Felicitare cu ață. Ornament cu sfoară

Îmi place să meșteresc diverse obiecte, în general; cu obiectele de artă mă descurc mai greu și despre unele stiluri/tehnici de lucru nici n-am auzit până în acest an, când am întâlnit-o pe Niko și minunile ei. De la Rux, cu Provocările verzi, am aflat o mulțime și, cumva, jucându-mă cu Rux m-am pregătit pentru o nouă rundă de jocuri.

Una dintre provocările pentru Calendarele ReCreative de la Niko a fost pe tema felicitărilor și mărtișoarelor „spirelli” – atunci am aflat despre ce e vorba și m-a cucerit tehnica de lucru dar mi-au dat bătaie de cap șabloanele. Cea mai recentă felicitare făcută folosind tehnica spirelli:

Cu poza m-am jucat în programul tuxpi.com

Există șabloane gata făcute, dar nu aveam acces la acestea, magazinul „tematic” pe care-l cunosc fiind destul de departe de locuință și deloc în drumurile mele cotidiene. Niko a postat un articol în care explică pe îndelete cum se fac aceste șabloane pentru spirelli card. Am citit cu atenție și... cu atenție am reușesc să greșesc, dar, în final, m-am descurcat onorabil - zic eu.

Nici cu frunzele spirreli nu m-am descurcat extraordinar (mie mi-au ieșit ca niște rămurele de brad)

deși am citit și instrucțiuni despre cu se realizează frunzele în tehnica spirelli.

Zilele trecute, tot la Niko, am văzut o decorațiune cu sfoară și coji de fistic. A fost musai să încerc și eu, pentru că materiale aveam!

și am reușit ce se vede mai jos:

Și cu poza aceasta m-am jucat în programul amintit mai sus

Ornamentul meu are doar opt cm înălțime și seamănă cu al ei mai mult ca idee. E prima dată când montez o floare din coji de fistic – ați ghicit, probabil: nu mi-a dat prin minte până acum.

Să confecționez obiecte sau să înfășor obiecte cu ață sau sfoară am mai lucrat de-a lungul timpului, deci nu-mi e chiar străină tehnica. Pe blog am scris doar despre un brad din ață (pentru Provocări verzi) – prima dată când am lucrat un brad în stilul respectiv, un suport pentru stilouri și o roabă – aceasta e prima făcută și mi-a pus răbdarea la-ncercare (am zis că nu mă mai încumet, dar m-am mai încumetat de două ori de atunci).

Și cojile de fistic le-am mai folosit la una-alta – relativ recent le-am montat pe cutia în care am pus doi pui de cactus (crescuseră în „capul” unui cactus mai mare).

Din nou, cu poza m-am jucat în același program de editare.

Interesant că, deși aveau aproape aceeași înălțime când i-am desprins ce cactusul "gazdă", unul s-a lungit urgent, celălalt a rămas pitic – e verde-n creștet, deci crește, dar leeeent.

Cu introducerea m-am descurcat cumva, dar n-am idei pentru încheiere...

Felicitare și mărțișor din hârtie

Mă simt cumva ciudat scriind aceste rânduri. La graniță e război, oamenii mor, sunt răniți, familiile se despart, pleacă în pribegie... Acum e (din nou) un război aproape de noi, dar războaie sunt – au fost și vor fi – în multe părți ale lumii. Unii tineri de prin lume aproape că nu știu cum este pe timp de pace. Și pandemii au tot fost – nu doar cu o sută de ani în urmă, ci în prezentul nostru - în alte zone ale lumii. Acum știm prin ce-au trecut alții nu o dată în numele sănătății publice. Sper să nu aflăm și cum este să trăim pe timp de război, cum au aflat mai ales bunicii noștri, cum știu oameni din multe părți ale lumii. Cei mai mulți oameni sunt idealiști, luptă pentru ceea ce consideră ei că este corect când, în fapt, fac jocul unor indivizi fără scrupule și tot nu se pot salva pentru că, într-un fel „jocurile sunt făcute”. Acest război pare a fi un război proxy, din al doilea război rece, care e fierbinte.

Știu despre toate cele de mai sus și multe altele; și ce folos?!

