Miercurea fără cuvinte, într-o Joi - Cu ochii pe voi!

Postarea care trebuia să participe la Wordless Wednesday! (48) la CARMEN (intre vis si realitate)

Parfum de mere și lămâi – Poveste parfumată

În fiecare seară de Vineri venea în local împrăștiind o urmă parfumată de lămâie proaspăt tăiata: L’Elixir de la Nina Ricci - lămâia și moscul fiind baza pe care este combinat parfumul. Se așeza pe scaunul înalt, rotund, și comanda mere coapte și un pahar cu cidru. Mânca alene merele, savura cidrul, fuma o țigară, mulțumea, plătea și pleca. Schimba câteva vorbe cu barmanul doar pentru că erau necesare dar nu părea să îi facă o plăcere deosebită. Respingea politicos pe oricine încerca să înceapă o conversație cu ea și nu se așeza niciodată la vreuna dintre mese. Cândva i-a spus că preferă acel local “de familie” pentru că e singurul loc din oraș unde merele coapte sunt savuroase și unde poate bea în liniște cidru de calitate, făcut cu atenție, din mere acrișoare dar coapte, zemoase și sănătoase, fermentate exact cât e necesar și păstrate la rece, în sticle bine închise, în pivnița localului. Obișnuia să pună în cidru câteva picături de zeamă dintr-o felie de lămâie, după care restul de zeamă din felie ajungea peste jumătățile de mere coapte, umplute în prealabil cu stafide și miere, presărate cu praf de scorțișoară. Zicea ea că astfel echilibrează aromele: merele coapte foarte dulci cu picăturile de lămâie acrișoare. Când zdrobea feliile de lămâie parfumul se împrăștia în local, împrospătând aerul.

De când clienta cea tăcută comanda mere coapte și alții au început să solicite, tentați de mirosul parfumat care învăluia salonul.

În această seară de Vineri comanda ei l-a surprins: l-a rugat să îi ofere băutura care crede el că i se potrivește. A privit lung în ochii verzi ai necunoscutei cu părul de foc și i-a spus: “Apple Car” iar ea a zâmbit, susținându-i privirea.

Având la bază calvados - cidru de mere dublu distilat făcut dintr-un amestec de soiuri cu mai multe gusturi: dulce pentru zahăr și fermentare, amărui pentru taninurile care îi conferă aroma, dulce-amar și acru pentru prospețime, cocktailul avea mai multe grade decât părea că poate suporta necunoscuta, dar a fost de acord.

A pus în shaker câteva cuburi de gheață, peste care a turnat calvados, apoi un lichior puternic, dulce și incolor, cu aromă extrasă din coaja uscată a portocalelor care cresc pe insula Curacao din Caraibe - pe scurt: triplu sec - apoi a completat cu suc de lămâie atunci stors din fructele acre. A strecurat compoziția, împărțind-o în două pahare, a decorat cu o cireașă și una dintre băuturi a oferit-o clientei. Ea i-a cuprins cu degetele-i lungi încheietura mâinii și l-a privit cu ochii ei verzi, șoptind cuvintele:

- Mulțumesc, Allure. Și un pahar cu cidru lângă, te rog… pentru că - zicea lord Byron: Licoare galbenă, de eu mă las / plăcerilor lumești ce fac / din pântec lupanar / și gura-mi fac o oarbă, / tu fă-mă demn și palid ca altădată.

Postare pentru Clubul Poveștii Parfumate găzduit de Mirela.

Tema a fost propusă de Tury: https://arthurelu.wordpress.com/ (link invalid in febr 2021) 

Happy Weekend! – Mai puțină minte?

Cercetătorii de la Stanford susţin că mozaicul complex de gene care ne conferă capacităţile intelectuale este deosebit de vulnerabil la mutaţii, iar aceste mutaţii nu mai sunt eliminate acum prin selecţie naturală, deoarece, în societatea modernă, nu mai avem atâta nevoie de inteligenţă pentru a ne asigura supravieţuirea.

Reducerea inteligenţei va fi suplinită de dezvoltarea  tehnologiei, cred specialiştii.

[...] inteligenţa era esenţială pentru supravieţuire şi asupra genelor necesare dezvoltării intelectuale acţiona o enormă presiune a selecţiei naturale, fenomen care a dus inteligenţa umană spre maximul ei.

Dar, apoi, această presiune a scăzut treptat şi a început un declin lent al inteligenţei, spun autorii studiului. [...]

Sursa: descopera.ro 

***

Un bărbat trecut de prima tinerețe, dar cu potofelul gras, agață la bar o tânără frumoasă. După ceva timp ajung în apartamentul ei. Până ce tânăra “se pregătește” domnul vrea să pună un CD… pentru atmosferă. Pe raft: Brahms, Verdi, Ceaikowski…
- Vai, dragă, asemenea muzică asculți tu?!
- Ah, da, am absolvit Conservatorul.
Domnul se lasă păgubaș cu muzica, dar vede cărțile din bibliotecă: Eliade, Goethe, Pușkin…
- Vai, dragă, asemenea cărți citești tu?!
- Ah, da, am terminat și Filologia.
- Păi, bine, fato, da' prostituată cum ai ajuns?!
- Ah, printr-un mare noroc!

