Îmi
place să meșteresc
diverse obiecte, în general; cu obiectele de artă mă descurc mai
greu și despre unele stiluri/tehnici de lucru nici n-am auzit până
în acest an, când am întâlnit-o pe Niko și minunile ei. De la
Rux, cu Provocările verzi,
am aflat o mulțime și, cumva, jucându-mă cu Rux m-am pregătit
pentru o nouă rundă de jocuri.
Una
dintre provocările pentru Calendarele ReCreative
de la Niko a fost pe tema felicitărilor și mărtișoarelor
„spirelli” – atunci am aflat despre ce e vorba și m-a cucerit tehnica de lucru dar mi-au dat bătaie de cap șabloanele. Cea
mai recentă felicitare făcută folosind tehnica spirelli:
Cu
poza m-am jucat în programul tuxpi.com
Există
șabloane gata făcute, dar nu aveam acces la acestea, magazinul
„tematic” pe care-l cunosc fiind destul de departe de locuință
și deloc în drumurile mele cotidiene. Niko a postat un articol în
care explică pe îndelete cum se fac aceste șabloane pentru spirelli
card. Am citit cu atenție și... cu atenție am reușesc să
greșesc, dar, în final, m-am descurcat onorabil - zic eu.
Nici
cu frunzele spirreli nu m-am descurcat extraordinar (mie mi-au ieșit
ca niște rămurele de brad)
deși
am citit și instrucțiuni despre cu se realizează frunzele în tehnica spirelli.
Zilele
trecute, tot la Niko, am văzut o decorațiune cu sfoară și coji de fistic.
A fost musai să încerc și eu, pentru că materiale aveam!
și am reușit ce se vede mai jos:
Și
cu poza aceasta
m-am jucat în programul amintit mai sus
Ornamentul
meu are doar opt cm înălțime și seamănă cu al ei mai mult ca
idee. E prima dată când montez o floare din coji de fistic – ați
ghicit, probabil: nu mi-a dat prin minte până acum.
Să
confecționez obiecte sau să înfășor obiecte cu ață sau sfoară
am mai lucrat de-a lungul timpului, deci nu-mi e chiar străină
tehnica.
Pe blog am scris doar despre un brad
din ață (pentru Provocări verzi) – prima dată când am lucrat
un brad în stilul respectiv, un suport
pentru
stilouri
și o roabă
– aceasta e prima făcută și mi-a pus răbdarea la-ncercare (am
zis că nu mă mai încumet, dar m-am mai încumetat de două ori de
atunci).
Și
cojile de fistic le-am mai folosit la una-alta – relativ
recent le-am montat pe cutia
în care am pus doi pui de cactus (crescuseră în „capul” unui
cactus mai mare).
Din
nou, cu poza m-am jucat în același program de editare.
Interesant
că, deși aveau aproape aceeași înălțime când i-am desprins ce cactusul "gazdă",
unul s-a lungit urgent, celălalt a rămas pitic – e verde-n
creștet, deci crește, dar leeeent.
Cu
introducerea m-am descurcat cumva, dar n-am idei pentru încheiere...