Felicitare cu ață. Ornament cu sfoară

Îmi place să meșteresc diverse obiecte, în general; cu obiectele de artă mă descurc mai greu și despre unele stiluri/tehnici de lucru nici n-am auzit până în acest an, când am întâlnit-o pe Niko și minunile ei. De la Rux, cu Provocările verzi, am aflat o mulțime și, cumva, jucându-mă cu Rux m-am pregătit pentru o nouă rundă de jocuri.

Una dintre provocările pentru Calendarele ReCreative de la Niko a fost pe tema felicitărilor și mărtișoarelor „spirelli” – atunci am aflat despre ce e vorba și m-a cucerit tehnica de lucru dar mi-au dat bătaie de cap șabloanele. Cea mai recentă felicitare făcută folosind tehnica spirelli:

Cu poza m-am jucat în programul tuxpi.com

Există șabloane gata făcute, dar nu aveam acces la acestea, magazinul „tematic” pe care-l cunosc fiind destul de departe de locuință și deloc în drumurile mele cotidiene. Niko a postat un articol în care explică pe îndelete cum se fac aceste șabloane pentru spirelli card. Am citit cu atenție și... cu atenție am reușesc să greșesc, dar, în final, m-am descurcat onorabil - zic eu.

Nici cu frunzele spirreli nu m-am descurcat extraordinar (mie mi-au ieșit ca niște rămurele de brad)

deși am citit și instrucțiuni despre cu se realizează frunzele în tehnica spirelli.

Zilele trecute, tot la Niko, am văzut o decorațiune cu sfoară și coji de fistic. A fost musai să încerc și eu, pentru că materiale aveam!

și am reușit ce se vede mai jos:

Și cu poza aceasta m-am jucat în programul amintit mai sus

Ornamentul meu are doar opt cm înălțime și seamănă cu al ei mai mult ca idee. E prima dată când montez o floare din coji de fistic – ați ghicit, probabil: nu mi-a dat prin minte până acum.

Să confecționez obiecte sau să înfășor obiecte cu ață sau sfoară am mai lucrat de-a lungul timpului, deci nu-mi e chiar străină tehnica. Pe blog am scris doar despre un brad din ață (pentru Provocări verzi) – prima dată când am lucrat un brad în stilul respectiv, un suport pentru stilouri și o roabă – aceasta e prima făcută și mi-a pus răbdarea la-ncercare (am zis că nu mă mai încumet, dar m-am mai încumetat de două ori de atunci).

Și cojile de fistic le-am mai folosit la una-alta – relativ recent le-am montat pe cutia în care am pus doi pui de cactus (crescuseră în „capul” unui cactus mai mare).

Din nou, cu poza m-am jucat în același program de editare.

Interesant că, deși aveau aproape aceeași înălțime când i-am desprins ce cactusul "gazdă", unul s-a lungit urgent, celălalt a rămas pitic – e verde-n creștet, deci crește, dar leeeent.

Cu introducerea m-am descurcat cumva, dar n-am idei pentru încheiere...