Poţi să strigi in gura mare pe toate drumurile învăţăturile
considerate secrete, ele tot “secrete” vor rămâne pentru indivizii cu intelect
obtuz, care vor auzi vorbele care le sunt adresate, dar nu le vor percepe decât
sunetul. Nu de maestru depinde “secretul”, ci de cel care ascultă. Maestrul nu
poate decât să deschidă o uşă ,
dar discipolul trebuie să fie capabil să vadă ce se află dincolo de ea.
Buddha, înainte de a începe să predice, a avut ezitări, spunându-şi
că ce folos ar fi să le spună oamenilor cele ce a descoperit, pentru că oamenii
nu vor fi in stare să înţeleagă iar el doar se va obosi şi se va necăji. Îndemnat
de o zeitate, a aruncat asupra lumii o privire de o clarviziune desăvârşită. A
văzut fiinţe cărora numai un colb uşor le întuneca ochii minţii şi altele care
aveau ochii acoperiţi de un colb gros. A văzut fiinţe cu mintea vioaie şi
altele cu mintea îngustă. […] A zărit fiinţe cu un caracter nobil şi altele cu
un caracter josnic, auditori buni şi auditori răi. Şi după ce a văzut toate
acestea, el i s-a adresat lui Brahma Sahampati:
Fie-le poarta Domnului deschisă tuturora. Cel care are urechi de auzit
să audă!
[…]
*
Un maestru predă aceeaşi doctrină la doi discipoli, amândoi
zeloşi şi având deplină încredere in el. Când maestrul a considerat că i-a
instruit pe deplin, i-a lăsat să plece şi fiecare s-a dus pe drumul lui. Unul
dintre discipoli a contribuit, in toate chipurile, la fericirea celor care se
aflau in contact cu el. Celălalt, care era un prinţ, i-a tiranizat in profitul
instinctelor sale egoiste şi pline de cruzime, înţelegând greşit toate regulile
stabilite pentru a le permite oamenilor să trăiască in societate fără să-şi dăuneze
unii altora.
Primul discipol, auzind de comportarea fostului său coleg întru
învăţătură, se duse la el ca să-l îndemne să se schimbe.
Venerez fără rezerve pe cel care ne-a fost guru, i-a răspuns
prietenul lui. Am o încredere deplină in el şi in toate învăţăturile pe care
ni le-a dat; le practic cu stricteţe şi nu mă voi abate de pe calea pe care o
urmez.
Acel om era sincer, dar înţelesese prost doctrina care îi
fusese comunicată in mod imprudent. […] Totuşi, sinceritatea, certitudinea pe
care o avea că acţionează după învăţăturile primite de la maestrul său venerat îi
atenuau într-o oarecare măsură vinovaţia.
(Tainele învăţăturilor
tibetane, de Alexandra David-Néel, Ed Nemira, Bucuresti, 1995, traducere:
Nicolae Constantinescu)
Postare înscrisă in jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella.
Se pot alătura toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia
într-o carte, la un moment dat.
Alexandra David-Néel (24.10.1868-08.09.1969)
e cunoscută pentru vizita in Lhassa (1924), capitala tibetană absolut interzisă
străinilor (interdicţia emana nu de la tibetani, nici de la vechii chinezi, ci
de la guvernul britanic, care se ferea de orice concurenţă comercială sau
militară in zonă).
E fiica unui francmason francez,
Louis David (activist republican in timpul revoluţiei de la 1848) şi a unei
catolice belgiene, Alexandrine Borghmans (cu origini scandinave şi siberiene);
s-a născut in una dintre suburbiile Parisului. A făcut studii la Limbi
Orientale, la Sorbona şi Colege de France. A făcut parte din Societatea
Teozofică; de pe la vârsta de 20 de ani frecventa mediile francmasonice şi va
ajunge să deţină un rang înalt in “ritul scoţian mixt”. Feministă şi anarhistă
– a scris un tratat anarhist, tradus in cinci limbi (inclusiv rusa). A studiat
şi canto şi a străbătut Europa vreme de câţiva ani, in turnee de operă. Europa,
însă, era prea mică pentru ea. In 1891, primind o mică moştenire, pleacă in India ,
pentru un an şi jumătate. Imediat ce revine in Europa nu-şi doreşte decât să se
întoarcă la solitudinile himalayene şi să afle cât mai multe despre doctrinele
orientale, despre magia şi mistica buddhistă, lamaistă sau taoistă. Înainte de
a pleca, face un ocol prin Africa de Nord, pentru că studia şi lumea musulmană.
