2017-10-24

Arta şi religia

Arta (sub orice formă: pictură, sculptură, poezie, muzică, arhitectură etc.) a fost in strânsă legătură cu religia. De exemplu, evreii antici – mai ales in vremea lui David (psalmistul) – cântau şi dansau cu ocazia sărbătorilor şi se acompaniau de tamburine, sistre şi cimbale; David se acompania la harpă sau liră. Grecii antici (şi nu doar ei) au facut ”chip cioplit” zeilor la care se închinau – statuile antice care au rezistat timpului sunt admirate azi profan deşi la vremea lor erau obiecte de închinăciune, nicidecum nu erau considerate artă. La fel şi in cazul templelor romane (şi nu numai), in cazul bogăţiei de obiecte descoperite in mormintele egiptene etc..
sursa
Frescele care decorează lăcaşurile de cult sunt tot o formă de artă (iconografică) in care se prezintă scene din viaţa sfinţilor (sinaxarul), procesiuni de îngeri, prooroci, apostoli, ierarhi, mucenici şi cuvioşi etc. şi diferite scene biblice. Pictura exterioară a bisericilor românesti a apărut înaintea celor din Moldova, in a doua jumătate a secolului XIV, in Transilvania.
Meşterii zugravi aleşi dintre călugari şi preoţi de mir pictează şi scene religioase in care apar unele elemente din viaţa contemporană: portrete de ctitori (ţărani, târgoveţi, preoţi), unelte de muncă, iar pe unele pridvoare apar ţigani ursari, scene de vânătoare, teme din fabulele lui Esop sau din legende; unele personaje biblice apar in portul românesc specific zonei respective (secolul al XVIII-lea).

In trecutul tuturor civilizaţiilor, arta a fost mai cu seamă expresia vieţii religioase, ne informează Malraux. Operele de artă nu au fost nicidecum toate obiete de cult şi au devenit de mult profane dar raţiunea de a fi a artei a fost mult timp aceea de a întruchipa zeii sau divinitatea.
„Lumea artei noastre este lumea in care un crucifix roman şi statuia egipteană a unui mort pot deveni opere prezente... Nicio civilizaţie anterioară civilizaţiei noastre nu a cunoscut lumea artei creată de artişti pentru că ideea de artă nu exista” (Malraux, in Metamorfoza zeilor, 1957) Civilizaţia noastră, reînviind celelalte civilizaţii, şi îndeosebi pe cele din trecut, reînvie operele sacre. Pentru Malraux, opera de artă este un obiect care are un prezent. Ea aparţine ca obiect material trecutului in care a fost creată şi ca obiect cultural celei in care a fost concepută, dar atestă şi altceva care-i dă tocmai acea putere de a-şi părăsi trecutul şi de a vorbi încă omenirii dincolo de graniţele timpului şi spaţiului.

Constructorii de catedrale doreau fără îndoială să realizeze ceva frumos, dar, de fapt, ceea ce noi vedem in mod spontan ca arhitectură, ei considerau iniţial o dovadă de proslăvire şi un loc de rugăciune.

Muzeul ca spaţiu material nu a fost posibil şi nu a cunoscut explozia din secolul al XX-lea decât in momentul in care ideea de artă a căpătat ea însăşi un sens.. Arta mondială nu putea deci să apară decât într-o civilizaţie care întrunea condiţiile materiale ale acestei posibilităţi, dar de asemenea, şi mai ales, in măsura in care dezvăluirea sa se producea o dată cu retragerea progresivă a credinţelor din care s-a născut.

Arta reflectă etapele de dezvoltare ale societăţii omeneşti. Prin artă cunoaştem societatea omenească in complexitatea evoluţiei sale, arta devenind astfel unul dintre principalele mijloace de cunoaştere.
<><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><><>
Referinţe
Istoria artei, vol I, II, Golfin Nicolau Marin, Ed. Didactica si Pedagocica, Bucuresti, 1972;
Marile religii, coordonator Philippe Gaudin, Ed. Orizonturi, Bucuresti, 1998, traducere: Sanda Aronescu);

12 comentarii:

  1. Foarte interesant! Nu stiam ca ideea de arta este atat de recenta, dar trebuia sa-mi imaginez...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Pentru mine a fost o reala surpriza sa citesc aceasta despre notiunea de arta.

      Ștergere
  2. Într-adevăr arta, în oricare din formele sale, este un mijloc de cunoaştere. Şi scrirea hieroglifică mie îmi pare tot o formă de artă, Egiptenii reuşind a ne lăsa prin intermediul ei multe informații despre viața şi societatea acelor vremuri. Interesant artixolul tău. ☺ O seară frumoasă să ai, Diana dragă! 😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O civilizatie super-dezvoltata care, din pacate, a inceput sa apuna cand primii cotropitori au gasit drumul spre Egipt si tarile apropiate.
      Multumesc si pentru apreciere, Dana draga!
      Iti doresc sa ai o zi minunata!