Așa că am lucrat o felicitare și un mărțișor din hârtie pentru ultima temă "Mărțișor" din Calendarul ReCreativ. Am lucrat dând mărunt din buze la adresa bogătașilor care nu se mai satură de bani și putere și care-s niște sadici care salivează de poftă văzându-i pe alții suferind. Datul mărunt din buze mă ajută doar pe mine, să-mi mai răcoresc ciuda pentru neputința de-ai opri pe cei abia amintiți.

Felicitarea. Pentru a realiza felicitarea am urmat instrucțiunile din videoclipul aflat la adresa de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=yY_p-8Pypig

Îmi place cum a ieșit felicitarea deși... evident! se putea și mai bine! O prezint și într-un „tipar” oferit de siteul pixlr x (editări foto online; fără cont, fără descărcare program).

Mărțișorul. Cu mărțișorul a fost un pic mai dificil, dar numai pentru că am realizat unul mult mai mic decât cel pentru care sunt prezentate instrucțiuni în videoclipul aflat la adresa de mai jos:

https://www.youtube.com/watch?v=qmPTMNBIz0o

A nu se lucra „miniaturi” având unghiile lungi. 

Sunt foarte încântată de fluturaș! Sunt tentată să tot meșteresc fluturași, dar mai bine învăț să lucrez păsărele din hârtie – ‘că de păsărele e stolul din capul meu!

Pentru că felicitarea „cu ață” (spirelli card) mi s-a părut cam sărăcuță, dacă tot am întins iar „ustensilele”, am zis să fac frunze! Mai bine nu făceam! 

Efectiv, nu mă descurc! Înfășurând ața ori nu-s atentă pe unde și cum trebuie învârtită ori... mai bine nu mă gândesc că ar fi scrântit neuronul – dar dacă e scrântit trebuie să-i dau neapărat așa ceva de lucru (până își revine!)

Cam asta este tot. Am uitat! A fost o surpriză să constat cât de mult îmi place să „lucrez” obiecte din hârtie – nu origami! La origami sigur îmi moare neuronul.

Felicitare și mărțișor din fire

Dacă Niko n-ar fi specificat „spirelli card” aș fi fost total în ceață – una deasă! Un mărțișor din fire aș fi meșterit, dar o felicitare?! Nu-mi imaginam cum ar putea fi. Sigur, aș fi căutat online, dar cine știe dacă aș fi obținut rezultatele scontate. Oricum am căutat pe net, pentru că nu aveam idee ce înseamnă "spirelli card", și-am găsit modele superbe! Puține șanse de-a atinge perfecțiunea / frumusețea acelora, dar am făcut ce m-am priceput. Și ce m-am priceput se vede mai jos.👇

Neavând șabloane pentru suportul firelor am decupat un rotund și l-am tăiat c-o foarfecă zimțată. Am urmărit un filmuleț, să văd cum se face, dar nu-mi iese mijlocul frumos, regulat. Poate că trebuie „zimți” în număr par – habar n-am.

Felicitarea. Am făcut trei floricele, pe care le-am lipit pe carton. Tulpinile florilor sunt decupate, din carton verde, tot cu foarfeca zimțată, și-am „răsucit” fire – verzi – și pe ele, printre zimți. Cred că ar fi trebuit să-i aplic un fluturaș, o fundiță, ceva, pentru că-mi pare cam „sărăcuță”. Aș minți să zic că nu arată bine (în realitate, cel puțin) dar îmi pare neterminată. În mijlocul florilor sunt lipite mărgeluțe de nisip.👇

Mărțișorul e făcut pe același sistem, doar că „bulina” din carton e mai mare și am folosit fir roz din bumbac bucle (adică ață „încrețită” – nu știu dacă are o denumire specifică). In centrul rămas liber am lipit o "bulină zimțată" lucrată cu fire mătăsoase subțiri - alb și albastru - ca în cazul florilor de pe felicitare.👇

Da, știu! Mărțișorul seamănă mai mult a cocardă decât a mărțișor, dar altul n-am.

