Se afișează postările cu eticheta animale_ucise. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta animale_ucise. Afișați toate postările

2015-08-06

Printre vânătorii de azi

Vanatoarea e un hobby scump si foarte scump, in functie de armele folosite, locul in care vaneaza si modul in care o fac s.a. De exemplu, un american, cu ani in urma, a platit statului Botswana suma de 10 mii de dolari pentru a obtine permisiunea sa ucida trei lei, numarul maxim admis, si permisiunea de a duce “trofeele” acasa – unde le-a agatat pe pereti.
Vanatorii de azi nu mai sunt in pericol sa fie ucisi de animalele pe care vor sa le doboare, pentru ca ucid de la distanta, in deplina siguranta… Cele mai multe accidente de vanatoare se refera la vanatori care au fost impuscati, din greseala, de alti vanatori sau care s-au impuscat singuri, din neatentie sau din prostie…
S-a scris si inca se mai scrie despre uciderea leului Cecil (13 ani), simbol al unei rezervatii din Zimbabwe. Pentru a putea fi vanat a fost atras (momit) afara din teritoriul protejat (Hwange National Park). Dentistul care l-a ucis declara azi ca ii pare rau, dar nu pentru ca a ucis un leu, ci pentru ca a ucis, fara sa stie, un leu-simbol. Vanatori, in timpul liber – o forma de distractie des intalnita in randurile celor bogati si plictisiti.
Dupa ce a doborat felina cu sageata, dentistul Walter Palmer, insotit de un ghid local, a transportat-o timp de 40 de ore pana s-o ucida cu un pistol.
Cand Cecil a fost ucis 24 de pui au fost in pericol de a fi ucisi, la randul lor, de ceilalti lei – legea junglei. Cei de la universitatea Oxford, care il monitorizau pe Cecil pentru a afla amanunte despre viata leilor, au primit o donatie substantiala dupa ce leul a fost ucis, bani care le sunt utili pentru a asigura o mai buna protectie a leilor atat in Zimbabwe cat si in statele din apropiere.
Rar o stire despre uciderea unui animal devine stire de presa si, la fel de rar, ia o amploare precum cea cu privire la leul Cecil. In anul 2012 un vanator a ucis o lupoaica-simbol din parcul american Yellowstone. Era cel mai popular lup din zona si cercetatorii i-au montat GPS pentru a-i urmari miscarile si a afla cat mai multe despre viata lupului cenusiu. Opinia publica a reactionat vehement.
Erau acesti doi vanatori – si altii ca ei – flamanzi? Nu aveau ce imbraca? Au fost in pericol iminent si a fost imperios necesar sa ucida? Sunt leii, lupii si alte animale prea multe, incat pot fi considerate pericol pentru oameni si bunurile acestora? Lupul cenusiu nu mai numara prea multe exemplare – lupul, in general, fiind in pericol de extinctie si se incearca repopularea unor zone, dar unele specii nu mai exista sau exemplarele sunt extrem de rare.
De cand cu uciderea leului Cecil autoritatile din Zimbabwe au impus restrictii la vanatoarea de lei, leoparzi si elefanti pe intreg teritoriul statului si au interzis vanatoarea cu arcul fara autorizatie de la responsabilul parcului.. Unele linii aeriene importante au interzis transportarea trofeelor cu aeronavele lor…
Pe de alta parte, cetateni nativi din Zimbabwe (si nu numai ei) afirma ca, pentru ei, leii sunt efectiv incarnarea terorii, pentru ca ucid oameni, iar moartea lui Cecil nu ar trebui luata atat de in serios. Dar! A vana un animal pentru ca iti este viata amenintata e una, iar a ucide din placere, e alta. Leii ataca oameni, dar in anumite conditii. E aproape sigur ca sfarsesti sfartecat de un leu (sau alt animal) daca dormi in zonele cunoscute ca fiind “salbatice”. Dentistul putea ucide orice alt leu… nu pe cel monitorizat si care n-a iesit la vanatoare de oameni in cei 13 ani de viata pe care i-a avut. N-a stiut ca e monitorizat, afirma, in apararea lui, sustinand ca a descoperit colierul GPS abia dupa ce l-a ucis… Adica…dupa cele 40 de ore de agonie ale leului?
In fond, vanatoarea e un sport; nu-i asa? Vanatorul simte “fiorul” urmaririi pradei, satisfactia de a o dobori si mandria de a avea pe perete sau podea un trofeu rar. Ce senzatie minunata trebuie sa fie sa ucizi un leu, un lup, un cerb, o caprioara, un urs, un mistret, cu o arma de mare putere, de la o distanta remarcabila! Vanatoarea e un sport care le creeaza vanatorilor senzatia de macho, aduce profituri importante producatorilor de echipament si arme de vanatoare, aduce profit celor care organizeaza sesiuni de vanatoare si aduce profit statelor care permit organizarea unor astfel de “intreceri sportive”.
Postfaţă. Sunt convinsa ca unii gandesc: sunt ucise, zilnic,  sute de mii de persoane pe tot globul pamantesc si unora le pasa numai de animale; zeci de oameni sunt doborati de lunetisti si unora le pasa numai de animale. Nu e chiar asa! Virale sunt si stirile despre uciderea palestinienilor in coloniile evreiesti; sunt si stirile despre exploatarea copiilor in minele de aur si de diamante; sunt virale si stirile despre atrocitatile din unele state africane… dar nu le observa oricine… Si celor care nu observa astfel de stiri, dar comenteaza impotriva celor care lupta sa fie protejata Natura, in general, le pasa la fel de putin de oameni cum le pasa de animale. N-am vazut vreun “comentator” de gen sa militeze impotriva ocuparii unor teritorii, impotriva exploatarii copiilor, impotriva instaurarii democratiei cu tancul etc.. Pe cand o manifestatie de amploare impotriva razboiului, asa cum s-a intamplat in S.U.A. in timpul razboiului din Vietnam?! Pentru asa ceva e nevoie de mult mai multi oameni decat e nevoie pentru a opri uciderea taurilor in arena, a balenelor si cainilor in cadrul unor festivaluri etc..