La Tunis îl întâlneşte pe Philippe Néel, un bogat inginer la Căile Ferate, şi
se căsătoreşte cu el – soţul îi va finanţa călătoriile şi cercetările de
orientalistică timp de vreo 30 de ani.
Sursa foto portrete en.wikipedia
Deosebit de interesantă postare !
RăspundețiȘtergereMi-a făcut plăcere s-o citesc.
Mulțumesc și noapte bună îți doresc !
Multumesc pentru apreciere, domnuio, si pentru vizita. :)
ȘtergereIti doresc sa ai o saptamana frumoasa!
Seara frumoasa!
Te cam cutremuri când te gândești (și chiar vezi) cât de departe îi poate duce pe oameni proasta înțelegere a unor lucruri...
RăspundețiȘtergereSăptămână excelentă, dragă Diana!
Chiar ca e de spaima! Dar cel mai mult ma sperie cei care... rastalmacesc unele sensuri, cu buna stiinta, si zic ca asa au inteles ei.
ȘtergereMultumesc, draga Zina! Minunata sa fie si saptamana ta!
In urma cu vreo 25 de ani am citit o carte despre budism. Nu mai retin numele ei, insa imi amintesc cu precizie ca eram aproape decisa sa ma convertesc la aceasta religie. Tot ceea ce citisem acolo imi dadea un sentiment de liniste, de puritate, de bine sufletesc... :)
RăspundețiȘtergereCam aceleasi sentimente le-am avut si eu cand am facut "contact" cu buddhismul. :) Imi parea "croit" pe simtirea mea. Prima si prima data am aflat despre din filmele cu Bruce Lee vazute pe casete prost inregistrate. :) Acolo am auzit prima data si de templul Shaolin, unde a fost inventat kung-fu. :)
ȘtergereLa convertire nu m-am gandit vreodata pentru ca nu exista ceva care sa ma impiedice a aplica principiile. :)
Diana, aceasta este o postare pe gustul meu, ca toate cele citite azi! Pentru că tot despre învățături și educație ar cam fi vorba. ;) M-am întrebat adesea de ce n-ar fi bine să putem fi și creștini, dar și budiști. Pe undeva, budismul mi se pare mai mult o filosofie...Dar una compatibilă cu altă religie care îndrumă omul să facă mult bine.
RăspundețiȘtergereO prietenă de familie, P., stomatolog, a fost un an în Tibet. A venit de acolo alt om, plecase răvășită, la întoarcere era spiritualizată, fericită și liniștită. Și-a reluat munca fără oboseală, a renunțat la multe obiceiuri păguboase...Dar așa cum povestești în postare, nu toți percep cum trebuie învățăturile. De exemplu, anumiți discipoli ai unui instructor de arte marțiale le pot folosi în mod distructiv, nu așa cum ar fi cerințele, pentru autoapărare.
Așa cum subliniezi, contează cum aplici ceea ce ai învățat, nu doar cât și ce anume ai învățat.
Să ai o săptămână minunată, dragă Diana!
Multumesc pentru apreciere, Mirela draga.
ȘtergerePutem fi si crestini si buddhisti - ambele doctrine "militeaza" pentru viata, pentru respectarea tuturor fiintelor, a naturii; in ambele suntem indemnati sa oferim mai mult decat primim, sa fim rabdatori, si multe alte principii au in comun cele doua doctrine.
Da, pare filosofie pentru ca nu impune reguli daca nu esti calugar, ci esti doar indemnat catre una sau alta si nu exista o pedeapsa pentru nerespectarea principiilor - daca nu iau in considerare pedeapsa... reincarnarii pentru cei care nu traiesc "corect". :) Buddhismul inseamna mai mult o cunoastere de sine, o perfectionare personala la nivel spiritual pentru a evita reincarnarea.