În mijloc am combinat vopsea acrilică (albastru și galben) și fără a lăsa vopseaua să se usuce am presărat mărgeluțe de nisip în culori „asortate”; când s-a uscat vopseaua s-au lipit mărgeluțele și pentru a fi foarte bine fixate (dar să și lucească) am lăcuit „centrul”. E modul în care am lucrat, cândva, multe mărțișoare, dar pe „suport” din foaie de aramă.

Pe marginea mărțișorului am aplicat lipici cu sclipici rozaliu. Mijlocul mărțișorului îmi place cum arată, dar n-am reușit și o poză care să ilustreze realitatea, măcar un pic mai fidel.

Primul gând, citind „mărțișor din fire”, s-a dus către „ciucurii” alb-roșu:

Când am văzut ce-a ieeeeșiiiit a trebuit să aleg altă variantă – așa m-am ales cu o cocardă care are șnur de mărțișor.

Aceasta este „tema” cu numărul șapte din Calendarul ReCreativ, o provocare lansată de Niko la începutul anului.

Mărțișor și felicitare cusute

Pentru a treia săptămână, în Calendarul ReCreativ tema este „mărțișoare și felicitări cusute, croșetate, tricotate”.

De croșetat nu poate fi vorba! Nu știu să fac nici „șnur” cu croșeta. De tricotat, am mai tricotat: fulare, pleduri, veste, folosind ace groase, să meargă repede, și lucrând un model unic: unul pe față, unul pe dos. Nici ochiuri pe andrea nu știu să pun, dar am învățat cum să închei. Altfel spus: să tricotez mărțișoare cu andrele de 10 ar fi prea de tot! Am ales cusutul! Și alegerea mi-a retrezit „coșmarul” din școala generală, de la orele de „lucru manual”. Detestam cu pasiune să cos pe etamină cruciulițe și liniuțe sau să cos goblen! Oricât m-am străduit reușeam ceva de zicea profa că am cusut cu ochii închiși! De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! De ce-mi cerea profa aceea?! Salvarea neuronului meu a venit în anul (nu mai știu în ce clasă eram) când ni s-a dat de ales: cusut pe etamină și altele sau croitorie. Datorită mașinii de cusut am terminat anii de gimnaziu cu neuronul întreg! Plus că profa începuse să-mi îndrăgească pasiunea pentru croitorie și mi-a zis că pot veni la atelier de câte ori vreau să cos ceva. Mama avea mașina de cusut, dar mergeam des la atelier, unde profesoara își petrecea unele „ferestre” din orar să-mi arate una-alta.

Mărțișorul pentru Calendarul ReCreativ din prezent e o inimă cusută (cu ață roșie!) pe o țesătură ușor plasticată; inelul pentru șnur este prins între rotundul cusut și un altul, menit să ascundă dosul operei de artă. 

Am pus și un pic de lipici cu sclipici, să arate mai festiv.

Felicitarea! Beznă totală de idei. Și atunci, neuronul meu credincios m-a trimis mai mult înapoi în timp, în „școala primară” unde, la orele de lucru manual, aveam cartoane desenate și perforate, și puteam coase fel de fel – se găseau în comerț, și erau în cutie nu doar cartoane, ci și ață colorată. Acum îmi amintesc că tot pe vremea aceea erau și niște „truse” numite „să țesem frumos” – erau fâșii de hârtie (cam cum sunt fâșiile pentru quilling) și „urzeala” tot din hârtie. Ceva mai târziu am învățat să țesem la gherghef.

Și asta am făcut: am perforat un carton.

Am desenat trei flori, am perforat contururile și am... cusut! Aproape că-mi place mai mult cum arată pe dos!

Cu șnur e felicitare potrivită în luna martie;

fără șnur e felicitare potrivită în mai multe ocazii.

Cartonul cusut l-am lipit pe un altul, albastru, pentru că mi-am dorit „contrast”, dar nu m-am gândit că pe cartonul albastru nu se poate scrie cu orice, dacă nu vreau să chinui ochii celor care ar primi o astfel de felicitare. 

Mărțișor și felicitare quilling

Au zilele o viteză de zbor mai ceva ca șoimii călători! N-am clipit de zece ori și-i deja a doua săptămână din 2022. Până azi a fost vreme ca de primăvară, dar fără ploaie și fără soare prea mult. Azi a pișcat gerul un pic, dar zăpada... mai încălău. Nu mă plâng, doar constat.

