Tango este un bărbat și o femeie care se caută unul pe celălalt.
Este o căutare a îmbrățișarii, a unui mod de a fi împreună.
(Juan Carlos Copes,
dansator și coregraf)
Tango este muzică, poezie,
pasiune… Deopotrivă senzual și orgolios.
Dansul de Tango este o
expresie a muzicii și a ritmului dar semnifică și împărțirea unui spațiu, o îmbrățișare
pasională, stabilind o conexiune superioară între parteneri: unitatea
sufletelor. În timpul dansului partenerii nu vor abandona nicio clipă ansamblul
unității. A dansa Tango - spunea cineva – este ca și cum te-ai plimba “în
figuri”. Fie că dansează “close embrace” sau “open embrace” îmbrățișarea este
una relaxată, pasională.
Tango este o experiență
personală care se trăiește în ritm de dans. Istoria adevărată a Tango-ului se
scrie în fiecare clipă în inima fiecărui dansator.
.jpg)
Acest dans senzual s-a născut
la sfârșitul secolului XIX, în suburbiile orașului Buenos Aires , unde locuiau majoritatea
emigranților. Își înecau durerile, dragostea, pasiunile intr-o muzică simplă,
care le acompania stările. La început, Tango era format mai mult din perechi
masculine. Bărbații suburbiilor căutau cele mai incitante mișcări de dans
pentru a-și petrece timpul dar și pentru a impresiona femeile. Orgoliul de a
demonstra măiestria în dans – în fața bărbaților dar și a femeilor – ținea de
un anume sentiment viril. Mândria de a dansa cu măiestrie era o caracteristică
masculină, iar a avea “doua picioare stângi” era o pată pe prestigiul oricărui
bărbat orillero (locuitor al
cartierelor mărginașe).
Existent într-o lume a
dominației masculine, a vieții aspre trăită în sărăcie este preluat de
perechile din casele de toleranță – singurul loc unde îmbrățișarea strânsă a
corpurilor în ritmurile languroase era permisă, ca un preambul al iubirii plătite.
Din acest motiv, mult timp, elitele sociale argentiniene au considerat acest
dans ca fiind de o proastă factură.
Europenii au descoperit dansul în aceste lăcașuri ale plăcerii
și în spectacolele de cabaret din Buenos Aires și, la începutul secolului XX,
l-au adus în saloanele de dans din Paris, de unde s-a intors în Argentina cu o
aura de eveniment monden.
Perioada anilor ’20 – ’50 este considerată ca fiind epoca de
aur a acestui dans.
Tango cunoaște gloria datorită - se zice - lui Carlos Gardel, considerat vocea de aur a tangoului. El reușește transformarea
tangoului într-o muzică așa-zisă respectabilă, iubită și admirată. La Cumparsita (imnul tangoului) este o piesă cantată și astăzi în mod tradițional
la finalul unei petreceri de tango (milonga) și dansată, de regulă, cu un
partener special.
(selecție din diverse surse)
HAPPY WEEKEND! Editia 22