2015-05-25

S-a sinucis dupa ce i-au ucis cainele

Cainele este cel mai bun prieten al omului – se spune in popor – dar numai cine a crescut macar un caine stie cat de adevarata e zicala si ce, exact, inseamna. Numai cine a crescut macar un caine stie ce legatura emotionala poate exista intre caine si prietenul sau uman.

Cainelui nu-i pasa ca esti murdar, ca esti sarac sau bogat, ca esti urat sau frumos, ca esti betiv sau drogat, ca n-ai preiteni, n-ai serviciu si asa mai departe - te iubeste neconditionat.

sursa foto: 3milliondogs.com 
Un tanar in varsta de 27 de ani din Danemarca s-a sinucis dupa ce politistii i-au confiscat cainele din rasa pit bull, Zanto. A avut doar opt zile pentru a dovedi ca Zanto nu face parte din rasa “periculoasa” – si n-a reusit. Cainele a fost luat cu forta si eutanasiat. Distrus, tanarul a inghitit un pumn de medicamente si a murit. “A avut cainele gresit in ţara gresita”.

Din cauza unor animale cu doua picioare cainii din rasa pit bull si-au castigat un renume de groaza pentru ca sunt printre cei mai buni in luptele pentru caini si descreieratii i-au antrenat pentru asa ceva dorind sa castige bani din pariuri. Altfel, un pit bull e la fel ca (aproape) oricare caine: afectuos, foarte jucaus, bun pentru paza… Dar depinde cine-l creste, cine-l educa, cine-l dreseaza, cine-l are. La fel, insa, poate fi in cazul altor rase, indiferent cat de mari sau mici, ca talie, ar fi cainii: cand proprietarii sunt nervosi, violenti, cainii sunt la fel pentru ca sunt mereu stresati de iesirile animalice ale celor care-i detin. In plus, orice caine poate fi dresat sa atace, sa ucida... 

Legislatia din Danemarca interzice, din anul 2010, 13 rase de caini si metisii lor. Cainii din rasa pit bull si tosa inu sunt rase interzise inca din anul 1991 si orice caine din aceste rase ar fi fost eutanasiat fara comentarii. In anul 2013, insa, legii i-a fost adus un amendament important: vor fi eutanasiati numai cainii din aceste rase considerate periculoase daca si numai daca au atacat vreun om sau vreun caine. Singura vina a lui Zanto, cainele tanarului care s-a sinucis, a fost ca se gasea pe teritoriul gresit, nascut fiind in rasa gresita. N-a muscat pe nimeni, n-a atacat pe nimeni…

Si in RO exista legislatie cu privire la rasele de caini considerate periculoase (OUG 55/2002 privind regimul de detinere al cainilor periculosi sau agresivi), pe categorii:
Categoria I: cainii de lupta si de atac, asimilati prin caracterele morfologice cu caini de tipul Pit Bull, Boerbuil, Bandog si metisii lor;
Categoria II: cainii din rasele American Staffordshire Terrier, Tosa Inu, Rottweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila Brazileiro, Mastiff, Ciobanesc Caucazian, Cane Corso si metisii lor.

Pentru aceste categorii de caini exista dispozitii stricte despre cine ii poate detine, plimba si in ce conditii.

Multi vor spune – si spun – ca tanarul era nebun. Nu era nebun, ci doar avea o sensibilitate mai mare. In plus, una e cand cainele e eutanasiat pentru ca a ranit si/sau ucis un alt caine sau un om si alta este cand iti este smuls din brate si dus la moarte doar pentru ca face parte din rasa gresita, desi nu avea un trecut violent, asa cum cere legea daneza: socul emotional poate fi unul extrem de puternic.

