luni, 26 septembrie 2022

Penar din carton. Back to school

Abia ce-a început luna septembrie! Mai e un pic șîncepe luna octombrie! Zboară filele din calendar, nu glumă!

Pentru a patra și ultima temă din Calendarul Recreativ 2022, „sezonul” Back to School (26.09 – 02.10), am confecționat un penar din carton.

penar din carton avand poze cu pisici pe capac

Penarele sunt menite să protejeze conținutul – penarul pe care l-am făcut dintr-o cutie de la ciocolate mici nu o prea face în mod real, dar totuși sunt protejate (măcar de praf).

Intenția a fost să îmbrac în piele sau material textil cutia, dar s-a dovedit a fi prea complicat pe acest format de cutie așa că am vopsit cu negru scrisul și unele elemente decorative, apoi am făcut pete cu bronz auriu. În zonele negre total arată bine petele de bronz, dar pe unde erau desene... mmmvaaai cum arăta! Așa că am lipit imagini cu pisoi. Și pe interior am lipit imagini cu pisoi.

cutia de la ciocolata folosita pentru confectionarea penarului

Ustensilele de scris și rigla sunt prinse cu bandă din piele cusută de cutie. Ascuțitoarea și guma de șters nu au un „locaș” al lor, dar când penarul este închis n-au spațiu să se „plimbe” de colo-colo.

interiorul penarului confectionat dintr-o cutie de la ciocolata

Amintiri din școala generală (socialistă)

În clasele II-VIII mi-a plăcut întotdeauna începutul de nou an școlar, în septembrie, pentru că mergeam cu părinții să cumpărăm rechizite. Am afirmat deseori: nu mi-a plăcut să merg la școală, dar mi-a plăcut să fiu alături de alți copii, să cumpăr rechizite (să-mi cumpere părinții!) s.a.. În clasele I-IV învățătoarea le-a dat tuturor părinților o listă cu ce trebuia cumpărat. La „intrarea” în clasa I-a nu am fost cu ei: nu voiam să merg la școală!

Atunci, școala era „mai gratis” cu mult decât acum, iar manualele erau asigurate pentru toți elevii, și se transmiteau generațiilor următoare – „programa” nu se schimba de la an la an.

Când am fost elevă, uniforma la școală era obligatorie (într-un fel, nu era ceva rău, dar implica unele costuri suplimentare și o „uniformitate” neplăcută).

Pentru că toți eram forțați să purtăm același fel de haine penarul era unul dintre simbolurile individualității. Primul meu penar a fost unul îngust, din lemn lăcuit, cu nu mai știu ce desen imprimat pe capac, și locașurile pentru creioane, gumă de șters etc. erau compartimentate prin șipci din lemn – de capac era atașată o „numărătoare” cu bile colorate. Mi-a plăcut acel penar pentru că arăta ca o casetă (adoram casetele! și acum îmi plac).

În comerțul socialist se găseau multe feluri de penare, din materiale și în forme diverse, dimensiuni variate – aveam de unde alege, altfel spus. Când au apărut penarele chinezești (mirosind puternic a chimicale) a fost un fel de „nebunie”! Toată lumea le voia – mai ales fetele! - pentru că erau vesel colorate, cu imagini ale personajelor din desenele animate „la modă” atunci, aveau oglinjoară și – unele – erau dotate cu creioane colorate, carioci, gumă de șters, riglă, ascuțitoare s.a.m.d. în funcție de necesități; unele aveau o singură „cutie”, altele două, suprapuse.

Penarele mele au rămas – aproape toate – în stare bună, pentru că le schimbam des (azi schimb așa gențile). Cele mai multe le-am dat, dar am păstrat unul primit cadou de la o prietenă de familie:

Am purtat acest penar în toți anii de liceu și mult timp după aceea. Acum e mai mult decor, și-a pierdut vinilinul de pe vârf, culorile, îngălbenite de vreme, nu mai strălucesc.

din anii 1980 penar din plastic cu husa din vinilin roz cu flori, sub forma de creion

Am terminat cu notarea amintirilor!


Din istoria penarului

Deși primul penar din lume nu e la fel de vechi ca primul creion are și acesta o istorie de câteva sute de ani. Până la acest joc „Back to school” nu mi-a trecut prin minte să caut informații despre primul creion, prima gumă de șters etc.. Și pentru că am căutat și despre penar mi-am adus aici câteva informații.