Ooo! Ce fain de prietena voastra! Pacea interioara este extraordinar de pretioasa!
Mare adevar ai atins in ceea ce-i priveste pe unii discipoli... Din pacate, instructorii ii invata mai mult sa lupte decat sa gandeasca, sa simta, sa inteleaga artele martiale. Practic, nu instructorul e vinovat, cat cei care merg sa invete sa se bata, nu sa se apere si sa apere pe cei mai slabi ca ei... Puţini sunt artistii care reusesc sa transforme o maciuca intr-o opera de arta - daca maciuca nu se lasa modelata. :)
Multumesc, Mirela. Iti doresc, cu drag, sa ai o saptamana frumoasa!
Astfel de invataturi mie mi se par ca au parfumul firescului. Indiferent cum sunt prezentate. Dar, dupa cum mai spuneam candva, uneori gandirea e mai asa, mai cu viteza mica! Ceea ce, la nivelul planetei, chiar incepe sa devina o problema. Si mi se pare tare ingrijorator. Mai ales ca desi este un subiect evident, mecanismele de redresare sunt foarte complicate. Si nici nu stiu daca cineva doreste acest lucru...
RăspundețiȘtergereMultumesc de prezentare, draga Diana!
O saptamana minunata sa ai! <3
La firesc ma gandesc si eu cand e vorba despre buddhism. :)
ȘtergereGandirea... :) Unii ar intreba: ce-i aia gandire?! De ce sa mai gandeasca daca e asa simplu sa ignore cam totul (daca nu e de interes personal si imediat) si/sau sa inghita ce li se ofera deoarece, pe termen scurt, le e bine?
La nivel inalt nu se doreste o redresare pentru ca omul-robot e usor de manevrat, dar mecanismele de redresare pot fi mentinute in functiune (sau reparate) :) de toti cei care percep o problema pe undeva. Unele seminte ar putea incolti in cele mai vitrege locuri. :)
Multumesc, Suzana draga! Minunata sa fie si saptamana ta! Pupici! <3
Bună Diana!
RăspundețiȘtergereInteresantă postarea ta,am citit cu plăcere rezumatul,sper să
găsesc și cartea s-o citesc,mulțumesc!
Îți doresc o săptămână minunată și plină de zâmbete!
Pupici,îmbrățișări cu drag și mulțumiri de vizită!
Buna, Elena draga!
ȘtergereIn carte sunt unele "pilde" interesante. :)
Multumesc si eu!
Iti doresc sa ai o saptamana minunata!
Imbratisari si pupici cu drag! <3
minunată postare ! am descoperit că tot ce vine din învăţăturile templelor tibetane, are un farmec aparte, sunt adevărate lecţii despre cum trebuie să fim în viaţa aceasta plină de încercări !
RăspundețiȘtergerenu am citit cartea - este o propunere interesantă !
felicitări pentru postare !
Si eu le gasesc un farmec aparte; poate pentru ca - asa cum a scris Suzana mai sus - au "parfumul firescului". :)
ȘtergereE interesanta cartea; ca tot ceea ce tine de buddhism, nu sunt oferite solutii, ci numai unele indicatii, un punct de pornire pentru aflarea raspunsurilor potrivite fiecaruia in parte, pentru descoperirea propriului eu... si unele explicatii despre... ce sunt aceste invataturi si cum ar putea fi aplicate fara a forta ceva. :)
Multumesc pentru apreciere, draga prietena-japoneza.
Iti doresc sa ai o saptamana minunata! <3
Deosebita postarea ta,draga Diana,atat ideea cat si continutul relevat !
RăspundețiȘtergereNu am citit cartea;m-ai facut mai curioasa sintetizand biografia scriitoarei-
cercetatoare,Alexandra David-Neel, care a cunoscut mai indeaproape religiile
orientale."Cunoaste-te pe tine insuti..."Cred ca aceasta religie are doar acea calitate fireasca,de a ne descoperi,de a gandi profund,fara teama de a fi pedepsiti.
