În ultimele două (sau trei?) luni am cam ratat participarea la jocurile de îndemânare, imaginație, dar am citit de fiecare dată despre ce e vorba. Așa și acum, la început de august, am citit ce urmează la Transformări creative. E despre plastic, în toate cele patru săptămâni ale lunii.
Obiectele pe care le vor recicla/transforma participanții vor fi din plastic și/sau cauciuc: sticle (pet-uri), recipiente de la diverse produse (de curățenie/întreținere, altele), pixuri, furtun, țevi etc.
Sunt patru teme - trei impuse, una la alegere: 1. recipiente; 2. tuburi; 3. pungi/sacoșe; 4. imaginația poate zburda!
Pentru că imaginația mea zburdă mai greu am ales să încep cu tema numărul doi (nu e obligatorie respectarea cronologiei): tuburi. Am făcut trei brățări din tub, umplute cu mărgeluțe.
După ce am citit temele am pornit motorașul din cap, dar mai mult mă gândeam când aș avea timp să confecționez ceva. Și-ntr-o seară (spre noapte) s-a-ntâmplat să se dea programul peste cap și m-am ales c-o fereastră. Am pus la cale coperta pentru o carte, apoi... a sărit o idee: brățări din tubul de la perfuzie! Am două astfel de tuburi (s-or numi furtun?) în ambalajele originale, dar expirate.
Zis și făcut! Am făcut una, cu mărgeluțe cilindrice bleu, sidefate, intercalate mărgele de nisip în nuanțe de albastru (am închis brățara cu o bucată dintr-un pai pentru suc) – culoarea e mult mai frumoasă decât se vede în poză.
Pentru că am terminat repede cu prima brățară am mai făcut două: una cu mărgeluțe roșii, rotunde, dintr-un șirag care s-a rupt (și nu m-am învrednicit să-l repar), între care am intercalat mărgele de nisip rozalii (roșii nu am) – am încheiat brățara cu o bilă roz în degrade; alta este cu mărgele tubulare mov, sidefate, intercalate cu mărgele de nisip albe – și-am închis brățara cu o bilă mov.
Cum se fac brățările din tub?
Simplu de tot se confecționează. Se taie furtunul la dimensiunea dorită, se înfundă unul dintre capete (să nu curgă mărgeluțele) apoi se introduc mărgelele dorite. Tubul poate fi umplut până la refuz sau poate fi lăsat un pic de gol și brățările vor suna încetișor, discret. Mie-mi place să sune – e ca un sâsâit de șarpe (să zic așa). Când tubul e plin se unesc cele două capete fie într-o bilă, fie în orice alt mod îi vine cuiva în minte. Am pus adeziv pe ambele capete ale tubului și-am pus adeziv și în bila/paiul de închidere, să fiu sigură a nu se va desface prea ușor în caz că se agață de ceva.
A durat mult mai mult să scriu textul și să editez fotografiile, decât să confecționez brățările. Intr-o noapte am reușit două proiecte: coperta și brățările. Ce-nseamnă ferestrele astea in programul cotidian! Imi pare rău că nu a fost lumină suficientă pentru pozele cu brățări - dacă amânam, să fie mai multă lumină, mă tem că nu mai reușeam să postez.