Primul penar din lume se pare că a fost făcut în jurul anului 1880, de Lothar von Faber, producător renumit de creioane din Germania. Și-a confecționat o cutie de călătorie artizanală pentru a-și expune creioanele. Ideea acestei cutii a prins repede și au fost confecționate inclusiv din materiale prețioase precum argintul și fildeșul, fiind considerate un accesoriu elegant pentru creioane.

Tot cam la acea vreme, casetele din lemn și metal au fost produse și în China și exportate în alte părți ale lumii.

În anii 1950, băncile comandau din când în când tocuri personalizate cu numele lor pentru a le oferi anumitor clienți.

În Statele Unite, primul brevet universal pentru un penar (cutie pentru creioane) fost acordat în anul 1946 inventatoarei Verona Pearl Amoth care a confecționat o trusă pentru a împiedica creioanele să găurească îmbrăcămintea, dar și pentru a proteja vârful creioanelor.

Trusa proiectată de inventatoare era pentru șase creioane, fiecare introdus într-un orificiu sau fantă la capătul carcasei, capătul neascuțit al creionului rămânând afară pentru a putea fi scos și folosit. Carcasa trebuia purtată vertical pentru a rămâne creioanele la locul lor – avea și un suport care o ținea în poziție verticală pe o masă, de exemplu. Alte instrumente de scris și diversele accesorii nu aveau loc în această carcasă.

Primele cutii/penare pentru creioane erau cilindrice sau circulare (se înfășurau sul). Astăzi sunt într-o mare varietate de forme, materiale, culori, dimensiuni. Au structuri mai tari: lemn, metal, plastic sau mai moale: piele, material textil, vinilin etc. - cele din materiale moi se închid de regulă cu fermoar.

Info online despre istoria penarului

https://ourpastimes.com/minesweeper.html

40 de comentarii:

  1. Afara ploua de rupe si eu in sfarsit stau fata in fata cu laptopul - nu stiu daca reusesc sa si scriu ceva azi, pe blog, dar macar am reusit sa raspund in cele din urma la mesaje si iata sunt si in vizita (yuppy!!!!) si cat de mult imi place articolul acestaaaa!
    In primul rand - facem fanclub ? :))))) Glumesc - dar si eu am cateva cutii pastrate in scopuri creative si .... mai am penare - uite altceva ce ar putea poza :D.
    Penarul pe care l-ai facut e super tare! Ce imi place ca ai lipit poze cu pisicute - si imi place mult si cum ai facut organizarea - am facut si eu odata un organizator si imi amintesc cat de mult mi-a placut sa fac suporturile cusute. Nu e asa ca ai o satisfactie aparte cand stau asa frumos, la final?
    Sa stii ca si mie imi placea sa merg sa cumparam rechizite :))))). Mie mi-au mai luat si manuale - si din fericire inca mai am cateva (din pacate nu pe toate.. :( - faza e ca nu aveam chiar orice, dar ce aveam chiar tineam la ele ). Desigur ca la multe materiile le primeam de la scoala (si in proportie de 90 la suta erau ok - mai aveai ghinion sa pici si pe vreunul de arata ca dupa razboi.. dar deh. in toate timpurile au existat... specimene.
    primul meu penar a fost din plastic - alb (ca o caseta), simpla. Imi amintesc ce fericire a fost cand am primit niste stickere cu Donald parca... Cred ca flaro se numeau nu? penarele.. hmmm.
    Am avut si chinezesc si inca il mai am. Al meu chiar nu a mirosit rau... :D.
    Ce de amintiri, heheheh.
    Mi-a placut sa citesc si despre istorie.
    Puuuuuup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu vreo juma' de ora in urma a-nceput sa ploua si aici - ploua calm, dar perdeaua de apa e destul de deasa. E trecut de miezul noptii si se simte racoarea noptii pe fereastra (e placut - pana vine iar "valul puturos" care se simte in unele nopti).
      Dada! Am aceasta satisfactie a... utilului si frumosului. 😊 Atatea "organizatoare" am in minte! dar nu prea am timp sa trec la fapte.
      Nici nu stiu daca se gaseau manuale in librarii cand am fost in scoala generala. Am avut parte - nu doar eu - de manuale bine intretinute (cele deteriorate stiu ca erau repede inlocuite cu unele noi - pe care le primeau "norocosii") ;)
      Nu-mi amintesc de penare "flaro" - "flaro" imi aminteste doar carioca aceea alba care ma ajuta cand scriam cu cerneala si greseam: acoperea perfect greseala. 😊
      Primul penar chinezesc nu-l pot uita! (poate din cauza mirosului) 😊 Era aproape cat un caiet (maculator obisnuit)! Se deschidea destul de greu, pentru ca se lipea plastic de plastic (de fapt, un fel de vinilin). In timp, n-a mai mirosit si nici nu s-a mai lipit asa de rau. Cu sau fara miros, imi placea de numa'! Capacul era moale (ce personaje erau pe el nu mai stiu, dar ceva cu albastru imi amintesc), avea "despartituri" multe si se spala usor. 😊
      Ar fi fain - cred ca nu doar pentru mine - sa fotografiezi penarele pe care le mai ai, si sa publici fotografiile! Cred ca in capul meu se vor reactiva ceva amintiri! 😃
      Multumesc pentru interes, Rux!
      Pupici! ❤

