7 aug. 2014

O zi încărcată!



Ce motive de stres ai putea avea tu?! mă întreabă câte o inteligență ambulantă care crede că cine nu se plânge continuu are viață fără stres. Da, ar avea!? Dar întâlnește (și) pe cei care pun întrebări ca ale ei, inteligența ambulantă!

Te-am sunat ieri și nu erai acasă! îmi reproșeaza cineva, la telefon. Ca să vezi! mă uimesc în gând.
- Unde ai fost?!
- Pe-afară!
- Pe-afară unde?!
- Dacă-ți spun că m-am dat în bărci cu cineva pe care nu cunoști e ok?
- Cine?
- Cine ce?!
- Cine s-a dat cu barca?!
- Eu.
- Unde?!
- Pe undele apelor ochilor tăi de stres ambulant! Tu n-auzi ce zic?
- Ba da!
- Ce-am zis?!
- Că ai fost pe-afară… Voiam doar să aflu ce mai faci; ce te stresezi așa?!
- Sunt bine, mulțumesc…
- Și eu! Azi am fost să-mi plătesc facturile la telefoane și apoi am cumpărat niște iaurt din ăla cu fulgi de nu-știu-ce în el… Nu știi cum îi zice?
- Nu, nu l-am cumpărat eu…
- Nu contează! E bun și stiu cum arată, dar cred ca știi de care vorbesc pentru că-i face reclamă la TV…
- Nu, nu știu - știi că nu ma uit la TV, deci nu știu despre ce iaurt vorbești; mă bucur că-i bun.
- Da, la digestie! Am probleme la colon și nu prea ies zilnic…
- Ok, salută-l pe colon din partea mea!
- Ce? Pe cine să salut?!
- Ziceam că trebuie să închid pentru că trebuie să merg undeva.
- Când?!
- Acum!
- Bine, pa! Te sun mâine, să-ți spun ce-am reușit să rezolv cu…
- Pa-pa!

Ies din casă deja stresată și dau de o vecină pusă pe vorbă lungă. De fapt, e pusă pe bancă și de câtva timp se pare că n-a mai trecut nimeni pe acolo, să-i consume energia, așa că mă ia din scurt:
- Unde mergi?!
- Pe-afară!
- Nu te-am mai văzut de mult timp…
- Poate pentru că nu avem aceleași ore de ieșit - îi răspund din mers și pe măsură ce mă depărtez vecina strigă după mine tot mai tare, dar nu-i răspund la întrebările răcnite.

N-ajung în stația de autobuz că-mi iese în cale o altă vecină, mai tânără.
- Servus! Unde mergi? Mai ai câinele?! Mai pleci?! Mai stai la…?
- Da - îi răspund, și grăbesc pasul. Și femeia aceasta e vorbă lungă și pentru că s-a prins că după prima întrebare o iau la fugă îmi adresează toate întrebările deodată, îi răspund “da” și conversația se termină.

Urc in autobuz, sperând că s-a terminat… Nu! O cunoștință (fostă colegă de școală) pe care o întâlnesc rar, spre deloc dacă n-ar veni pe la noi când are drum prin zonă, pentru a ne povesti ce și-a mai modificat prin casă…
- Ooo, mai ieși și tu din casă!
Fac ochii mari-mari-mari și încerc să eliberez ceva sânge între circumvoluțiunile blocate.
- Nu înțeleg ce vrei să zici - reușesc să încropesc o propoziție.
- De câte ori vin la voi sunteți în casă…
- Acolo locuim… Vii doar… Mă opresc, pentru că mă simt ca și cum m-aș disculpa. Cum reușești să faci astfel de construcții ilogice?!
- Dacă vă găsesc mereu acasă… Unde mergi?! (legatura externa)
- Până la…
- Eu merg până la capăt de linie - îmi taie vorba. Am fost cu soțul pe Tâmpa duminică. Tu când ai fost ultima dată?
Simțindu-mi creierul din ce în ce mai mic cobor imediat ce autobuzul oprește într-o stație - habar n-aveam care, dar nu a fost cea unde ar fi trebuit să cobor… Inspir adânc aerul coclit al amiezii și mă gândesc cu tristețe la ce vieți sărace trebuie să aibă astfel de oameni. Și mă pufnește râsul, pentru că ei, la rândul lor, așa or gândi despre viața mea - și poate au dreptate. Câțiva trecători mă privesc ușor curioși, dar și-or fi zis că vorbesc la telefon (e greu să faci deosebirea între cei care vorbesc singuri pe stradă și cei care vorbesc la telefon folosind căști)… Bine dispusă acum îmi mai cumpăr un bilet de autobuz și aștept în stație, în plin soare, când toți caută umbra - stând în soare îmi spun că n-o să vrea nimeni să-mi țină companie și să se coacă alături de mine debitând inutilități.

