Caseta din carte si semne de carte

În luna mai am ratat jocurile care se desfășoară în blogosferă, și la care obișnuiam să particip...

În cazul jocului Transformări creative – mai 2023 a fost despre a modela cărți, ziare, reviste. Patru teme: trei impuse, una la liber – am început ca la examen, cu subiectul pe care-l știu cel mai bine: tema doi – o carte, o revista, un caiet de folosit aproape în întregime. Dar am ratat predarea. 😊

Primul gând mi-a fost: n-aș putea tăia o carte. Ha! Mi-am amintit de cartea pe care efectiv, mai apoi, am ciopârțit-o cu pasiune! Consider că am citit multe cărți, în timp, dar până la această carte n-am dat de una care să mă enerveze prin modul în care e scrisă... 

Cică, e thriller fantastic (polițist + SF!) Uau! „Pendulează cu delicatețe între realitate și imaginar (declară cineva, pe coperta ultimă a cărțuliei tipărită cu litere minuscule și care are 214 pagini!!!) Am primit-o când am cumpărat nu știu ce ziar, și era sigilată în folie de nailon.

E! Și din această carte am făcut o casetă.

Aveam ideea aceasta de mulți ani – tot văzusem prin filme și-mi plăcea.

Am decupat-o cu un cuțit pentru hârtie, după ce am conturat un dreptunghi folosind un ac pentru trasat pe metal (să se vadă semnul pe cât mai multe pagini) și am tăiat circa 20 de pagini deodată. După ce am nivelat, cu șmirghel, decupajul, am lipit (superficial) paginile între ele apoi am lipit bandă adezivă din hârtie, să definesc caseta din carte.

Fâșiile colorate sunt bandă adezivă din hârtie colorată cu acuarele, după o tehnică văzută pe blogul Suzanei, Universe of my heart. Acuarelele sunt două nuanțe de albastru (am făcut și câteva dungi cu ojă argintie).

Pe fundul casetei am lipit staniol auriu – n-aș fi făcut-o, dar ar fi însemnat să dau de acel text de fiecare dată (și n-am de gând să mă enervez de câte ori deschid caseta făcută din această carte).

Am în bibliotecă vreo câteva cărți care nu mi-au plăcut (unele le-am citit, altele doar le-am răsfoit) – nici la anticariat nu le-au primit! Cele mai multe dintre aceste cărți neplăcute sunt ediții vechi (multe au autori români), dar sunt și câteva mai noi, moderne. Între acestea, una m-a enervat de-a dreptu’ nu doar că nu mi-a plăcut: Hoții de timp, de I. B.- cartea pe care am transformat-o în casetă.

Am încercat să citesc această carte dar... uau! E atât de bine scrisă... că n-am înțeles nimic – e peste nivelul meu de înțelegere, deh. Am recunoscut ceva din stilul Agathei Christie, din stilul lui Raymond Chandler (partea cu ceea ce autoarea își imaginează că-i umor). Unele dintre personaje sunt făcute cunoscute prin porecle: Diva, Mustăcioasa, Casnica... Asta-i și-n stilul lui San Antonio (Frédéric Dard, pe numele lui).

Sigur că e greu să fii original după sute de ani în care scriitorii și-au așternut pe hârtie gândurile, au dat frâu liber imaginației și și-au dovedit talentul, dar aici prea sare în ochi un melanj de stiluri și expresii (multe îmi sunt cunoscute dar nu pot identifica autorii).

Exemple din câteva fraze care m-au enervat:

1. M-a umplut profesional – e povestit la persoana întâia și naratoarea e ceva jurnalistă (așa am dedus dar, poate, o avea altă profesie și cum n-am citit cartea integral...)

2. Diva, de frică, s-a scăpat pe ea, că tot avea diaree – și chestiile astea sunt cam la ordinea textului (zic că tot de pe la San Antonio s-a inspirat – amintesc numai acest autor pentru că numai in cazul lui am mai insistat să citesc răsfoiesc două cărți în acest stil scabros).  

3. Femeile frumoase pun lumea în mișcare. (...) Bărbații vor femei frumoase. De ce ar vrea femei urâte, care să le facă doar copii urâți?” (am citat din memorie). Stupiditatea afirmației (dincolo de nevoia autoarei de-a fi interesantă cu orice preț) sare în ochi: un bărbat urât, cu o femeie frumoasă, ar putea avea copii urâți.

Înainte de a nu vă mai plictisi las două imagini cu text din cartea transformată în casetă... Prima pagina și altele trei, la întâmplare.

(Nu merită să descărcați foto pentru a citi textul, dar... Poate sunt doar piticii mei aliniați)

Acum, ce să zic... Nu zic că-i proastă cartea, 😉 zic că pe mine m-a enervat de-a dreptul! De-aș fi citit-o integral s-ar fi putut spune că mi-a fost furat timpul. Unul dintre personaje zice (între alte banalități): nu fiți proprii voștri hoți de timp.

Am scris despre carte pentru a motiva de ce nu m-a durut sufletul s-o ciopârțesc.

Semne de carte din agrafe de birou, carton și hârtie

Având o casetă din carte mă gândeam ce-o să pun în ea... Și mi-a venit ideea de a pune în ea semne de carte.

Cu mai mult timp în urmă am confecționat opt semne de carte, după indicațiile găsite într-un videoclip postat tot de Suzana, folosind hârtie decorativă și inimioare adezive primite (între altele) de la MNiko (Explorator prin viață) dar mi-au rămas doar două.

Am adăugat aici și semnele de carte pentru că tot erau făcute.