În această săptămână (10 – 16 ianuarie) tema pentru Calendarul ReCreativ este „mărțișoare și felicitări în tehnica quilling”.

Pentru că tot e vraiște în jurul meu mi-am zis să profit de ocazie și să lucrez în tehnica quilling. Ce sofisticat mi se pare că sună „să lucrez în...”! E ca și cum m-aș pricepe! Am învățat în anul 2019 și de atunci nici că am mai încercat.

Felicitarea pe care am realizat-o este de cca 10 cm. Ce floare reprezintă? O floare cu petale portocalii.

Am mai lipit și trei petale roz (din hârtie lucioasă) și doua fâșii de carton (mov – arată albastru în foto – și auriu) pentru că mi s-a părut cam sărăcuță felicitarea.

N-am scris „martie” pe carton pentru că n-am vrut să am un rebut – e absorbant cartonul și cine știe ce ar fi ieșit. Buburuza seamănă cu un clown! (am folosit același tip de carton)

Mărțișorul este o floare albastră (din hârtie lucioasă) – cele trei frunze abia se observă, iar după ce i-am pus șnur arată de parcă-i spânzurat!

E și cam mare! La el am lucrat prima dată și nu mi-am dat seama că fâșiile de hârtie sunt prea lungi.

Acul e confecționat de mine, când am făcut ghiocelul folosind această tehnică – nici nu știam că există așa ceva când am răspuns provocării de atunci!

Bineînțeles că nu am hârtie specială pentru quilling – fâșii gata tăiate, cu diferite lățimi, diferite culori; nu am avut nici șablon pentru a reuși „cercuri” egale ca dimensiuni; după ce se înfășoară hârtia pe ac trebuie apoi lăsată să se „deschidă” un pic, pentru a avea o formă frumoasă la „modelare”. Hârtia pe care am folosit-o nu are proprietățile celei pentru quilling și am mai aranjat cu acul „interiorul” petalelor și frunzelor.

Atâta pot, atâta dau! Da-mi place să mă joc!

Felicitări, zambile şi motani. Fleur and Color on Wednesday

Zăpada se topeşte in oraş cam cum se topeşte timpul din zilele mele: văzând cu ochii! (cu nasul nici nu se poate vedea, e sigur). Nu-mi amintesc când am mai avut aşa o perioadă aglomerată! Şi nu-mi place deloc!

Azi, la Miercurea fără cuvinte, Suzana a postat şi un videoclip gen DIY - decoraţiuni de primăvară - şi chiar la început e vorba despre zambile. Haaa-ha! Am confecţionat şi eu zambile. Asta trebuie să vedeţi in paharul umplut cu nasturi albaştri: zambile. Le-am facut din hârtie creponată şi sârmă (pentru tulpini) – nu ştiu unde greşesc, dar îmi ies cam… ofilite.

Duminică noaptea am “pictat” felicitări. Haaa-ha, din nou! Le-am arătat unei prietene care e grafician, între altele, şi… nu reproduc aici criticile. Oricum, mi-a zis să perseverez. Uşor de zis, greu de făcut. Mă pricep prea puţin (si) la felicitări, dar insist.

Văzând cum mă chinuie talentul, mama mi-a arătat ce am făcut pentru ea, de 8 Martie, in clasa întâia: un calendar! Desenele sunt decupaje – ceea ce e pe hârtia din partea de jos e opera mea. Bine, tot eu am decupat şi lipit – dar ce mare lucru o fi?! Oricum, nu ştiam că mama a păstrat “minunile” mele… De regulă, mie nu-mi place să am astfel de amintiri – obiecte ce-mi amintesc de mine in trecut (nici fotografii nu am prea multe). Dar mă bucur că a păstrat unele dintre “creaţiile” mele (cele care au “scăpat” când mă apucasem eu să golesc “podul”).

Pufitică e aproape anesteziat de ce-s in stare se fac.

Johnny e plictisit…

©©©

La mulţi ani de 8 Martie!

©©©

Fleur and Color on Wednesday