2014-08-24

Discutie intre baieti

Ce poți să faci când ești singur acasă, când cei apropiați - și dragi - se tot duc sau nu le e prea bine și nu-i poți ajuta pentru că ceea ce au ei nevoie depășeste puterea unui om?

Poți să plângi - dar la ce-ți ajută plânsul? Se eliberează puțin din apăsarea sufletului, se curăță ochii dar dacă plângi prea mult se și înroșesc ochii, se umflă. Sau poți să râzi! La ce-ți ajută dacă râzi? Se mai eliberează puțin din apăsarea sufletului și te doare stomacul când râzi prea mult și te dor și fălcile și te poți îneca de râs. Nu se rezolvă lucrurile nici când plângi și nici când râzi. Uneori râd atât de tare încât lacrimile îmi cad la picioare! Caut bancuri și citesc; urmăresc filme de comedie și… compilez un dialog, o discutie intre baieti…
- Nu mai pot! Ciocanul lui Thor m-a lovit în frunte, săgeata lui Eros mi-a străpuns inima! exclamă unul dintre baieti văzând frumusețea de fată care tocmai se așezase la o masă vecină, pe terasa aproape goală la ora aceea.
- Și Medusa te-a transformat în prost!
- Dar o vreau!
- Nu-i vorba despre ce vrem noi, ci despre ce vrea ea…
- La fizicul tău… ai mai multe șanse!
- Corect! Dacă-i superficială mă alege pe mine; dacă-i intelectuală te alege pe tine… Sunt mai bine făcut decât tine și - să fim obiectivi! - mai frumușel.
- Tare modest ești!
- Îmi place să mă laud cât de modest sunt! Dar dacă-i intelectuală, cum spuneam…
- Nu mă cunoaște! Toate aleg după fizic!
- Că noi le alegem după profunzimea gândirii, că vrem să mângâiem creierul!
- Unde o fi aterizat nava care a adus-o pe Terra?
- Pe creierul tău!
- Oare ce înseamnă privirea pe care a îndreptat-o încoace? Că s-a uitat la mine?!
- Sau prin tine! Nu te mai holba! încearcă prietenul să-l tempereze, gândindu-se că educația primită în primii șapte ani de viață își dovedesc acum utilitatea: nu pornește pe alei ca un cățeluș după o codiță ridicată - în primii ani de viață fetele învață să nu umble cu coada ridicată și băieții să nu umble după cozi ridicate.
- Oh! Nu s-a inventat un profesor pentru fericire?
- Ba da! Îi zice moartea albă!
- Deși vorbești pe înțeles eu nu te înțeleg…
- Mi-ar plăcea să fii echilibrat!
- Echilibrat?! Sunt om, nu roată de mașină!
Discutia intre baieti s-a terminat și amândoi s-au bosumflat când fata l-a sărutat pe bărbatul care tocmai s-a așezat la masa ei…

Când simţi că eşti trist, priveşte către stele, doar ele te vor face să ţii privirea în sus. (J.W.Goethe)

16 comentarii:

  1. vreau sa cred ca nu esti cu adevarat trista, ai vrut sa alegi doar ceva pentru noi, ceva care sa ne faca sa zambim :)
    te imbratisez >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uff... La momentul cand am dat drumul randurilor de mai sus eram infiorator de trista! Si singura acasa! :) Si fiind singura acasa parca-mi lipsea... cineva de care sa am grija si m-am lasat coplesita de ganduri... Gandul la cei care-mi sunt dragi si care au unele (grave) suferinte fizice - si nu-s batrani - ganduri la cele cateva persoane care au murit in iulie si agust a.c. - de fapt la cei care au ramas si pe care nu stiu cum i-as putea ajuta sa depaseasca aceste momente... Si, cred, totul e exacerbat din cauza ca in 29 aug se implinesc 4 ani de cand a murit tata, de pe o zi pe alta, fara sa aiba o suferinta (de care sa fi stiut, adica) care sa ii aduca moartea...
      Si am vrut sa zambiti! Asa cum am inceput sa zambesc eu citind bancuri si uitandu-ma la cateva episoade dintr-o comedie cu pustani supradotati intelectual... E reteta mea de a ma mentine pe linia de plutire.
      Multumesc, pandhora! Imbratisari cu drag!