(petrecute în 4 august, consemnate azi pentru a nu scrie cuvinte pe care mai apoi să le regret editez)

Cât timp mi-a luat să public aceste rânduri mă abțin eroic să scriu!

18 comentarii:

  1. Esti grozava... kiss, kiss.... am ras de m-am indoit! :))
    Cred ca ar trebui sa schimbam macar pentru o saptamana "locuinta"!
    Aici nu te intreaba nici naiba, unde, cand, de ce, pe care.....etc.. nici macar cat este ceasul sau daca a venit autobuzul...... Ce zici? Iti surade ideea? :))))))))))))))
    Iar eu? M-asi distra (dar doar o saptamana!) cu prietena-vecina-cunostinta-ruda curioasa!
    Cred ca s-ar mira de raspunsurile mele........ :)))))))))
    pupici si .... nu te mai stresa! :))))))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Oh, imi doresc o saptamana de liniste deplina! Da, mi-ar surade ideea, dar pana sa ajung acolo mai bine fug in munti - la propriu! Inainte vreme cunosteam pe cineva care avea un "vagon" pe o pasune in Poiana BV si mai mergeam acolo - noaptea, mai ales, imi puteam auzi gandurile! Doua-trei zile nu schimbam o vorba cu nimeni!
      Nu-mi place sa intreb oamenii ce fac, unde, cand, cu cine si de ce... Multi mi-au reprosat ca nu-mi pasa... Imi pasa, dar daca vrea sa-mi spuna, ascult, insa nu intreb... Ce-ar fi sa intreb pe cineva ce-i face sotul si sa aflu ca tocmai a divortat... :(
      Ohoooo! Mi-ar placea sa te vad in actiune! :)))))) Le-ar pieri, poate, cheful sa mai intrebe pe oricine, orice... :))))
      Bafta mea e ca ma tine stresul putintel... Saptamanile din urma au fost un infern! Sau... purgatoriu! :)
      Pupici!

      Ștergere
  2. Ha, ha! Ai un talent deosebit la povestit. Cât despre seria incredibile de întâlniri stresante, cred că recunoşti că sunt şi astfel de zile în care toate par pe dos. Dacă ai fi continuat plimbarea, cine ştie ce întâlniri mai aveai şi tot în aceeaşi linie stresantă. Într-adevăr, sunt unii de toată pomina, chiar dacă vor să pară prietenoşi.
    Finalul mi-a plăcut cel mai mult, cu alegerea de a sta în soare... în linişte! :D
    O seară frumoasă şi liniştită, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Alex!
      Oh, intre aceste intalniri au mai fost si alte sacaieli, dar ar fi fost un text prea lung... :)))
      Da, sunt astfel de zile! Saptamana ce tocmai se incheie am avut chiar doua zile in care totul a mers... invers! :)))
      Partea cea mai rea cu cei care intreba "ce faci?" nu e ca intreaba, neaparat, ci faptul ca, de fapt, nu-i intereseaza ce faci tu, ci ii intereseaza sa afli ce fac ei - sau vor doar sa dea din gura, pentru ca nu asteapta un raspuns... Cel putin cam asa am constatat... :(
      Păi, nu?! Daca tot se tem de soare cei mai multi, sa profit! :))
      Multumesc. Zile fericite iti doresc, cu drag!

