Nu! petardelor și artificiilor

În toată lumea se practică obiceiul de a exploda artificii și petarde cu diferite ocazii: zile naționale, zile tradiționale, zile de naștere, baluri, festivaluri, încoronări, divorțuri, botezuri, nunți etc. - nu doar de Crăciun și de Anul Nou.

Noul An e tot mai aproape și pregătirile pe care le fac oamenii pentru a-l întâmpina sunt pe terminate. Mulți și-au făcut provizii serioase nu doar de mâncare și băutură, ci și de artificii, petarde și alte materiale pirotehnice – unele fiind chiar interzise la vânzare-cumpărare pentru cei care nu au avize speciale.

Tradiția spune că spiritele rele care se înghesuie la Cumpăna dintre ani trebuie alungate cu zgomote puternice, cu focuri aprinse prin curți sau pe dealuri. În era „modernă” nu mai sunt suficiente clopotele, fluierele și altele de gen – oamenii „moderni” se întrec în a-și cumpăra pocnitori tot mai răsunătoare. Să țiuie timpanele oamenilor și animalelor, să vibreze ferestrele, să zburătăcească în noapte, speriate, păsările care zboară doar ziua. Să o ia la fugă câinii și pisicile, și în goana lor vor pierde drumul înapoi acasă...

Cum sunt afectate animalele și păsările

Poluarea produsă de materialele pirotehnice utilizate cu anumite ocazii este dăunătoare pentru biosferă în general. Sunt frumoase focurile de artificii – aș fi ipocrită să nu recunosc – dar știu cât de afectate sunt vietățile. Lumina puternică și zgomotul puternic afectează nu doar animalele de companie, ci și pe cele fără adăpost și pe cele sălbatice.

Câinii și pisicile au auz foarte sensibil și se tem instinctual – majoritatea - de zgomotele puternice. În natură, tunetele și fulgerele le sperie foarte tare! La zgomote puternice, câinii – de exemplu – scapă din lesă, pot rupe lanțul, sări garduri pe care altfel nu le-ar sări; și câinii și pisicile se pot lovi de uși, ferestre în încercarea disperată de a scapă de pericol (pentru animale, zgomotul înseamnă pericol). În astfel de cazuri animalele se pot răni sau se pierd (în goana lor nebună nu prea știu încotro se duc – și aleargă ca din pușcă! dacă ghearele lor ar fi din oțel s-ar vedea scântei în timp ce aleargă pe asfalt!) Multe dintre animalele care se pierd în preajma sărbătorilor, pentru că fug, de frică, nu-și vor mai regăsi niciodată familiile. Animalele fără stăpân aleargă ca disperatele pe străzi, plecând din zonele unde au fost măcar un pic în siguranță, și pot fi victime ale traficului auto sau ale indivizilor fără suflet.

Și caii se sperie de zgomotul petardelor și focurilor de artificii! Stresul produs de zgomot pare că le ia mințile! 

Nici inima nu le rămâne foarte sănătoasă după mai multe „etape” de stres. De asemenea, animalele cu afecțiuni ale inimii pot avea atac de cord sau atac epileptic (unde e cazul). Animalele gestante ar putea pierde sarcina din cauza acestui stres.

Veverițele, vulpile (altele de gen) își părăsesc cuiburile, vizuinile din cauza sperieturii și există riscul să nu le mai regăsească.

Grav afectate sunt și păsările: cele „de zi” sunt trezite și zboară speriate, lovindu-se de diferite obstacole, iar cele de noapte sunt derutate de lumina puternică atunci când ele se așteaptă la întuneric.

Păsările în zbor sunt dezorientate (năuce) – se rătăcesc sau se lovesc de ferestre și de clădiri din cauza impulsurilor luminoase ale artificiilor. Cele din zonele de coastă zboară, de frică, în largul mării și pot rămâne fără energia necesară întoarcerii la mal.

Rațele, gâștele, lebedele, pot fi și ele victime ale reziduurilor rezultate în urma exploziei artificiilor.

Stolurile de păsări care dorm împreună țâșnesc în zbor speriate și dezorientate, se lovesc între ele, de copaci, garduri, panouri, clădiri și alte obiecte solide pe care nu le mai pot distinge în haos – multe dintre ele mor.