      Ștergere
  2. Querida Diana.
    Que linda máteria você escreve e nos partilha.
    Você faz belos trabalhos, gosto e admiro!
    Tenha uma boa semana.
    Beijinhos

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Obrigado, querida Fatyma, por suas palavras maravilhosas.
      Desejo a você uma semana maravilhosa!
      Beijinhos 💐

      Ștergere
  3. Me encanto tu estuche de gatitos y el lapicero que una guardas. No conocía la historia del primer estuche siempre es genial aprender algo. Te mando un beso.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gracias por tu apreciación, J.P.
      También aprendí algo nuevo y transmití lo que encontré interesante. :)
      Te mando un beso.

      Ștergere
  4. Recunosc, eu nu am amintiri foarte cu penarul 🤣. Nu stiu cum reuseam dar mie-mi curgea cerneala din stilouri si intotdeauna aveam penarul patat 🤣🤣🤣 Uneori reuseam ceva aproapw imposibil, adica pata se vedea si pe exteriorul penarului. Pt mine pixul cu gel de care nu trebuie sa am grija a fost si ramane sfant 🤣🤣

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Banuiesc ca nu multi sunt ce-i care-si amintesc de penarele din copilarie. 😊 Cei care au fost preocupati de modele si culori au retinut mai multe. 😊
      Prin material poros (chiar lemn) trece cerneala. Eu aveam degetele patate de la cerneala.
      Daaa! Pixurile cu gel sunt super, dar... gelul nu are parfumul cernelii. 😊

      Ștergere
  5. Vaaai, ce amintiri! Şi cât de frumos e penarul ăla făcut de tine! Din ăsta creion am văzut acum recent şi am vrut să îmi iau, aşa mult mi-a plăcut. Dar am zis pas, că ar fi stat aruncat pe undeva. Dar e frumos tare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte interesant mecanismul acesta al memoriei/amintirilor. 😊 Se bulucisera in capul meu.
      Inca obisnuiesc sa cumpar obiecte care-mi plac si despre care stiu ca vor ajunge (aproape imediat) aruncate pe undeva, dar n-o mai fac asa des ca in urma cu numai cativa ani. 😂
      Iti multumesc Potecuta, ca-mi zici ca-ti place cutiuta mea cu poze cu pisici. 😊

      Ștergere
  6. Dupa ce mi-am scris panseul, am vrut sa inchid un alt tab si l-am inchis pe al tau... 🙂🙂🙂
    Este fain penarul cu pisicute. Tu vei fi muza mea, ca am si eu o cutie de cioco similara dar goala...🙂
    Imi placeau penarele alea gen creion. Sincer, nu m-au prea preocupat penarele si nici nu cred ca mai am ceva, doar improvizatii. Acum insa ma cam gandesc, ca nu prea stiu cum sa le organizez.
    Oare cum o fi la noi sa faci un brevet? E cam tarziu pentru un astfel de gand, dar a venit...🙂
    Multam pentru noile idei, Diana draga! Acum trec pe MFC, ca am intarziat...
    Pupici! ❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vazut penarul realizat de tine! Repet: imi place foarte mult aerul vintage pe care ai reusit sa i-l imprimi.
      Credeam ca mai am doar penarul creion, dar am constatat ca mai am unul - nu tocmai penar, pentru ca are doar doua "inele" si e ingust; pentru stilou si pix a fost; acum tin acolo surubelnitele mici. 😊
      Nu-i niciodata tarziu pentru un brevet! 😊 Foarte pe scurt: inventezi "produsul", ii face schema, faci un "memoriu tehnic", completezi cererea de brevet si inca ceva hartii (platesti taxele aferente) si trimiti totul la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci; daca primesti brevetul (ti se recunoaste "produsul" ca ceva nou sau care imbunataste ceva) va trebui sa platesti anual o anumita suma, sa nu devina "domeniu public" inventia ta inainte de a implinirea termenului scris in lege, cand oricum va deveni "generic" "produsul" si-l poate produce oricine fara sa-ti (mai) plateasca ceva. Nu-i bai daca intrebarea ta e retorica. 😊
      Cu drag! Si eu iti multumesc! Weekend frumos iti doresc, Suzana draga! ❤ Pupici! 😘

      (mesaj editat)

      Ștergere
  7. E un penar reușit. Brevetabil!
    Inspirație și spor!