Prin discriminarea raselor de caini se urmareste diminuarea numarului de persoane si animale ranite sau ucise de caini… Sunt discriminati cainii pentru ca foarte multi oamenii sunt, prin definitie, violenti si le place sa faca rau. E bine sa se incerce tinerea sub control a inmultirii anumitor rase de caini pentru ca, adesea, ajung pe mana unor descreierati, devenind… descreierati… Iar atunci cand sunt ucisi astfel de caini ar trebui sa se tina seama de cei care au acesti caini, pentru ca mai exista si oameni responsabili.

Un fel de “concluzie”: Haideti sa ucidem toti albii pentru ca Hitler a fost alb si a fost agresiv sau sa ucidem toti preotii catolici pentru ca unii sunt pedofili.

2014-04-30

Caruselul știrilor

Cuvânt înainte: Țara arde și baba se piaptănă.

Se zice că și România are jurnaliști. O fi având, dar cred că foarte puțini.
Când urmărești știri și informații în România riști să ajungi să te cerți cu rudele, prietenii, vecinii și chiar cu necunoscuții, pentru că fiecare citește alte ziare, urmărește alte canale TV.

Am făcut proba - cu ceva ani în urmă - și de vreo câteva ori am avut răbdare - o zi întreagă - să urmăresc aceeași știre / informație pe mai multe canale TV și în mai multe ziare online. Uimitor (vorbă să fie!) cât de diferit poate fi prezentată aceeași faptă.

Azi s-a întâmplat din nou. Trei persoane mi-au povestit despre un ponei împușcat duminică, de un biped…. Unul zicea aia-aia-și-aia, altul alta-alta-și-alta, al treilea zicea: nu, ci așa-așa-și-așa… No, am trecut la verificat știrea, să se împace oamenii și să nu se mai acuze de neatenție, de incapacitatea de a procesa informații și altele de gen.

Ca sa vezi! Toți aveau dreptate. Pe un canal TV au zis într-un fel, pe altul altfel și tot așa, dar cu o (aparentă) constantă: un ponei a fost împușcat într-o curte dintr-o localitate de lângă Timișoara și a supraviețuit.
O știre zicea că a fost împușcat dintr-o mașină, în cap și în picior, cu un pistol cu bile; altă știre zicea că un individ, la lăsarea serii, duminică, a oprit mașina pe marginea drumului național, a coborât, a armat pușca și a tras în ponei, lovindu-l în gât; alții afirmă că poneiul, împușcat în gât și în picior riscă să rămână paralizat din cauza rănii de la picior; există și varianta că a fost împușcat doar în cap. Din altă știre aflu că în curte erau mai mulți copii la ora aceea; în alta se zice că în curte se aflau cei doi copii minori ai familiei și tatăl lor care tundea iarba. Mai aflu că nimeni n-a reținut numărul mașinii sau marca, dar alții spun că proprietarul familiei a fugit la soția care se afla în casă și i-a spus să noteze un număr de mașină, după care a sunat la 112 și la veterinar. Alții scriu / spun că mai mulți cetățeni au văzut mașina, au reținut marca și numărul; un ziar scria, în titlul: “a împușcat poneiul rivalului” dar în știre scrie că polițiștii… caută vinovatul!

Se mai scrie că bipedul în cauză riscă numai dosar penal pentru folosirea fără drept a unei arme letale. Dar pe latură civilă ar putea avea parte de un proces care să se finalizeze cu plata unor daune în favoarea proprietarului poneiului… atât pentru paguba provocată prin împușcarea animalului cât și pentru trauma emoțională eventual provocată copiilor, în special.

Bonus: unii autori de știri se întreabă dacă făptașul n-o fi vrut să tragă în proprietar sau în… copii…
Să mai amintesc că apare câte o fotografie cu un ponei în mai toate articolele dar poneiul e diferit în cele mai multe și nu ni se spune că “fotografia e demonstrativă”? Tocmai am amintit…

Cert pare a fi doar faptul că un ponei a fost împușcat și că a supraviețuit.

În acest mod se prezintă - ca știri - cam toate faptele, discursurile etc.. Nu prea ai cum să-ți formezi o părere personală, nu știi ce să crezi sau pe cine să crezi dacă nu cauți să afli personal, de la cei direct implicați - și cine are timp să facă asta?! Despre adevăr...

Nu mă credeți pe cuvânt! E foarte simplu să vă convingeți. Poate la TV nu se mai discută, dar o căutare pe net va dovedi că nu vă păcălesc când afirm cele de mai sus.

E hilară această goană după senzațional și codul deontologic al ziaristului devine o glumă proastă. Devoratorul de informații are o contribuție importantă la această stare de lucruri deoarece ia de bun orice i se dă și comentează fără a face măcar o minimă cercetare sau să facă un mic efort și să treacă prin filtrul gândirii ceea ce i se bagă sub ochi.

Când în astfel de fleacuri - care pot fi ușor verificate pentru o informare corectă - jurnaliștii se contrazic, cum i-am mai putea crede când e vorba despre chestiuni serioase, mai greu spre deloc verificabile în timp scurt?