Azi am văzut un stol de ciori care și-a luat zborul haotic, dintr-un brad, când cineva, undeva, a aruncat o petardă zgomotoasă. Le-am văzut aproape zilnic zburând, dar au o ordine: zboară spre stânga, apoi cotesc toate, ca la semnal, spre altă direcție. Azi a fost ca și cum cineva mâzgălea aiurea cerul! A fost momentul în care m-am hotărât să scriu – pe larg - despre artificii și petarde. (leg. externă)

Suferă și liliecii din cauza petardelor pentru că liliecii se bazează pe undele sonore (ecolocație) pentru a zbura și a se orienta.

Nici ecosistemele acvatice nu scapă de pofta oamenilor de a se „distra”: reziduurile și resturile artificiilor pot ateriza în râuri, lacuri, iazuri - peștii înghit aceste deșeuri și mor în chinuri.

Ce ne oferă artificiile și petardele

Pentru o bucurie de câteva minute ne alegem cu poluarea aerului, cu păsări moarte, cu animale speriate, fugite de acasă (moarte, în unele cazuri), cu accidente grave sau mai puțin grave în cazul celor care le manevrează sau care sunt în preajma lor – acum câțiva ani, la o petrecere de Revelion organizată în centrul orașului, o „rachetă” a căzut fix în capul unei femei (a fost transportată de urgență la spital pentru că și-a pierdut cunoștința – ce urmări pe termen lung a avut lovitura numai ea știe; nu am fost acolo, am aflat de la câțiva vecini prezenți la „spectacol”).

Încărcătura de elemente chimice ar trebui să ne lămurească cu privire la poluarea extensivă într-un timp foarte scurt: compuși de sulf și de carbon, urme de metale grele și gaze toxice (ozon, dioxid de sulf, monoxid de azot). Culoarea albastră din luminile artificiilor e dată de cuprul care arde; culoarea roșie e dată de stronțiu sau litiu; verdele strălucitor și albul sunt rezultatul compușilor de bariu. Compușii de potasiu și aluminiu sunt folosiți pentru a propulsa focul în atmosferă.

Toți acești compuși chimici pot rămâne în atmosferă ore sau zile și se pot recombina cu alte elemente. Prin acești „nori toxici” vor zbura păsările, inhalând ce-o fi pe acolo.

Aceste particule sunt periculoase mai ales pentru oamenii (de toate vârstele) cu probleme cardiace sau de respirație.

Zgomotele puternice sunt periculoase pentru cei cu diferite alte afecțiuni: epilepsie, autism, ca exemple, dar nici copiii mici nu le suportă prea bine.

Amintesc și pericolul de incendii...

Personal, le prefer pe acestea:

Ce se poate face

Sunt conștientă că rachetele care trimit sateliți comerciali (și nu numai) în atmosferă poluează zilnic cu imense cantități de particule; avioanele supersonice poluează, navele militare și civile poluează, submarinele poluează; rachetele cu iodură de argint anti-grindină poluează; poluează toți aceia care testează armament (inclusiv nuclear); poluează și cei care exploatează diferite mine (de aur, de exemplu); există o mulțime de industrii poluante...

Aici este vorba despre ceea ce am putea face noi, „mărunțeii”, „cantitățile neglijabile” când e vorba de profituri imense pentru o mână de indivizi care poluează: să nu le mai cumpăram, să nu le mai folosim, să nu mai dorim un astfel de spectacol. Ar scădea (cât de puțin) și poluarea dar ar scădea și profiturile celor care fabrică aceste articole pirotehnice poluante – în unele cazuri sunt fabricate de copii și nimeni nu ne spune în ce condiții, câte accidente au loc s.a.m.d. În alte cazuri, sunt folosite de copii nesupravegheați, care-și imită, de regulă, părinții, și se pot accidenta grav.

1. Imagine de lumpi de la Pixabay 

2. Imagine de Barbara A Lane de la Pixabay

Portrete de lupi

Cred că nu există popor care sa nu aibă legende despre lupi. A fost un animal venerat de unii, urât de alții. La un moment dat în istorie, lupii ajunseseră să fie uciși nu doar prin împușcare, săgetare etc., ci și în fel de fel de moduri extrem de crude - erau „pedepsiți” pentru... faptele lor. Pentru blană, dar și de frică (poate, mai ales de frică), oamenii au ales să-i extermine. Astfel, lupul a dispărut din unele zone ale lumii, și a ajuns să fie specie protejată prin lege. Ca orice altă vietate, lupul are scopul lui în natură.

M-am născut și trăiesc în oraș de munte, înconjurat de munți și păduri - un munte fiind chiar în mijlocul orașului (Tâmpa). Era (aș zice) obligatoriu să învăț ce și cum despre animalele sălbatice pe care le-aș fi putut întâlni în eventuale drumeții și chiar prin zonele locuite de la marginea pădurilor, de la poalele munților. Am văzut lupi în realitate (de la distanță, în general; nu doar la grădina zoologică) și am văzut urși în realitate (în Poiana Brașov urșii au trecut la câțiva metri de grupul în care eram). Aici, însă, este despre lupi, despre lupi din alte state, ambasadori pentru frații lor sălbatici.

Mi-ar fi plăcut ca următoarele portrete să fie ale unor lupi din România. Urșii din rezervația de la Zărnești (Sanctuarul Libearty) pot fi urmăriți online, pe site - „live streaming”):

https://millionsoffriends.org/

În acest sanctuar trăiesc și lupi - salvați de pe la grădini zoo, dintr-o gospodărie (unde erau bătuți și trăiau între câini) sau din sălbăticie (pentru că aveau nevoie de ajutor).

Trei dintre lupii care trăiesc în rezervația organizației Wolf Conservation Center sunt Alawa, Zephyr și Nikai. I-am „cunoscut” pe FB și în fiecare marți (dar nu numai) - când accesez FB pentru poze la Miercurea fără cuvinte - rămân acolo un timp, urmăresc filmulețe cu lupi și le ascult urletele (nu urlă în fiecare filmuleț!). Pentru mine e fascinant!

Fotografiile sunt de slabă calitate pentru că nu mă pricep (de pe acest laptop) să „salvez ecranul” pentru a avea o imagine cât mai clară, așa că am... fotografiat imagini din filmulețe. Încă nu-i pot deosebi foarte bine pe cei trei lupi (urmăresc filmulețele de prea puțin timp), dar am observat că Zephyr are o „pată” pe bot.

Alawa e femelă; numele ei - Alawa, din Algonyuin (se pronunță „ai-lay-ewa” - înseamnă, în engleză, „sweetpea”, adică „mazăre dulce” (traducere automată). Este un lup cafeniu (mie-mi pare aproape alb); s-a născut în 20 aprilie 2011 și a ajuns la WCC în 27 mai. Are un temperament „dulce”.

Zephyr e fratele mai mic al lupoaicei - împreună au ajuns la Centru. E un lup cu păr de culoare gri închis și e plin de viață, hotărât, curajos. Numele lui înseamnă „vânt ușor” sau „vânt de vest”.

Nikai (în engleză: “Little Saint” sau "One Who Wanders”) e un lup cafeniu (seamănă bine cu Alawa - nu știu care-i unul și care-i altul, dacă nu le scrie numele), cel mai tânăr dintre ambasadori, ajuns la Centru în mai 2014. Are un temparament „dulce”. Un filmuleț cu el pui este postat pe site-ul WCC. E delicios lupușorul!

https://nywolf.org/meet-our-wolves/ambassador-wolves/

În prima foto sunt doi lupi care-și fac siesta. Nu știu care - cel care pare alb ar putea fi Alawa sau Nikai, iar cenușiul... n-am idee. Oricare ar fi, îmi place să le văd „portretele” aici.

Pe site-ul WCC sunt multe informații despre lupi, în general, despre cum sunt protejați, readaptați în sălbăticie și altele.

Filmulețe cu secvențe din viața celor trei lupi (și a altora) pot fi urmărite pe FB:

https://www.facebook.com/watch/nywolforg/

Despre imaginile următoare știu doar că sunt cu pui - „preluate” din filmulețe. Mama cu puii:

Doi pui de lup plouați, tare "fioroși":

În rezervație sunt mulți lupi, dar Alawa, Zephyr și Nikai sunt „amabasadorii” - mascotele, dacă vreți. Văzându-i cum își petrec ziua, cum au grijă de pui, cum „discută” între ei, aproape-mi vine a crede că povestea cu Romulus și Remus nu e un mit (mai sunt destule mituri despre copii crescuți de lup).

Pentru cei care maltrateaza animale pedepse mai mari

Azi, 11 septembrie, in Piaţa Victoriei din Bucuresti, intre orele 15-19 e organizat un miting in vederea inaspririi pedepselor pentru cei dovediti ca maltrateaza animale. Stiu ca si-au aratat solidaritatea oameni din Iasi, anuntand mitingul pentru ora 18 (pâna la 18:20), in Piaţa Unirii.

Se spera organizarea unei ”intalniri spontane” in Brasov, de la ora 18, in Piata Sfatului. 15 minute, nu mai mult, pentru ca doar pentru aceasta durata de timp nu e necesara autorizarea adunarii – fara scandari, fara fluieraturi. Participantii pot veni cu o coala A4 sau un carton pe care sa fie scris mesajul:

Cerem pedepse mari pentru cei care omoară şi maltratează animale! 

Vrem modificarea Legii 205 / 2004, pedeapsa cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Partea cea mai rea este ca in România legea prevede amenzi mari pentru cei care maltrateaza animale, doar ca... nu (prea) se aplica. Pentru a convinge un politist / procuror sa preia un caz de abuz grav impotriva unui animal doar ca nu trebuie sa organizezi un miting in faţa sediului Politiei sau Parchetului...

Unora le pare o glumă maltratarea animalelor, ca si cum... mare lucru! E doar un animal. Si animalul sufera! Si animalul simte durerea! Ajunge in agonie cum ajung si oamenii.

Desigur, guri care vorbesc fara aprobare de la creier striga sa se aiba grija de copii, batrani, bolnavi etc. Ei striga, ca nu-i doare gura, dar câţi au ajutat un copil, un batran, un bolnav altfel decat, eventual, donand cativa euro prin SMS? Plus: par a nu intelege ca una-i una si alta-i alta.

Indivizii care maltrateaza animale nu pot scapa nepedepsiti. Nu ma credeti pe cuvant, dar ”galeria” celor mai monstruosi criminali in serie e ticsita cu indivizi care in copilarie, adolescenta, la maturitate au maltratat animale. Cei care maltrateaza animale sunt un pericol si pentru psihicul celor care vad atrocitatea.

Cand scriu ”maltratare” nu ma refer la un şut in coastele cainelui sau la lasarea lui singur in casa sau in masina mai multe ore. Ma refer la atrocitati in adevaratul sens al cuvantului! Unii caini au fost jupuiti de vii, unora li s-au scos ochii cu fier inrosit in foc si altora li s-au taiat, efectiv, boturile, nu doar cozile. Le-au fost rupte picioarele si lasati in mijlocul drumului, li s-au taiat urechile sau s-a turnat smoala incinsa sau ulei incins pe ei; au fost legati de pomi prin paduri si lasati sa moara de foame sau sete sau rapusi de salbaticiuni – au fost astfel abandonati caini adulti si pui; alti caini au fost inecati sau ingropati de vii, unora le-au crăpat capul cu toporul, le-au rupt coastele cu bâta, le-au dat mancare otravita si au murit in chinuri...

De ”tratamente” asemanatoare au avut parte si pisicile - unele au fost invartite de coada si aruncate spre asfalt de pe blocuri inalte – cand auzi o data sunetul trupului care loveste pamantul nu-l mai uiţi in veci!

Am vazut copii izbucnind in plâns intr-o perioada in care cineva otravea pisici in cartier si acestea cadeau unde le ajungea moartea: in faţa magazinului, la intrarea in scara blocului, in parcul amenajat pentru copii, pe alei, in iarba, pe carosabil...

Firile sensibile – categorie in care intra mai ales copiii – pot ramane marcate de astfel de scene, si apoi ne miram ca sunt retraşi sau ca au comportament antisocial…

Ca de obicei, americanii – care stiu sa fie solidari – au deja o lege federala care considera infractor periculos pe acela care maltrateaza animale, pe acela care le arunca in lupta etc. Au luat aceste fapte in serios tocmai pentru ca un astfel de comportament poate conduce la unul la fel de violent indreptat impotriva oamenilor... Fiind delict federal, in cazul abuzurilor grave impotriva animalelor ”pe fir” intra agenţii FBI.

Voluntarii de la ”Miscarea Dreptate pentru Animale” au depus la Comisia juridica un amendament de modificare a legii in sensul maririi pedepselor pentru cei care chinuie sau ucid animale doar pentru ca pot. Comisia juridica se va pronunta saptamana viitoare cu privire la acest amendament.

Am ales sa nu postez fotografii cu animale mutilate in ”stilul” amintit mai sus.

Printre vânătorii de azi

Vanatoarea e un hobby scump si foarte scump, in functie de armele folosite, locul in care vaneaza si modul in care o fac s.a. De exemplu, un american, cu ani in urma, a platit statului Botswana suma de 10 mii de dolari pentru a obtine permisiunea sa ucida trei lei, numarul maxim admis, si permisiunea de a duce “trofeele” acasa – unde le-a agatat pe pereti.

Vanatorii de azi nu mai sunt in pericol sa fie ucisi de animalele pe care vor sa le doboare, pentru ca ucid de la distanta, in deplina siguranta… Cele mai multe accidente de vanatoare se refera la vanatori care au fost impuscati, din greseala, de alti vanatori sau care s-au impuscat singuri, din neatentie sau din prostie…

S-a scris si inca se mai scrie despre uciderea leului Cecil (13 ani), simbol al unei rezervatii din Zimbabwe. Pentru a putea fi vanat a fost atras (momit) afara din teritoriul protejat (Hwange National Park). Dentistul care l-a ucis declara azi ca ii pare rau, dar nu pentru ca a ucis un leu, ci pentru ca a ucis, fara sa stie, un leu-simbol. Vanatori, in timpul liber – o forma de distractie des intalnita in randurile celor bogati si plictisiti.

Dupa ce a doborat felina cu sageata, dentistul Walter Palmer, insotit de un ghid local, a transportat-o timp de 40 de ore pana s-o ucida cu un pistol.

Cand Cecil a fost ucis 24 de pui au fost in pericol de a fi ucisi, la randul lor, de ceilalti lei – legea junglei. Cei de la universitatea Oxford, care il monitorizau pe Cecil pentru a afla amanunte despre viata leilor, au primit o donatie substantiala dupa ce leul a fost ucis, bani care le sunt utili pentru a asigura o mai buna protectie a leilor atat in Zimbabwe cat si in statele din apropiere.

Rar o stire despre uciderea unui animal devine stire de presa si, la fel de rar, ia o amploare precum cea cu privire la leul Cecil. In anul 2012 un vanator a ucis o lupoaica-simbol din parcul american Yellowstone. Era cel mai popular lup din zona si cercetatorii i-au montat GPS pentru a-i urmari miscarile si a afla cat mai multe despre viata lupului cenusiu. Opinia publica a reactionat vehement.

Erau acesti doi vanatori – si altii ca ei – flamanzi? Nu aveau ce imbraca? Au fost in pericol iminent si a fost imperios necesar sa ucida? Sunt leii, lupii si alte animale prea multe, incat pot fi considerate pericol pentru oameni si bunurile acestora? Lupul cenusiu nu mai numara prea multe exemplare – lupul, in general, fiind in pericol de extinctie si se incearca repopularea unor zone, dar unele specii nu mai exista sau exemplarele sunt extrem de rare.

De cand cu uciderea leului Cecil autoritatile din Zimbabwe au impus restrictii la vanatoarea de lei, leoparzi si elefanti pe intreg teritoriul statului si au interzis vanatoarea cu arcul fara autorizatie de la responsabilul parcului.. Unele linii aeriene importante au interzis transportarea trofeelor cu aeronavele lor…

Pe de alta parte, cetateni nativi din Zimbabwe (si nu numai ei) afirma ca, pentru ei, leii sunt efectiv incarnarea terorii, pentru ca ucid oameni, iar moartea lui Cecil nu ar trebui luata atat de in serios. Dar! A vana un animal pentru ca iti este viata amenintata e una, iar a ucide din placere, e alta. Leii ataca oameni, dar in anumite conditii. E aproape sigur ca sfarsesti sfartecat de un leu (sau alt animal) daca dormi in zonele cunoscute ca fiind “salbatice”. Dentistul putea ucide orice alt leu… nu pe cel monitorizat si care n-a iesit la vanatoare de oameni in cei 13 ani de viata pe care i-a avut. N-a stiut ca e monitorizat, afirma, in apararea lui, sustinand ca a descoperit colierul GPS abia dupa ce l-a ucis… Adica…dupa cele 40 de ore de agonie ale leului?

In fond, vanatoarea e un sport; nu-i asa? Vanatorul simte “fiorul” urmaririi pradei, satisfactia de a o dobori si mandria de a avea pe perete sau podea un trofeu rar. Ce senzatie minunata trebuie sa fie sa ucizi un leu, un lup, un cerb, o caprioara, un urs, un mistret, cu o arma de mare putere, de la o distanta remarcabila! Vanatoarea e un sport care le creeaza vanatorilor senzatia de macho, aduce profituri importante producatorilor de echipament si arme de vanatoare, aduce profit celor care organizeaza sesiuni de vanatoare si aduce profit statelor care permit organizarea unor astfel de “intreceri sportive”.

Postfaţă. Sunt convinsa ca unii gandesc: sunt ucise, zilnic,  sute de mii de persoane pe tot globul pamantesc si unora le pasa numai de animale; zeci de oameni sunt doborati de lunetisti si unora le pasa numai de animale. Nu e chiar asa! Virale sunt si stirile despre uciderea palestinienilor in coloniile evreiesti; sunt si stirile despre exploatarea copiilor in minele de aur si de diamante; sunt virale si stirile despre atrocitatile din unele state africane… dar nu le observa oricine… Si celor care nu observa astfel de stiri, dar comenteaza impotriva celor care lupta sa fie protejata Natura, in general, le pasa la fel de putin de oameni cum le pasa de animale. N-am vazut vreun “comentator” de gen sa militeze impotriva ocuparii unor teritorii, impotriva exploatarii copiilor, impotriva instaurarii democratiei cu tancul etc.. Pe cand o manifestatie de amploare impotriva razboiului, asa cum s-a intamplat in S.U.A. in timpul razboiului din Vietnam?! Pentru asa ceva e nevoie de mult mai multi oameni decat e nevoie pentru a opri uciderea taurilor in arena, a balenelor si cainilor in cadrul unor festivaluri etc..

Animale persoane non umane

Omul e creatia divinitatii, dar celelalte vietuitoare sunt tot creatia divinitatii.

Se spune ca omului i s-a permis sa foloseasca celalte vietuitoare pentru a se hrani, pentru a se imbraca, dar omul a facut din vanatoare sport, din necesitatea de a se imbraca a facut lux…

Pe masura ce omul s-a civilizat animalele au pierdut din ce in ce mai mult din habitatul pe care-l aveau candva: padurile au fost taiate, cursul apelor a fost schimbat (unele au fost secate) pentru a face loc constructiilor in care omul sa-si duca traiul… Pe masura ce oamenii se inmultesc animalele devin din ce in ce mai putine, multe specii disparand sau fiind pe cale de disparitie, ceea ce conduce la unele dezechilibre in natura.

Oamenii civilizati au ales sa nu mai traiasca prea aproape de animale pentru a nu se imbolnavi de cine stie ce, pentru a nu mirosi a vaca, pentru a nu-si umple hainele si covoarele cu parul animalelor si, incetisor, oamenii au inceput sa sufere adevarate alergii la apropierea altor vietuitoare.

Mai sunt oameni, necivilizati, care au ales sa traiasca in compania animalelor si mai au si tupeul de a incerca sa le salveze, pe unele, de la exterminare, sa le protejeze de abuzurile la care le supun unele dintre vietuitoarele cu doua picioare si fara pene.

*

Intr-un orasel din Italia cainii maidanezi sunt hraniti de cetateni, sunt acceptati chiar si in cladirea bisericii, printre scaunele unde credinciosii stau si asculta cuvintele preotului. Sunt cuminti, asezandu-se ori la picioarele unor oameni ori langa usa, mai ales in zilele ploioase. Peste noapte, cand usa e incuiata, cainii si-au gasit adapost langa cladirea bisericii, la oarecare adapost in caz de ploaie – nimeni nu le tulbura linistea si nici ei nu tulbura slujbele religioase si meditatia credinciosilor.

In Marea Britanie oamenii au delimitat nu doar piste pentru biciclisti, ci si piste pentru raţele salbatice in zonele unde sunt prezente in numar mare (in special de-a lungul canalelor). Nu si-au imaginat ca raţele vor respecta pista marcata pentru ele dar s-a dorit constientizarea oamenilor, atentionarea lor cu privire la faptul ca in zona circula si raţele salbatice si sa aiba grija. Sunt acei oameni necivilizati care au inteles ca speciile salbatice, pierzand mult din habitat, nu au de ales si ajung in plin tumult al civilizatiei, inconstiente la pericolele carora se expun.

Biciclistii au pistele lor si trebuie sa acorde prioritate pietonilor si raţelor. Pietonii acorda prioritate raţelor si viata merge inainte in armonie. Oamenii necivilizati nu se simt jigniti cand li se cere sa acorde respect altor vietuitoare – ei stiu ca legile de acest gen sunt date pentru cei care nu sunt capabili sa simta prea mult.

N-o sa-i iau la rand oamenii precum Shaun Ellis, Kevin Richardson sau Joan Goodall, dar amintesc Noua Zeelanda, unde din aceasta luna exista o lege care obliga cetatenii sa trateze animalele ca fiind fiinte capabile sa perceapa senzatii si sa aiba “constiinta de sine”. A spune ca animalele sunt constiente inseamna sa afirmi explicit ca si ele pot experimenta atat emotii pozitive, cat si emotii negative, cum ar fi durerea sau primejdia, explica Virginia Williams, directorul Comitetului National pentru Etica Animalelor.

Noua lege urmeaza prevederile Declaratiei de la Cambridge asupra Constiintei, un act semnat in anul 2012 de unii dintre cei mai importanti oameni de stiinta.

In 21 decembrie 2014 un tribunal din Argentina a dispus eliberarea unui urangutan dintr-o gradina zoologica cu motivarea ca urangutanii sunt persoane non umane si au dreptul la libertate. Asociatia care a promovat cererea in faţa tribunalului a argumentat ca urangutanul are suficiente functii cognitive pentru a nu fi tratat ca un obiect. 

Luna aceasta, Curtea Suprema de Justitie din New York, Manhattan, a declarat persoane non umane doi cimpanzei (Leo si Hercules).

Persoanelor non umane (categorie in care intra si delfinii, intre altele) trebuie sa le fie respectat dreptul la viata si la libertate, si nu doar pentru ca sunt fiinte inteligente, constiente de sine.

Doar in RO, se pare, esti acuzat ca te inclini la idoli daca ai un caine sau alt animal in casa. Alte religii - precum hinduismul, buddhismul, jainismul – recunosc acest statut al animalelor: au suflet. Si, tot in RO, esti excomunicat daca indraznesti sa refuzi preotul pe care il trimit "sefii de la centru" in locul celui pe care il cunosteai si il doreai acolo.

Absenta neocortexului nu pare sa priveze un organism de la a experimenta stari afective. Dovezi convergente arata ca animalele non-umane au substraturi neuroanatomice, neurochimice si neurofiziologice de stari de constiinta, precum si capacitatea de a manifesta comportamente intentionale. Ca urmare a numarului mare de dovezi, rezulta ca oamenii nu sunt unicii care poseda substraturi neurologice care sa genereze constiinta. Animale non-umane, printre care se numara mamifere si pasari, precum si alte creaturi, cum ar fi caracatitele, poseda la randul lor aceste substraturi. (The Cambridge Declaration on Consciousness).