      Ștergere
    2. Ai mare dreptate. Sunt destui semeni care doar se află în treabă, atunci când te întreabă ce faci. Nu că le-ar păsa de tine. Şi dacă te mai prind şi fără chef de pălăvrăgeală...
      Cât despre zilele "pe dos", îmi amintesc de una din ele, când s-a întâmplat ceva tare amuzant. Nu îmi mergeau deloc treburile, aşa cum le planificasem, ba dimpotrivă, dar în acea zi am auzit pe unde m-am dus, o melodie de la radio tare simpatică, ce m-a făcut să zâmbesc şi să uit de supărări. Este melodia Mirabelei Dauer: "E bine, bine, e foarte bine!". Numai bine nu-mi era, dar am zâmbit la un asemenea mesaj de încurajare.
      De atunci, când mă mai supăr, fredonez refrenul acelei melodii şi... zâmbesc! :-)
      Numai bine şi zile cu bucurii, dragă Diana!
      Şi... https://www.youtube.com/watch?v=lMXRiyfS7xU

      Ștergere
    3. Multumesc pentru reamintire! Cum am putut uita "E bine, e bine, e foarte bine!" ? :)) Nu mai uit melodia! Nu-nu! :))
      Ehee... In data de 30 iulie s-ar fi potrivit... manusa! :)) Atunci am dat din una-n alta rau de tot! :)) Dar e bine! Mai ales acum e bine-bine! :)
      Doar acesta-i hazul: sa fredonezi e bine, e bine, e foarte bine si... sa te miri de ce-o fi asa de bine! :)) Dar face bine la moral!
      Multumesc, la fel, Alex!
      Multe-multe bucurii iti doresc (va doresc), cu drag!

      Ștergere
  3. Asa e la noi.Vrei ,nu vrei esti supus unui tir de intrebari la intalnirea cu diferite persoane.Acum ma scuz ca ma grabesc,am mai multa rabdare,inainte le-o taiam scurt ,direct si nu raspundeam la intrebari.La noi in familie,nu prea sunt folosite intrebarile,deci cu atat mai mult ,de la un strain.Iti va trece nemultumirea si altadata te vei amiza de situatie.Dar,ai un talent al dialogului, mai ca un scriitor.O seara buna Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine zis "tir de intrebari"! :))) Cand eram tanara-tanara chiar credeam ca ii intereseaza ce fac, atunci cand ma intrebau, si incepeam sa le spun... dar ma lasau cu vorba-n vant!
      Mi-a trecut nemultumirea, pana apare iar! :)) Istoria aceasta se tot repeta, dar nu asa-n "valuri"! :))) Nici noi nu obisnuim sa chestionam! :)
      Multumesc pentru apreciere. Dialogurile - desi scurtate si cu foarte-foarte mici diferente - sunt, practic, reproduse... Interlocutorii merita laude! :))
      Multumesc. Zile fericite iti doresc!

      Ștergere
  4. Cred că este un comportament tipic balcanic....cu bune li cu rele. Nevoia noastră de comunicare este acerbă!? O zi minunată! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De comunicare, da... :)) De-am comunica ar fi mai multa armonie, cred. :)
      Multumesc, la fel!

      Ștergere
  5. Ce simpatica esti...Cunosc sentimentul,....cand ai o zi de nu ai chef de nimic, parca toata lumea comploteaza in jurul tau sa iti faca ziua mai neagra. Am si eu vecini asa bagaciosi, doar ca eu le-o tai ca si tine, si vecine care fac gaura in bancile din fata blocului...Off...stresul acesta e zilnic, si eu sunt asa stresata, de abea reusesc sa adorm seara, nu stiu de ce... Hai ca maine o fi mai bine. Zambeste draga mea, meriti! Week-end lipsit de stres sa ai..si de ploi!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar ca pare un complot! :))) Vorba lui Murphy: daca ceva oate merge rau va merge! :))
      Multumesc, Ella!
      Ziua minunat sa o petreci! Pupici!