Am citit mult din Hermann Hesse,este unul din scriitorii mei preferati;una din cartile lui foarte bune este "Siddhartha"si "Calatoria spre Soare-Rasare".Am avut la ce ma gandi,dupa.
Foarte inteligenta aceasta postare !...Numai de bine !
Alexandra David Neel imi aminteste de o alta figura feminina emblematica: Gertrude Bell sau “Regina Desertului” (14.07.1868 – 12.07.1926) care a batut in lung si-n lat deserturile Orientului Mijlociu, avand legaturi chiar si cu triburile de beduini care respingeau cu violenta orice straini; a fost o aventuriera, intr-un fel, calatoare, scriitoare, arheolog, politician si chiar spioana pentru britanici, zic unii. A avut o contributie importanta in modernizarea statelor Irak si Iordania, fiind si negociator intre multele triburi din Orientul Mijlociu si britanici. L-a cunoscut si pe T.E. Lawrence. La varsta de 18 ani a fost acceptata in una dintre facultatile de la Oxford care primeau femei si a fost prima femeie (de la Oxford) care a luat nota maxima la istorie. In 1888 a fost si la Bucuresti. A facut parte dintre cei 40 de specialisti in lumea araba pe care W. Churchill i-a adunat intr-o conferinta in Cairo, pe vremea cand era Secretar de Stat al coloniilor Marii Britanii – se spune ca la acea conferinta au fost trasate contururile statelor din Orientul Mijlociu.
ȘtergereNoh! Ma opresc! Prea-mi place sa citesc (si sa scriu) despre astfel de femei. :)
Si mie imi place Hermann Hesse! “Lupul de stepa” mi-a placut... la nebunie! Va trebui s-o recitesc candva, dar... nu stiu daca o sa pot. :)
Multumesc pentru aprecieri, Natalia draga! Iti doresc sa ai o saptamana frumoasa! <3
Daca inainte vreme ma incanta sa citesc despre buddhisti acum sunt mai sceptica. Nu ma intreba de ce pentru ca nu pot pune "degetul pe rana" dar ... Incep din ce in ce mai tare sa cred ca daca nu ar fi religii omenirea s-ar intelege mai bine! Sorry dar ieri am fost asa de ocupata incat nu am mai ajuns pe blog!
RăspundețiȘtergerepupici si o saptamana excelenta iti doresc!
Si eu cred ca fara religie - fara identitate religioasa - ar fi fost (si ar fi) mai puţina violenta in lume. Dar cred si ca religia este (si a fost) mai mult un instrument utilizat de unii pentru a-si atinge scopurile... materialiste. Cum ar veni... unii inteleg (uneori intentionat) gresit doctrinele, din interes. :) Altfel, cred ca orice religie ajuta la "pacea interioara", la echilibru emotional.
ȘtergereBuddhistii au respect pentru orice forma de viata, sunt pacifisti, dar se apara daca valorile lor sunt atacate, daca sunt atacati - de ce s-ar lasa casapiti? Calugarii Shaolin (China) stiu sa se lupte, iar forta lor fizica (si mentala) e mare (azi, insa, sunt mai mult pentru spectacol); samuraii erau buddhisti. :) In ultimii ani - mai ales in Burma, Thailanda si Sri Lanka - se incearca decimarea buddhistior, acestia luptand impotriva musulmanilor (in Burma si Thailanda) si cu tamilii (in Sri Lanka). Tigrii Tamili e considerata cea mai sangeroasa grupare terorista din lume. Paranteza: prin 1850 buddhistii din Burma mai faceau sacrificii umane...
Sunt multe “variante”, care au dus la aparitia mai multor secte, dar buddhismul promovat de Gautama Buddha (Siddhartha Gautama – fondatorul buddhismului, devenind cunoscut sub numele de Buddha) e doar despre liniste si pace, despre armonie, despre evolutia spirituala a omului.
Am sesizat absenta; m-am gandit ca trebuie sa fii ocupata, si ma bucur sa aflu ca nu te-a prins vreo “raceala de primavara”. :)
Multumesc, Ella draga! Saptamana excelenta iti doresc si eu! Pupici! <3