    RăspundețiȘtergere
  8. Superb penar, iar poza cu pisicuțele a fost chiar inspirată!
    Mi-a plăcut ideea, mai ales că avem la îndemână multe deșeuri pe care le-am putea transforma lejer în penare de tot felul.
    Mulțumesc, Diana, o după-amiază plăcută îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Motanul, vazandu-l trecand, mi-a amintit ca am pe undeva decupaje cu pisici - urat se mai vedea penarul fara ele! 😊
      Unele cutii de la bomboane le pastrez pentru maruntisuri diverse; aceasta cutie mai avea ciocolate in ea (si asa mi-a venit ideea, altfel as fi aruncat cutia) 😊
      Si eu iti multumesc, Stef! Weekend frumos iti doresc!

      Ștergere
  9. I thought fountain pens were much older than that. That was an interesting design for that patented pencil case. I have a fondness for them too, because of the memories.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. I didn't even think how old could be the first pencils cases, in the world. 😊
      In a way, the pencil cases kept memories too.

      Ștergere
  10. Olá Diana!

    O tempo escolar aqui no Brasil é diferente.
    Já estamos nos encaminhando para o ultimo bimestre.
    Em dezembro entram em férias.
    Tenha uma semana repleta de luz
    Abraços Loiva

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Olá Loiva!
      É muito interessante - no bom sentido! Eu entendo que o ano letivo começa no início do ano civil - acho muito lógico!
      Obrigado por esta informação.
      Desejo a você um ótimo final de semana!
      Abraços.

      Ștergere
  11. Nu prea am avut multe în comun cu penarele. In clasele mici am avut din ăla de lemn, că așa era pe atunci, iar mai tîrziu din ăla chinezesc pe care l-am folosit să-mi țin economiile și țigările ( acolo nu controla al meu tată).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie mi-au placut de numa', penarele! 😊 Penarul de lemn l-am tratat, mai apoi, ca pe o caseta de "bijuterii".
      Interesanta utilitate ai gasit penarului! 😊 Unele dintre cele chinezesti aveau acea "despartitura" sub "clapa" cu locasuri pentru instrumentele de scris... Bun loc de ascuns tigari! Am inceput sa fumez cand in jurul meu oamenii incepusera sa se lase de fumat... n-a trebuit sa-mi muncesc mintea cu "ascunzisuri" pentru tigari. 😊

      Ștergere
  12. Hi Diana,
    How beautiful was the pencil case with the kittens. How much creativity and skill.
    Very interesting to know the history of the pen.
    Hugs and all the best

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hi Maria!
      Thank you for compliment!

      I took the opportunity to satisfy my curiosity - if I made a pencil case... 😊 I found it interesting what I learned about the pencil case.
      Thank you! All the best to you too! Hugs.

      Ștergere
  13. This is such a nostalgic post. Takes me back to school days, and I'm at awe how you have preserved your school stuff. I don't think I have anything from there maybe because I moved so many places in the 50 years of my life. Ha! Ha!

    But having said that I so remember how from very plain pencil cases made of metal we started taking a fancy for these Chinese one's that came in different shades, more pouches and convenince of storing our stationary better. I still remember my friends parents had travelled abroad and they carried that pencil case for me. Slowly they started becoming available in India, but not till i finshed school. :)

    I used to drool on the erasers and even the sharpeners. I found the big sharper that could be attached to the desk so fancy when they first made an appearance.

    I hug you dearly and I bless you for taking me back to my younger days, and also inspiring me to write stories from those times. :)

    Love you my friend. Big hugs and kisses. xoxo

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. For beautiful memories it's good for all of us to go back in time, from time to time - in my opinion. I'm glad to know that you remembered your childhood years at school, and thank you for sharing some of your memories.
      My parents kept most of the things thar I have now from when I was at school - over time, I threw some of them away or lost them who knows where. At the age of 20 or so, objects loaded with memories did not seem interesting to me - things are different now. 😊
      I read something on your blog about the years when you were at school and I thought then that all people have a past, but there are also some - a few - who have history - I think you are among those who have history.
      Yes! I also remember metal pencil cases!
      Chinese ones (pencil cases) were easy to find here, in the 80s, because Romania was China's younger communist sister (sad memory). 😊
      I have seen mechanical or electric sharpeners only in pictures and movies! Some Chinese colored erasers were not good at all, but they were fragrant and colorful! They had the color and scent of various fruits: strawberries, lemons, etc. - I was gnawing some of them! 😃
      Thank you, Natasha dear! I also hug you with love! ❤ Blessings to you too! Much love! Big hugs and kisses! ❤

      Ștergere
  14. What an informative article! Thanks for the history of pen and Pencil. Happy October. Greetings.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. The pleasure is mine!
      Thank you! Happy October to you too! I am glad to see you again! Greetings!