      Ștergere
  3. Se spune ca Leonardo da Vinci, Tizian, Rafaelo Sanzio etc. atribuiau inspiratia unei fiinte supreme, care le insufla nu numai ideea, ci si maiestria artistica de a-si compune operele lor. La fel, marii muzicieni din epoca moderna: Bach,Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert si altii, considerau inspiratia ca un dar ce vine de sus, fara de care nici un artist nu-si poate realiza opera. Asa o fi ... dar totusi mie îmi place sa le pun în doua categorii : arta si religie! Nu ma mai lingesc ca nu are rost, fiecare este liber sa creada în ce vrea, la urma. urmei! Dana, mai sus in comentariu pomeneste de egipteni. Da, ei credeau în soare, credeau ca este zeu si-l numeau Ra. Si totusi prin arta lor au reusit sa lase mai multe informatii decat alte popoare!!
    Ciudata mai este lume asta a noastra!
    O seara minunata îti doresc! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ca este asa cum crede lumea si cum credeau chiar ei (chiar si Darwin - fara a fi artist :) - a facut afirmatii despre creatie, chiar dupa ce a emis celebra lui teorie). :)
      Azi, arta si religia chiar sunt diferite, arta existand foarte bine si fara religie. :)
      Egiptenii, prin faraonul reformator Akhenaton (tatal lui Tutankhamon), zic cerecetatorii ca au fost primii care au avut o religie monoteista: zeul Aton, iar Cantarea Cantarilor e un vechi cantec egiptean "adaptat". :)
      Intr-un fel sau altul suntem si noi "ciudatei" nu doar lumea. :) Dar e fain, la urma urmelor! :)
      Multumesc, Ella draga! Iti doresc, cu drag, sa ai o zi minunata! Pupici! <3

      Ștergere
  4. Interesant si documentata ca de obicei!
    Daca as fi facut arte plastice, poate ca as fi studiat atent acest subiect, dar asa, acest subiect mai mult il simt decat il stiu. Si nici nu mi-a placut sa-l teoretizez. Arta o asimilez unui ocean. Din cand in cand vad valurile si detaliile de moment, dupa care ele se retrag si ramane altceva mult mai mare si mai adanc. Sincer, m-au impresionat puternic desenele din pesteri, intr-o vreme cand nu se stia mai nimic.
    Cat priveste marii artisti, asa cred si eu, asa cum a scris si Ella, anumiti oameni au avut un har special si poate au fost alesi cumva sa-si depaseasca epoca lor. Si cred ca mi-ar placea sa incep sa scormonesc despre culturile care au disparut, dar care cine stie cum ar fi putut influenta lumea. Arta este cel mai minunat ocean!

    O zi excelenta, Diana draga. Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumos ai scris despre arta! (nu doar despre arta ai scris tare frumos, de-a lungul timpului) :)
      Am facut un semestru de istoria artei dar nu prea m-am straduit sa retin :( si nu-mi amintesc sa fi auzit ideea ca "arta" e o notiune relativ noua.
      E posibil ca marii artisti sa fi fost atinsi de "aripa unui inger" - lucrarile lor (fie muzica fie altceva) ating sufletul. :)
      Cred ca marile civilizatii disparute au influentat lumea - s-a "construit" mult pe temelia ramasa de la acestea.

      Multumesc, Suzana draga, si pentru apreciere. Iti doresc sa ai si tu o zi excelenta! Pupici! <3

      Ștergere
  5. ce frumoooos... am citit de cateva ori, ca nu vroiam ca articolul si dscutiile provocate aici sa se termine. Cine poate sa scriie despre arta sau religie? doar persoane sensibile si cu educatie. Uite-le aici - 5 persoane onorabile!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen draga! Si pentru apreciere, si pentru cuvintele-ti frumoase si pentru ca ai trecut pe aici!
      Am scris despre arta dar tu, si cativa altii, aveti fotografii-arta! Inca nu am uitat ultimele poze pe care le-ai postat cu apusul. :)
      Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3
      Iti doresc sa ai o zi minunata!

      Ștergere
  6. Sacrul și profanul s-au întâlnit cel mai bine pe tărâmul artei. Arta însăși era o expresie vie a sacralității, pe care omul o regăsea în toate aspectele vieții. Astăzi.... este o ruptură mare între toate acestea, o adevărată „schismă” între toate aspectele vieții, iar asta se vede și în artă.
    Foarte frumos articol. Numai bine, dragă Diana și zile frumoase! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Minunat ai sintetizat: "sacrul si profanul s-au intalnit cel mai bine pe taramul artei"!
      Cum te-as putea, oare, contrazice in ceea ce scrii (si) despre arta de azi? :)
      Multumesc pentru apreciere, Alex draga! Zile fericite iti doresc sa ai! :)

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.