnă îi aminteau gândurile vechi pierdute în amintiri și care acum se zbuciumau ca frunzele toamnei în vârtejul vântului. O ploaie măruntă și rece a început să cadă peste ea și peste oraș și – se temea – peste nunta ei… Ploaia care cădea cuprindea și îi lua cu ea lacrimile grele. Și-a rugat prietena să facă un ocol, pe la marginea pădurii de la capătul orașului: atunci când se temea se concentra asupra frumuseții Naturii, simțind că aceasta o poate învăța, cu tăcerea sa, cu parfumurile și culorile sale și chiar cu violența ei, mai mult decât ar putea să o învețe oricare muritor.
Poate vântul, sau poate ploaia, au adus în preajma ei parfum de mere, de tutun și patchouli, notele de bază ale Only The Brave Tattoo de Diesel, parfum pe care viitorul ei soț îl folosește. Și-a ascuns fața în buchetul de crizanteme, sorbind cu nesaț notele parfumate de salvie și piper care se simțeau doar în mintea și sufletul ei. Nota parfumată, misterioasă, care o înfiora plăcut când era aproape de el. Și va păstra buchetul de crizanteme pânâ când se va usca atât de tare încât o singura atingere ar preface florile in praf  - în praf de dragoste trecută. A ridicat privirea spre prietena ei și i-a zâmbit. A luat-o de mână și au alergat spre mașină, pentru că mai erau multe de pus la punct.
Și-a lăsat dorințele, și întrebările nerostite, să pătrundă între culorile curcubeului, podul care leagă întreaga lume într-un moment de liniște. Va trăi o nouă zi plină de lumină și va lăsa acele gânduri cufundate în apusurile Soarelui de toamnă.

Poveste pentru Clubul Poveștii Parfumate găzduit de Mirela

28 de comentarii:

  1. ca de fiecare data gasesc forta si sensibilitate in cuvintele tale,cuvinte care exprima sentimente pe care putini dintre noi au curajul sa le traiasca...
    e greu sa faci alegeri pentru ca ele se fac cu mintea,pentru ca ne este teama sa alegem cu inima...
    de ce ne simtitim atrasi fara puterea de a spune nu de anumiti oameni e greu de spus...
    nu ne ramane decat sa facem un pas inainte sau unul inapoi,sa ramanem pe loc e imposibil...
    minunat,nuantat, parfumul florilor tale de noiembrie...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri, pandhora.
      Alegerile... In "domeniul inimii" sunt extrem de dificil de facut! Dar in trecut nu ne mai putem intoarce. Cei care incearca dau gres (in cea mai mare parte) si exista riscul sa piarda momente importante din prezent. Pe de alta parte, o poveste care nu a avut un final clar poate dezechilibra viitorul (un fel de a spune)
      Viata fericita!

      Ștergere
  2. Există momente în viață când totul depinde de alegerea pe care o facem...Dar cum bine spui, nu putem alege cu inima. Cele care au făcut-o, au sfârșit tragic. Bine, asta e în romane, dar se pare că realitatea e chiar mai dură.
    Mi-a amintit povestea ta,oarecum, de filmul Scurtă întâlnire (Brief Encounter 1945), chiar dacă subiectul este altul, are ceva din parfumul acelui moment.
    Parfumul!Chergui de Serge Lutens , acest Oriental Spicy , pe care chiar l-am avut, într-o mini sticluță de colecție. Lemnos, mielat, ambrat, moscat dar și trandafiros, aș spune! O minune!
    Diana, foarte frumos ai scris, m-am bucurat din nou să citesc! O zi minunată îți doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri, Mirela
      Cei care aleg cu inima sunt cei mai curajosi, dar cei mai multi "joaca si pierd" pentru ca, de fapt, in astfel de cazuri trebuie doar "inchis un cerc" Reeditarea trecutului - cel mai adesea - e doar o iluzie a Binelui, dar cum putem fi siguri?
      Cred ca situatii precum cea pe care am incercat sa o "descriu" se intalnesc mai des decat credem (cunosc doua cazuri - din care m-am si inspirat)

      Eee... parfumul... Mi-a placut si recipientul! :) Am nimerit cu alegerea parfumului - sa inteleg! :)

      Viata fericita!

      Ștergere
  3. Ai scris asa de frumos.... asa de romantic! Si totusi prietena personajului tau ma trezit si pe mine la realitate! :))
    Deja aproape fugisem în lumea mare! :))
    O duminica de vis sa ai! Te pup draga Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Minnie!
      :)) Eee... E frumos in realitate dar si visul e minunat!
      Viata fericita!

      Ștergere
  4. Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere!
      Viata fericita!

      Ștergere
  5. E foarte frumoasa povestea ta si mai ales ca viata da multora asemenea intalniri "intamplatoare".
    O poveste de viata, amara pentru unele si fericita, probabil, pentru celelalte.
    Eu incerc sa ma departez de a da solutii sau verdicte.
    In consecinta, mi-a placut foarte mult povestea
    Felicitari!
    O saptamana frumoasa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect! Din doua cazuri pe care le-am intalnit m-am inspirat. In ambele cazuri - un el si o ea - au ales drumul alaturi de persoana din prezent. Ea a divortat mai tarziu, el e casatorit in continuare si ii e bine.
      Multumesc pentru aprecieri, Anca
      Viata fericita!