      Ștergere
  15. Migăloasă și inventivă activitate ! Felicitări pentru reușită 👍!
    Mulțumesc frumos pentru informațiile despre "trecutul" penarului...
    Pupici ❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost mai usor decat, poate, pare - am ales calea cea mai simpla. 😊
      Cu placere! Ce fain ai zis: "trecutul" penarului. 😊
      Multumesc si eu! Pupici! ❤

      Ștergere
  16. iar am rămas in urmă cu știrile si era cât pe ce să nu văd nici acum că atât tu cât și suzana v-ați făcut temele și în această săptămană. Felicitări, ați încheiat cu brio și această etapă de calendar.
    Nu pot decât să felicit creativitatea de care dai dovadă. În poze eu nu vad acele defecte de care spui că le are penarul, dar din experiența mea cu reciclarea cutiilor lucioase....cam greu să ascunzi acel luciu daca nu le imbraci complet în material sau carton, în hârtie iar nu merge bine că se văd acele forme în relief care de obicei sunt pe cutiile de ciocolată. Am învățat în ultimul an un truc cu aceste cutii: le întorc pe dos. le desfac pe lipiturile deja existente cu cât de multa grijă pot și apoi le pliez invers si refac cutia.
    Mult spor în continuare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. As zice ca e de inteles ca mai ramai in urma cu stirile de aici pentru ca si copiii, si tu, ati inceput scoala, si pe langa mai sunt o multime de altele. 😊
      Sigur ca ne facem temele! 😊 Personal, imi plac provocarile. 😊
      Nici in realitate nu se mai vad defectele (prea evident!), pentru ca le-am "acoperit" cu poze cu pisici. Luciul cutiei am vrut sa-l pastrez, doar ca "inlaturand" scrisul nu mai avea prea mult luciu, iar "ornamentele" aurii mai mari au fost... imposibil de acoperit cu ceea ce aveam la indemana - si tot pozele cu pisici au "rezolvat".
      E super ideea cu "intorsul" cutiei! O voi retine fara efort! Multumesc, si pentru idee si pentru apreciere si pentru urare! 😊
      Spor in bine si la voi sa fie!

      Ștergere
  17. O ensino teve sempre um papel preponderante na evolução social.
    O ensino institucionalizado requer, naturalmente, os materiais escolares mais apropriados.
    Abraço amigo.
    Juvenal Nunes

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Absoluto! Esta é a razão pela qual os educadores devem estar bem preparados.
      Obrigada! Abraço amigo

      Ștergere
  18. Ce-ti mai face penarul? Pisicutele de pe el s-au obisnuit cu noul loc?
    Am trecut sa-ti spun o duminica placuta si... noapte buna! Pup!❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca e inca bine, penarul, si pisoii; am dat penarul unei nepoate care abia a implinit varsta de 5 ani (e foarte atenta cu lucrurile ei, pana se plictiseste de ele, desigur) 😊
      Iti multumesc, Suzana draga! ❤ A fost o duminica placuta - saptamana, insa, a inceput cu stres. 😊
      Saptamana frumoasa iti doresc! Pupici! 😘

      Ștergere
  19. Olá Diana!
    Passando para lhe desejar uma semana repleta de luz
    Abraços Loiva

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Olá Loiva!
      Obrigada!
      Desejo uma ótima semana para você também!
      Abraços.

      Ștergere
  20. primul penar a fost din lemn veritabil. avea un ceas desenat pe el si il foloseam la nevoie ca arma alba :))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe aceasta cu arma alba o scapasem din vedere! :))) Un trimestru, prin clasa a V-a, am avut la franceza un profesor tacanit: arunca in cei neatenti 9sau care aveau altceva de facut decat sa-l asculte pe el) cu ce nimerea pe banca elevului langa care se afla. Intr-o zi a aruncat cu un penar de lemn si... a spart un geam. N-a mai ramas mult in scoala.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. ❤️ Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit eventuale obraznicii ale unora la adresa prietenilor. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.