Caruselul știrilor

Cuvânt înainte: Țara arde și baba se piaptănă.

Se zice că și România are jurnaliști. O fi având, dar cred că foarte puțini.

Când urmărești știri și informații în România riști să ajungi să te cerți cu rudele, prietenii, vecinii și chiar cu necunoscuții, pentru că fiecare citește alte ziare, urmărește alte canale TV.

Am făcut proba - cu ceva ani în urmă - și de vreo câteva ori am avut răbdare - o zi întreagă - să urmăresc aceeași știre / informație pe mai multe canale TV și în mai multe ziare online. Uimitor (vorbă să fie!) cât de diferit poate fi prezentată aceeași faptă.

Azi s-a întâmplat din nou. Trei persoane mi-au povestit despre un ponei împușcat duminică, de un biped…. Unul zicea aia-aia-și-aia, altul alta-alta-și-alta, al treilea zicea: nu, ci așa-așa-și-așa… No, am trecut la verificat știrea, să se împace oamenii și să nu se mai acuze de neatenție, de incapacitatea de a procesa informații și altele de gen.

Ca sa vezi! Toți aveau dreptate. Pe un canal TV au zis într-un fel, pe altul altfel și tot așa, dar cu o (aparentă) constantă: un ponei a fost împușcat într-o curte dintr-o localitate de lângă Timișoara și a supraviețuit.

O știre zicea că a fost împușcat dintr-o mașină, în cap și în picior, cu un pistol cu bile; altă știre zicea că un individ, la lăsarea serii, duminică, a oprit mașina pe marginea drumului național, a coborât, a armat pușca și a tras în ponei, lovindu-l în gât; alții afirmă că poneiul, împușcat în gât și în picior riscă să rămână paralizat din cauza rănii de la picior; există și varianta că a fost împușcat doar în cap. Din altă știre aflu că în curte erau mai mulți copii la ora aceea; în alta se zice că în curte se aflau cei doi copii minori ai familiei și tatăl lor care tundea iarba. Mai aflu că nimeni n-a reținut numărul mașinii sau marca, dar alții spun că proprietarul familiei a fugit la soția care se afla în casă și i-a spus să noteze un număr de mașină, după care a sunat la 112 și la veterinar. Alții scriu / spun că mai mulți cetățeni au văzut mașina, au reținut marca și numărul; un ziar scria, în titlul: “a împușcat poneiul rivalului” dar în știre scrie că polițiștii… caută vinovatul!

Se mai scrie că bipedul în cauză riscă numai dosar penal pentru folosirea fără drept a unei arme letale. Dar pe latură civilă ar putea avea parte de un proces care să se finalizeze cu plata unor daune în favoarea proprietarului poneiului… atât pentru paguba provocată prin împușcarea animalului cât și pentru trauma emoțională eventual provocată copiilor, în special.

Bonus: unii autori de știri se întreabă dacă făptașul n-o fi vrut să tragă în proprietar sau în… copii…

Să mai amintesc că apare câte o fotografie cu un ponei în mai toate articolele dar poneiul e diferit în cele mai multe și nu ni se spune că “fotografia e demonstrativă”? Tocmai am amintit…

Cert pare a fi doar faptul că un ponei a fost împușcat și că a supraviețuit.

În acest mod se prezintă - ca știri - cam toate faptele, discursurile etc.. Nu prea ai cum să-ți formezi o părere personală, nu știi ce să crezi sau pe cine să crezi dacă nu cauți să afli personal, de la cei direct implicați - și cine are timp să facă asta?! Despre adevăr...

Nu mă credeți pe cuvânt! E foarte simplu să vă convingeți. Poate la TV nu se mai discută, dar o căutare pe net va dovedi că nu vă păcălesc când afirm cele de mai sus.

E hilară această goană după senzațional și codul deontologic al ziaristului devine o glumă proastă. Devoratorul de informații are o contribuție importantă la această stare de lucruri deoarece ia de bun orice i se dă și comentează fără a face măcar o minimă cercetare sau să facă un mic efort și să treacă prin filtrul gândirii ceea ce i se bagă sub ochi.

Când în astfel de fleacuri - care pot fi ușor verificate pentru o informare corectă - jurnaliștii se contrazic, cum i-am mai putea crede când e vorba despre chestiuni serioase, mai greu spre deloc verificabile în timp scurt?