Din cugetările unui macho:

Înainte aveam o viaţă foarte activă: jucam tenis, fotbal, biliard, şah... participam la raliuri... aveam parte de partide amoroase în fiecare zi, primeam o mulțime de laude... Totul s-a terminat, brusc, când mi-a căzut Windows-ul.

În perioada examenului de bacalaureat:

Una dintre profesoare întreabă o elevă:

- Cât ai luat la româna, oral?

- Opt, doamnă profesoară.

- Știi ce-i aia oximoron?

- Doamnă, nu mă întrebați din chimie, că nu știu! Eu dau la drept mai departe!

(hanuancutei.com)

Postare pentru jocul Happy Weekend! (36) 

Reflexii în Oglindă – Întuneric de ape

Gent – oraș universitar din Flandra de Est, Belgia. Situat la nord vest de Bruxelles, la confluența râurilor Escaut și Lys.

La SoriN au început Reflexiile.

Miercurea fără cuvinte (47) - Prințul din parcare

Postarea participă la Wordless Wednesday! la CARMEN (Între vis și realitate)

         HAPPY WW TUTUROR!         

Parfumul primilor fulgi de nea – Poveste Parfumată

- Zăpada se formează în straturile înalte ale atmosferei atunci când sunt îndeplinite trei condiții: vapori de apă, temperaturi foarte scăzute și particule străine: cenușă, praf, nisip și altele de gen… Vaporii de apă conținuți în aer se condensează direct în cristale de gheață în jurul particulelor străine în suspensie…

Tânăra visa cu ochii deschiși, privind perdeaua de nea care învăluia Natura pentru prima dată în acel an și răspundea, în gând, profesorului care se lua foarte în serios:

- Profesore, așa o fi! Da-n lumea ta rece și bicoloră, nu-n lumea mea multicoloră.

Fulgii de nea, profesore, sunt emoțiile iubirii; fulgul de nea e fluturele albastru pe care îl simt vibrând în mine.

Ce parfum au fulgii de nea? 1 Million, parfumul lui Paco Rabanne te-ar lămuri! Aromele lui îmbină notele condimentate cu cele proaspete. Te vei simți într-un univers al mentei și al portocalei roșii, al trandafirului din Damasc și al scorțișoarei și te vor învălui esențe de lemn alb, ambră, patchouli și câteva note misterioase și senzuale. Acesta este, pentru mine, parfumul primilor fulgi de zăpadă!

Era primul meu an în țara în care ninge. Nu văzusem zăpada niciodată și m-am speriat văzând căzând din cer acei fulgi de cenușă albă! Mă temeam de ce-i mai rău și nu voiam să ies din cameră. Un coleg m-a convins să mă îmbrac gros și să ies cu el pe covorul alb care se așternuse peste noapte. Mână în mână ne-am ascuns în pădurea de arbori veșnic verzi, într-o poieniță unde ne-am întins în puful rece, cu fața spre cer. Clipeam și râdeam de câte ori un fulg de nea îmi atingea fața. Era frig și totuși era cald. Se lăsa seara și totuși era lumină. Și frenezia fulgilor de nea mă cuprindea și pe mine. Eram veselă, voiam să fiu veselă și voiam să iubesc. Veneam dintr-o țară unde sentimentele trebuie ascunse, controlate, stăpânite și eram aici, în vârtejul liniștitor al fulgilor de nea și mă copleșea sentimentul de libertate și dorința de a fi ceea ce simțeam că sunt!

Am dansat până la sfârșitul dragostei! A fost mai mult decât vor avea mulți vreodată!

Sunt un frumos și unic fulg de nea și am dansat cu un unic și frumos fulg de nea în vasta sală a cerului nopții de iarnă, înlănțuindu-ne și plutind amețitor, contopindu-ne cu marea masă a celorlați fulgi de nea! Ceea ce oamenii văd privindu-ne nu e ceea ce noi suntem! Suntem asemănatori dar nu identici. Deosebirea între noi și fulgii de zăpadă? Noi nu suntem perfecți!

Uneori, din păcate, fulgul de nea oprit pe gene se transformă în lacrimă dulce…

Rânduri scrise pentru Clubul Poveștii Parfumate găzduit de Mirela

Happy Weekend! - Culmea!

Culmea eternității: patru blonde, în patru mașini, într-o intersecție nesemaforizată.

Culmea gripei: să strănuți și să virusezi computerul.

Culmea întunericului: să nu vezi să mesteci.

Culmea dispariției: să dispari fiindcă te-a mâncat nasul.

Culmea politeții: să-i spui medicului că n-ai scaun și să ți-l ofere pe al lui.

Culmea tinichigeriei: să învelești acoperișul cu tabla înmulțirii.

Culmea geometriei: să așezi pe cineva la colț într-o cameră rotundă.

Culmea auzului: să auzi cum îți suflă vântul prin buzunare.

Culmea dărniciei: să dai colțul.

Ediția 35 Happy Weekend! 

Sursa foto: e-mail. Rog persoana care știe autorul/sursa inițială să mă informeze. Mulțumesc.