      Ștergere
  6. Norocul meu că în zona în care noi locuim de doi ani toți sunt noi și foarte noi (unii s-au mutat doar de câteva luni). Deocamdată majoritatea sunt în faza privitului peste gard, n-au ajuns la întrebări ! :))))))))))))

    Să ai zile frumoase, Diana ! ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Linistitor! Sa stii ca intri in curte si esti lasat in pace! Ah! Dar... mai incolo e posibil sa va intalniti pe strada :)) si-or fi si vecinii vostri la fel de... sociabili! :))
      Intrebarile "generaliste" ar fi cum ar fi dar intrebari de genul "ce faci?" sau... "cat castigi?" sunt aiuristice.

      Multumesc, la fel! Zile fericite iti doresc, cu drag!

      Ștergere
  7. nu stiu ce sa zic.
    oamenii sunt fiinte sociale.
    stii si noi suntem rautacios, sau e punctul meu de vedere, daca nu ne saluta sau nu ne suna nimeni rau e si asa. ca incepem sa spunem ca suntem oameni rai, invidiosi sau cine stie ce proiectii ne-om mai face.
    normal ca fiecare abordeaza stilul de viata care ii prieste.
    uneori nu te poate agasa nimeni daca dai sa se inteleaga ca esti ocupata, ca nu vrei sa vorbesti.
    eu am si un alt punct de vedere in aceste privinte de relationare sociala. mi se pare normal sa dai un buna ziua unor prieteni, vecini, rude. Fiecaruia un merit pe care il are relatia respectiva.
    dar, daca stiu ca un om nu are chef sau nu ii face placere incep sa il evit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oh, dar nu-i vorba despre a saluta! Cand cineva te intreba acelasi lucru de cate ori te vede devine agasant... Cand vad pe cineva ca iese din casa il salut, dar nu-l retin cu intrebari stupide... Poate se grabeste, poate e preocupat de altele...
      Iar la telefon... vorbesc cu placere, dar nu mereu si mereu si mereu atunci cand au altii timp si ma tin la telefon cu orele si ma suna zilnic!!!! pentru ca nu-i vorba despre oameni decenti, care nu stau la telefon mai mult de un sfert de ora...
      Nu stiu altii cum sunt dar mie imi place ca acei oameni care nu-mi sunt prieteni apropiati sa ma anunte cand vor sa vina la noi... nu sa navaleasca si sa nu le pese daca le spunem ca tocmai ne pregateam sa... ceva... ca am de lucru sau sa ma scoata din baie sau de pe unde-oi mai fi... doar pentru ca au avut ei drum prin zona... Respect timpul altora si vreau ca si altii sa-l respecte pe al meu.
      :))) Dar le arat ca sunt ocupata, spunandu-le ca ma grabesc, dar ei continua sa intrebe si chiar striga dupa mine...

      Ștergere
  8. Norocul meu ca ies rar din casa la ore la care as putea intalni asemenea personaje. Dar tot am parte de conversatii "savante", caci una dintre nepoate, care are 11 ani, pune fix astfel de intrebari. Uneori nu ma pot abtine si o cert, caci ma astept ca la 11 ani sa nu mai puna intrebari pe care le pun de obicei copiii de patru ani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Ei! De-ar intreba un copil de 100 de ori acelasi lucru as avea rabdare! Culmea! Copiii din cartier - pe care am ajuns sa ii cunosc destul de bine de cand tot ma plimb cu cainii - ma opresc adesea sa ma intrebe de una-alta, le raspund dar ii rog sa ma scuze pentru ca trebuie sa ajung undeva etc. Si ei inteleg, nu striga dupa mine si nu-si continua tirul de intrebari; nu-i intereseaza cat castig, unde ma duc si cu cine, cand ies din casa si de ce etc. :))

      Ștergere