      Ștergere
  2. draga mea Diana, ma nelinistete ceea ce citesc aici si tare doresc sa stiu ca la voi totul este în regula, ca gustul amar pe care-l ai acum este provocat de ceva ce nu are legatura directa cu voi trei... Trimit imbratisari si numai ganduri bune. Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, Carmen, draga! N-am vrut sa provoc emotii negative... Pfuuu... De cate ori sunt singura acasa un pocinog tot fac... :(
      E totul in regula cu noi, multumesc. Gustul amar e, cred, exacerbat de implinirea a 4 ani de la moartea tatalui (cred ca la acel moment am reprimat durerea sufletului si acum... "platesc")... In iulie a murit un var de-al lui (f. varstnic, e drept - 94 de ani) si m-a luat prin surprindere sentimentul... dezradacinarii! Ca si cum, luna de luna, o "radacina" se desprinde si... dusa-i... M-a luat prin surpridere moartea surorii unei matusi - o femeie cu suflet de aur! - si matusa a intrat intr-o crunta depresie... :( A murit si vecinica de langa noi - care ne-a fost de-a lungul anilor exact ca o bunica! Avea 95 de ani dar tot am simtit ca se desprinde o bucatica din inima... Cel mai bun prieten al prietenului meu se pare ca are o nu stiu ce forma de leucemie (are numai 43 de ani si e... pe duca, zic medicii - iar el e un om cu o pofta de viata cum rar am vazut!) Si pot continua exact pe aceasta tema de boala si moarte... Dar noi suntem bine...
      Imbratisarile primite cu drag si retransmise tot cu drag! Multumim! Pupici!

      Ștergere
    2. Of Doamne! Sa fie iertate sufletele duse si sa-si gaseasca linistea vesnica...
      Sunt fara cuvinte, e cumplit un asemenea lant, dar asa cum zici in primele randuri, suntem fara putere...Te imbratisez.

      Ștergere
    3. Multumesc, Carmen. Pup!

      Ștergere
  3. Calea cea buna o alegi singura.Vad ca ai analizat.Deci,capul sus si fruntea inainte!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Capul sus, trompa la grinda! :) Asa-mi zicea un prieten, in tinerete, de cate ori ma incruntam la viata (pt ca-mi placea elefantelul Dumbo)! :) Mi-am amintit cu drag expresia, citind indemnul tau. Multumesc! :)
      Am experimentat si plansul si râsul si am ales... sa râd cu lacrimi! Si nu e doar o figura de stil - cand sufletul doare râsul cu pofta se poate transforma intr-un plans sanatos. Si chiar citesc bancuri si urmaresc filme de comedie atunci cand sunt trista, sau cand ma doare sufletul sau cand nu gasesc o solutie buna pentru ceva anume sau cand simt ca nu-mi mai pot sustine zambetul... E o "reteta" verificata in timp - desi multi nu inteleg...
      Zile fericite iti doresc!

      Ștergere
  4. Bună Diana!
    Sper că ești bine,urmează citatul lui J.W Goethe și privirea sus!
    Îți doresc o săptămână cu multe reușite și plină de zâmbete!
    Te pup și îmbrățișez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Elena!
      Multumesc; bine sunt - doar o tristete fara margini ce m-a cuprins si parca cerea sa fie... eliberata! :)
      Multumesc, la fel!
      Imbratisari cu drag! Pupici!

      Ștergere
  5. Sunt momente in viata cand ne copleseste tristetea, neputinta, uneori ne face bine si sa plangem, dar nu pentru mult timp. Imi pare rau cand aud ca oameni dragi mie sufera. Trebuie sa mergi inainte, nu te lasa coplesita de tristete, pentru ca te va acapara COMPLET, si nu e bine o spun din proprie initiativa. Mergi inainte, orice ar fi.Nu stiu ce sa mai spun sa iti ridic moralul, stiu sigur ca toate trec. HAI ZAMBESTE, DIANA!!!! SMILEEEEEEE!!! Asa ca e mai bine!!!!! MULTE IMBRATISARI PENTRU TINE!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Ella!
      N-o las, tristetea, sa ma bage la colt! De aceea o tratez cu bancuri si filme de comedie... Uneori imi iese râsu'-plânsu'! :))
      Acum chiar zambesc! Larg! :)) Oh, da! E bine-bine!
      Imbratisari cu drag-drag!

      Ștergere
  6. Diana, ești o femeie puternică și inteligentă, văd că ai găsit singură soluția corectă. Asta e viața, trebuie s-o înfruntăm cu zâmbetul pe buze și spaima sau tristețea bine puse la colț.

    Îți doresc zile senine ! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Zina!
      As zice ca zambetul e singura bariera impotriva deznadejdii... Ne putem agata de oricine, de orice, dar cred ca numai zambetul - chiar daca fortat si mecanic in primele momente - poate produce o transformare, in bine, in starea de spirit si poate impinge tristetea spre camarute pe care le incuie cu 7 lacate. :)

      Cu fericire zilele sa le traiesti! <3

      Ștergere
  7. Mai sunt şi astfel de zile, când tot felul de întâmplări, evenimente şi situaţii, ne copleşesc inima... Îţi doresc din suflet numai bine şi multă linişte! Şi....nu uita refrenul de care ţi-am mai scris: "E bine, bine, e foarte bine!" De câte ori mi-l amintesc, mă pufneşte râsul, chiar dacă nu este deloc bine.
    O zi frumoasă, dragă Diana! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Alex! Chiar m-am simtit coplesita, de-am scris aici!
      Oh! :)) Poate, inconstient, mi-am amintit de "E bine, bine, e foarte bine!" :)) Ziceam ca nu-l mai uit!
      Zile fericite iti doresc, cu drag!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.