Într-o
dimineață pe la prânz, șoricelul Bo și-a scos boticul din
vizuină și s-a cam mirat un pic de covorul alb, lucios, care
acoperea pământul.
A
pășit încetișor și-a simțit răcoare la lăbuțe; abia atunci a
înțeles: era zăpada despre care ai lui i-au povestit. Era prima
lui iarnă și încerca să se bucure de ea – dar parcă prea frig
era și mâncare ușor nu găsea.
Privea
încântat la cele câteva conuri de brad împrăștiate pe acolo.
Zări un con mititel numai bun de agățat în brăduțul lui. Cum,
nu știați? Moș Crăciun se gândește și la șoricei. Condiția
pentru a primi daruri e aceeași: să fie cuminți. Bo e un șoricel
cuminte, chiar dacă numai aventuri are în minte.
Am
apelat la un artificiu (să nu spun că am cam trișat) și am
pulbicat această postare cu data de ieri, să pară că sunt „la
zi” cu paginile calendarului Adventul fotografic
inițiat de Niko.
Textul
și imaginea sunt pentru a treia zi de Advent, cu tema: conuri de
brad.