      Ștergere
  6. O poveste care ar putea fi tristă, dar aroma bunătății sufletului, care durează în timp, a ieșit la suprafață.
    O săptămână însorită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bunatatea este si trebuie apreciata in primul rand dar, uneori, ramane acea intrebare: "ce-ar fi fost daca?"
      Multumesc.
      Viata fericita!

      Ștergere
  7. ce cidata este viata! exact ca în povestea ta minunata, in viata reala suntem deseori pusi în fata unor situatii în care trebuie sa simtim urgent care ne este drumul! si fara regret sa pasim mai departe...
    Frumoasa paralela pe care ai facut-o între sufletul omului si frunza... sensibila comparatie.
    Parfumurile prezentate aici sunt deosebit de interesante, ultimul am sa-l probez negresit! :)
    O duminica seara minunata îti doresc, Diana draga!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foaaaarte interesant ai exprimat: "trebuie sa simtim"... Cred ca cei mai multi simtim ce ar trebui sa facem dar putini sunt cei care au incredere in instinct.
      Si mie mi-ar placea sa il am! :) De cand cu "povestile parfumate" parfumurile au devenit ceva mai mult decat acel lichid minunat pe care il folosesc.
      Viata fericita, Carmen!

      Ștergere
  8. ai o nominalizare la mine pe blog la One Lovely Blog Award...
    sigur,nu esti obligata sa raspunzi decat daca iti face placere...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, pandhora!
      Am trecut pe acolo si am zis "da" :) Urmeaza.

      Ștergere
  9. Nu stiu de ce...mie mi-a ramas asa, o senzatie de neimplinire desi ar fi trebuit sa fie ceva opus. De ce spun asta? Motivul: "dar nu i-a spus că peste câteva ore se va căsători"...
    Nici nu stiu cum e mai bine sa facem alegerile. Cu mintea? Cu inima?
    Poate nici cu una, nici cu alta. Uneori s-ar putea ca ambele alegeri sa fie nu gresite ci nepotrivite...
    Vorbesc asa fiindca mi s-a intamplat si una, si alta. Am ales cu mintea si n-a fost bine.
    Am ales cu inima...si nici asa n-a fost bine...
    Povestea e frumoasa dar te si intriga. Da de gandit...
    O saptamana buna sa ai, Diana!


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. viata este alcatuita din sincronicitati, uneori avem curaj sa mergem mai departe schimbind totul, alteori ne lasam purtati de val....

      Ștergere
    2. Elly, poate ca instinctul e cel mai bun "calauzitor" :) Cred ca si tu ai simtit ca e buna o anumita cale dar a intervenit ratiunea sau inima si ai ales altfel decat "spunea" instinctul.
      Recunosc: nu stiu cum e sa fiu in situatia unor astfel de alegeri (amoroase)... Am noroc, as zice, pentru ca sunt extrem de nehotarata, in general!
      Viata fericita!

      Ștergere
    3. karma police, sincronicitatea, cred, are un scop bine determinat, doar ca nu reusim (intotdeauna) sa intelegem... sensul in care trebuie sa actionam :) Instinctul mi se pare cel mai de incredere!
      Viata fericita!

      Ștergere
  10. Mi-a placut mult parfumul povestii tale, parfum de dragoste trecuta, parfum de curcubeu si de toamna de vis. Viata ne ofera multe lectii si le repeta pana le vom intelege. Nu este usor sa le simti, sa treci prin toate incercarile, dar este atat de uman. Conteaza mult si alegerile pe care le facem pentru ca de ele va depinde cursul vietii... Comparatia oamenilor cu frunzele a fost foarte inspirata, dar cel mai mult mi se potriveste fragmentul "Vântul rece al toamnei amorțește Natura așa cum indiferența amorțește inima oamenilor. Ploaia care cade înveselește aerul așa cum o melodie sună minunat în urechea omului. Tuturor ar trebui să le placă toamna pentru că este în fiecare."
    Multumesc pentru o lectura de calitate!
    Viata fericita! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru apreciere, Lolita! Si multumesc pentru urare!
      Alegerile... Eee, alegerile! Toti stim cat de greu ne este uneori sa le facem! :) si adesea ramane intrebarea "ce-ar fi fost daca...?" :)
      Viata fericita!

      Ștergere
  11. Ai o nominalizare la mine pe blog, dar nu pentru "One blog" alta :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Minnie!
      Voi onora premiul cat mai curand!
      Viata fericita!

      Ștergere
  12. Mi-ar fi placut ca macar in poveste iubirea lor sa nu se destrame in vant si in ploaie. Cunosc si eu un caz asemanator, voi povesti odata de el pe blog.
    Foarte frumoasa este povestea ta.

    RăspundețiȘtergere
  13. Frumoasa postare, bogata imaginatie. Cat de frumos suna crizantema - regina lunii noiembrie. Superb! O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere