Arta şi lupta

O minte deschisă e cea mai bună armă in lupta dintre lumină şi întuneric.

(Soke Behzad Ahmadi)

Ceea ce este mai gingaş pe lume biruie încet-încet asupra a ceea ce este mai solid. Ceea-ce-nu-are-plinuri străpunge ceea-ce-nu-are-goluri. Prin aceasta învăţăm avantajul non-acţiunii (Lao-Tse)

Artele marţiale nu sunt numai nişte tehnici de luptă. Ele sunt şi prelungiri spirituale. O tehnică de luptă poate deveni o artă şi o iniţiere.

Nimic nu e mai străin iniţierii şi spiritualităţii decât războiul, agresiunea şi lupta. Şi totuşi există artele marţiale! Filosofia care le susţine spune că, eliberându-se de adversar, iniţiatul se eliberează, de fiecare dată, de sine. El nu ucide pur şi simplu un duşman, ci şi o umbră a lui însuşi.

Tirul cu arcul, de exemplu, este o tehnică fără ceva in comun cu aceea cunoscută in lumea profană. Important nu e atingerea ţintei, ci, lovind ţinta, să atingem “ceva” din noi şi din lume. In această tehnică e vorba despre un sentiment care trebuie simţit şi de un fapt concret care trebuie trăit pentru a putea vorbi despre aceasta.

Artele marţiale sunt diferite: judo, jiu-jitsu, karate etc. Fiind arte ale luptei sunt mai mult sau mai puţin iniţiatice, mai mult sau mai puţin “orientate spre interior”. Principiul pe care se bazează – adesea denaturat in zilele noastre nu doar din cauza presiunii competiţiei-spectacol – constituie o dialectică între plin şi gol. In box, cineva se opune unui adversar; îi ţine piept, forţei celuilalt îi opune forţa sa. Reflexul profanului e de a răspunde forţei cu forţă. In judo, unul se fereşte de lovitura celuilalt şi îşi târăşte adversarul până la capatul mişcării sale, cu scopul de a-l dezechilibra. Altfel spus, cel care cunoaşte “arta judo” nu contracarează forţa, ci o foloseşte pentru a-i conferi un sens diferit, dispărând din faţa adversarului pentru a-l pune pe acesta in contact cu dezordinea pe care a creat-o in lume. Raportată la masele populare, aceasta dă naştere non-violenţei explicate de Gandhi.

Dacă tirul cu arcul e o veche disciplină zen, artele marţiale propriu-zise sunt relativ mai recente (mai puţin de trei secole). Doctrina zen a aparut in anul 800 şi s-a dezvoltat până in secolul al XII-lea. Aceasta doctrină porneşte de la principiul că fiecare fiinţă îl poartă in ea pe Buddha şi că, printr-un mijloc sau altul, această “prezenţă” trebuie descoperită sub straturile de ignoranţă (de obscurităţi intime).

Azi, in practica artelor marţiale instructorii constată adesea că e mai greu să păstreze un elev decât să-l atragă pentru că cei mai mulţi se prezintă fiind atraşi de mitologia reieşită de prin filme. In karate, de exemplu, dar nu numai, elevii constată că e nevoie de efort şi fizic şi psihic pentru că e necesară o schimbare a modului de viaţă pe care o cer karate. Din păcate, mulţi instructori acceptă in rândurile elevilor şi pe cei care nu sunt interesaţi de partea psihică a artelor marţiale, ci numai de tehnica ce le poate aduce avantaje de forţă in faţa unor eventuali adversari.

In Extremul Orient există concepţia potrivit căreia corpul este slab dacă nu-l susţine tăria spiritului.

<><><><><><><>””<><><><><><><>””<><><><><><><>””<><><><><><><>””<><><>

Referinţe:

Le Zen dans le tir a l’arc chevaleresque, Herrigel Eugen, Dervy, 1998;

Maeştrii ocultismului, Andre Nataf, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1995 

Arta şi religia

Arta (sub orice formă: pictură, sculptură, poezie, muzică, arhitectură etc.) a fost in strânsă legătură cu religia. De exemplu, evreii antici – mai ales in vremea lui David (psalmistul) – cântau şi dansau cu ocazia sărbătorilor şi se acompaniau de tamburine, sistre şi cimbale; David se acompania la harpă sau liră. Grecii antici (şi nu doar ei) au facut ”chip cioplit” zeilor la care se închinau – statuile antice care au rezistat timpului sunt admirate azi profan deşi la vremea lor erau obiecte de închinăciune, nicidecum nu erau considerate artă. La fel şi in cazul templelor romane (şi nu numai), in cazul bogăţiei de obiecte descoperite in mormintele egiptene etc..

sursa

Frescele care decorează lăcaşurile de cult sunt tot o formă de artă (iconografică) in care se prezintă scene din viaţa sfinţilor (sinaxarul), procesiuni de îngeri, prooroci, apostoli, ierarhi, mucenici şi cuvioşi etc. şi diferite scene biblice. Pictura exterioară a bisericilor românesti a apărut înaintea celor din Moldova, in a doua jumătate a secolului XIV, in Transilvania.

Meşterii zugravi aleşi dintre călugari şi preoţi de mir pictează şi scene religioase in care apar unele elemente din viaţa contemporană: portrete de ctitori (ţărani, târgoveţi, preoţi), unelte de muncă, iar pe unele pridvoare apar ţigani ursari, scene de vânătoare, teme din fabulele lui Esop sau din legende; unele personaje biblice apar in portul românesc specific zonei respective (secolul al XVIII-lea).

In trecutul tuturor civilizaţiilor, arta a fost mai cu seamă expresia vieţii religioase, ne informează Malraux. Operele de artă nu au fost nicidecum toate obiete de cult şi au devenit de mult profane dar raţiunea de a fi a artei a fost mult timp aceea de a întruchipa zeii sau divinitatea.

„Lumea artei noastre este lumea in care un crucifix roman şi statuia egipteană a unui mort pot deveni opere prezente... Nicio civilizaţie anterioară civilizaţiei noastre nu a cunoscut lumea artei creată de artişti pentru că ideea de artă nu exista” (Malraux, in Metamorfoza zeilor, 1957) Civilizaţia noastră, reînviind celelalte civilizaţii, şi îndeosebi pe cele din trecut, reînvie operele sacre. Pentru Malraux, opera de artă este un obiect care are un prezent. Ea aparţine ca obiect material trecutului in care a fost creată şi ca obiect cultural celei in care a fost concepută, dar atestă şi altceva care-i dă tocmai acea putere de a-şi părăsi trecutul şi de a vorbi încă omenirii dincolo de graniţele timpului şi spaţiului.

Constructorii de catedrale doreau fără îndoială să realizeze ceva frumos, dar, de fapt, ceea ce noi vedem in mod spontan ca arhitectură, ei considerau iniţial o dovadă de proslăvire şi un loc de rugăciune.

Muzeul ca spaţiu material nu a fost posibil şi nu a cunoscut explozia din secolul al XX-lea decât in momentul in care ideea de artă a căpătat ea însăşi un sens.. Arta mondială nu putea deci să apară decât într-o civilizaţie care întrunea condiţiile materiale ale acestei posibilităţi, dar de asemenea, şi mai ales, in măsura in care dezvăluirea sa se producea o dată cu retragerea progresivă a credinţelor din care s-a născut.

Arta reflectă etapele de dezvoltare ale societăţii omeneşti. Prin artă cunoaştem societatea omenească in complexitatea evoluţiei sale, arta devenind astfel unul dintre principalele mijloace de cunoaştere.

<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>

Referinţe

Istoria artei, vol I, II, Golfin Nicolau Marin, Ed. Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1972;

Marile religii, coordonator Philippe Gaudin, Ed. Orizonturi, Bucuresti, 1998, traducere: Sanda Aronescu);

Leapșa și arta - sau arta în leapșă?

De la Rudolph la Vladen trecând pe la Vienela a ajuns la mine… pandhoraa s-a jucat și ea!

Sunt șase întrebări la care se va răspunde cu numele, de preferat și cu imaginea, unei picturi, colaj, desen, sculptură,basorelief, mozaic, obiect ceramic sau de sticlă, tapiserie, sau fotografie larg cunoscută și expusă vreodată într-o galerie de artă sau muzeu adevărat, alături de numele artistului care a creat acea operă. E voie să se includă și sculpturi de tip instalație mișcătoare, dacă sunt fixate de un stativ sau panou sau agățate de un tavan. Se acceptă și secvențe de film.

1. Cu cine/ce te poţi compara pe tine câte o dată?

Naufragiul, 1772, la National Gallery of Art, Washington D.C., artist: Claude-Joseph Vernet (14.08.1714-03.12.1789)

2. Ce te pasionează în legătură cu viaţa ta de zi cu zi?

Tânără citind; Artist: Claude Monet; The Walters Art Museum, Baltimore, Maryland, SUA

3. Cum arată sentimentul tău de bucurie sau fericire de azi sau din zilele acestei săptămâni încă relativ recente?

Love Letter, Jan Vermeer, Rijksmuseum Amsterdam

4. Dacă ai fi obligat să devii profesor al unei materii oarecare/domeniu oarecare al cunoaşterii umane, care ar fi acea materie/domeniu de cunoaştere?

Omul vitruvian, Leonardo da Vinci, la Galleria dell' Accademia, Veneția

5. Cum ar putea arăta o felicitare pentru Anul Nou pentru o persoană foarte-foarte importantă pentru tine?

Catedrala, de Auguste Rodin, Muzeul Rodin, Paris

6. Cum ar putea arăta o felicitare pentru Anul Nou pentru întreaga ta familie?

Trei pisici cântărețe, Louis Wain, în colecția Guttmann-Maclay

Cine dorește să răspundă provocării e invitat să preia leapșa imaginată de Rudolph.

O lume a pisicilor?

Pisicile in viata oamenilor

Cafe Neko

In Viena, pe la inceputul acestui an, s-a deschis “Café Neko” – o cafenea numita dupa faimoasele pisici-talisman, Maneki-Neko, pe care japonezii le aseaza in vitrinele magazinelor – si/sau in locuinte - pentru a atrage prosperitatea.

Pisica e un animal venerat in Asia si se spune ca atrage bogatia, sanatatea, succesul la examene si teste, si clienti bogati. Sub forma de talisma norocos se amplaseaza in firma sau in locuinta, in camera de studiu, birou pentru a atrage bogatia in viata stapanului sau. Neko inseamna “pisica”, in japoneza.

Cafeneaua are 50 de locuri. Gazde sunt cinci pisici care se plimba libere prin incinta, se lasa mangaiate de clienti si au amenajat un loc special pentru odihna. Accesul lor este strict interzis in bucatarie si in camara.

Cele cinci pisici sunt Sonja, Thomas, Moritz, Luca si Momo si provin din adaposturi pentru animale.

Reactiile, mai mult de 90%, au fost pozitive. Proprietara a declarat ca oamenii sunt fericiti sa vina la cafenea si sa interactioneze cu pisicile pentru ca nu isi permit sa aiba una – fie pentru ca alti membri ai familiei sunt alergici, fie ca sunt prea putin timp acasa etc.

Alexander Thur si sotia sa, Takako Ishimitsu in varsta de 47 de ani, sunt proprietarii cafenelei. Au negociat cu autoritatile timp de trei ani conditiile de igiena necesare pana sa obtina aprobarea pentru deschiderea localului.

(Si) vederea pozelor sau filmuletelor cu pisici ne fac mai fericiti

Puterea kawaii – in japoneza “kawaii” inseamna dragalas. La vederea imaginilor dragalase avem reactii pozitive, sentimente de bucurie…

Cercetatorii niponi au realizat si un studiu, ca sa vada cat de mult ne influenteaza "dragalaseniile" din jurul nostru, fie ele desene animate sau pisicute dragute care ajung virale pe net. A fost demonstrat faptul ca oamenii reactioneaza imediat la vederea imaginilor si videoclipurilor cu animale dragute. Aceasta reactie se poate traduce prin cresterea nivelului de atentie, dar si al celui de serotonina din creier, ceea ce ne determina sa fim mai fericiti.

Studiul a fost realizat cu ajutorul a mii de tineri, studenti in cadrul a peste 100 de universitati din intreaga lume si s-au facut trei experimente. Au fost pusi sa sorteze o serie de fotografii cu pisici si caini in sapte categorii, dupa preferintele, intr-un interval de 2 minute. 40% dintre participanti au fost mult mai rapizi atunci cand au trebuit sa categoriseasca imaginile cu pui de animale, decat cu cele adulte.

In al doilea experiment li s-a cerut sa isi foloseasca doar simtul vizual. Astfel, admirarea unor imagini cu animalute dragalase a condus la o crestere a performantelor cu 15,7%, mult mai mult decat in cazul celor nu foarte "kawaii" (1,4%) sau ale celor cu mancare apetisanta (1,2%).

Pictorii pisicilor

Pisicile sunt ornamente vii, afirma Edwin Lent.

de Louis Wain

Louis Wain(5 Aug 1860 - 4 Iulie 1939) este un artist britanic foarte apreciat pe la inceputul secolului XX. Putin cunoscut azi, a fascinat societatile britanica si americana cu lucrarile lui. Picta animale – in special pisici. Desenele lui aveau adesea trasaturi umane si erau considerate satire sociale.

Henriette Ronner-Knip (31 Mai 1821-2 Martie 1919) nascuta in Amsterdam, considerata regina tablourilor cu pisici: Pisici ascunzandu-se in joaca; Pisoi

Iulius Adam II (18 mai 1852-1913), artist german care a realizat mai ales portrete de pisici;

Eugene Lambert (1824-1902), supranumit de contemporanii sai pictorul pisicilor: Pisici

de Leonardo da Vinci

Leonardo da Vinci –Madonna si pruncul cu o pisica (desen in penita); din pictura s-a pastrat numai o schita – lucrarea originala ori nu a fost terminata ori s-a pierdut; o pictura recenta, realizata pe baza schitelor, se afla in colectia industriasului Carlo Noya.

Pierre-Auguste Renoir: Fata si pisica

Paul de Vos: Lupta de pisici intr-o bucatarie

Van Gogh a pictat si el pisica…

Pisicile in filme

Comparandu-le cu omologii canini, pisicile au avut un drum mai dificil de parcurs in istoria cinematografiei. Cainii aveau mai mereu roluri pozitive, de eroi, iar pisicile primeau rolurile negative.

Filme in care pisicile au avut cate un rol: cat movies pictures sau feline celebre in filme

Videoclipurile cu pisici de pe Internet

Specialistii de la Kittywood Studios afirma ca videoclipurile cu pisici de pe Internet, fenomen care probabil ca este depasit in popularitate numai de pornografie, sunt in totalitate trucate.

Unele filmulete ajung si la 50 de milioane de vizualizari, insa in spate se pare ca este un amplu proces creativ, care incepe cu scenaristii – scenariile trec apoi prin diferite procese, pana la forma finala.

(sursa: gadgetreport.ro)

Formatii care iubesc pisicile

Albume legendare dintr-o lume dominată de pisici - asa se intituleaza descrierea unui site care a publicat copertile albumelor artistilor celebri, inlocuindu-i pe acestia cu pisici. Printre ei: Kiss, Nirvana, Bob Dylan, The Beatles.

Alte formatii: Klaxons (cu pisica Orphee a bassistului/vocalistul trupei, Jamie Reynolds; Wavves (pisica e Snacks, a lui Bethany Consentino, solista Best Coast, prietena liderului Wavves, Nathan Williams); etc

v. pentru mai multe info:

https://www.telegraph.co.uk/

*

https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0046362

*

http://muzica.metropotam.ro/articole-despre-muzica/10-formatii-care-iubesc-pisicile-art3429128464/

*

wikipedia

Tot despre pisici:
Pisici din filme (I); Pisici in filme (II);