Aproape Pluto si aproape copacei

E tare greu să scriu o introducere după o absență prea mare... Așa că nu o scriu. Nu scriu nici că am revenit pe termen lung – am crezut asta și cu altă ocazie și nu mi-a ieșit - nimic rău, doar mult de lucru și program aiuristic. Scriu – mno, tot e un fel de introducere – că particip la prima tema de la Transformări creative – iunie 2023: borcan (adică, transformarea unui borcan într-un obiect decorativ). Temele pentru celelalte trei săptămâni din iunie: 2. sticlă; 3. pahar/cană/farfurie; 4. la alegere.

Cândva – în negura istoriei personale – am decorat un borcan în Pluto (capul lui Pluto, unul dintre personajele lui Walt Disney) – suport pentru creioane, pixuri, alte cele. Atunci am realizat tot capul câinelui, dar semăna mult mai bine cu Pluto pentru că am folosit un botic lung. În fine...

Borcanul ales l-am învelit în piele bej. Urechile, mustățile, sprâncenele și limba sunt tot din piele. Ochii i-am desenat pe carton și i-am decupat. Boticul e din plastic negru, de la un cățel de pluș pe care nu-l mai am.

Gura e conturată cu marker negru (pe pufii de piele nu s-a colorat prea frumos - nu am avut la îndemână vopsea neagră).

Fiind restantă și la Salvăm păpuși – pe Provocări verzi – am lucrat trei pomișori despre care-mi imaginez că seamănă cu acei copăcei ai lui Lorax. Mi-a plăcut animația, mi-au plăcut copăceii aceia ciudați și mi-a plăcut Lorax (v. link mai jos). Am combinat două provocări, altfel spus.

Am folosit material plușat, maro cu picățele negre (material rămas de la niște foste huse pentru scaune). Am rătăcit, cumva, poza cu bucata de material folosită și bețișoarele pentru frigărui introduse în doi dintre cilindrii catifelați. În al treilea cilindru am introdus un pix – ideea mi-a venit pentru că un pix prezentat de Suzana la un moment dat mi-a plăcut atât de mult încât îmi tot revine-n memorie.

Sigur că pixul meu nu-i la fel de simpatic, da-mi place, mai ales că se aud ochii cum joacă-n orbite atunci când folosesc pixul – e amuzant.

Coroana copăceilor e din fir de lână – am înfășurat ca pentru pompon dar nu am tăiat firele, ci le-am prins la mijloc și apoi le-am cusut pe trunchiul plușat. Bețișoarele de frigărui (respectiv pixul) susțin copăceii pe verticală.

E provocarea pierdută: Copacii fermecați ai lui Lorax...

Din păcate, am uitat de Vivi, mesagera. Hm. Nu știu pe unde este, dar o găsesc – sper!