30 oct. 2015

Candyman. Omul bomboanelor

Numele Candyman are multe radacini ca mit urban. Intr-o legenda foloseste un carlig - ca intr-o alta legenda din care, probabil, a fost importat - dar nu acesta a fost primul Candyman. Originalul, se presupune, e un traficant de droguri, sef de banda, un monstru real, autor al unor crime macabre care au avut loc in Chicago, intr-un cartier de locuinte, construit inca din anii 1940 si devenit de-a lungul timpului cunoscut pentru bandele violente care-si duceau veacul acolo, pentru crime, droguri. Indiferenta - sau neputinta autoritatilor - a dus la niste conditii de viata ingrozitoare pentru locuitorii cartierului Cabrini-Green, care devenise sinonim cu problemele asociate cartierelor de locuinte publice din S.U.A.

autor: Eric Millikin, Detroit
Candyman e, cel mai adesea, subiectul unor legende urbane legate de Halloween - o astfel de sarbatoare are mai putin farmec daca nu e insotita si de povesti de groaza, si o multime de filme au ca tema intamplari cumplite petrecute in noptile de Halloween. Multe povesti despre copii otraviti la intamplare cu bomboane sau alte dulciuri si fructe, in mod intentionat, crimele violente si altele fac deliciul amatorilor de gen.

Originea sarbatorii poate fi gasita in urma cu mai mult de 2000 de ani, in cultura celtilor, un popor care a trait in zona unde azi sunt Irlanda, Regatul Unit si nordul Frantei. Celtii sarbatoreau Anul Nou la data de 1 Noiembrie si acest moment al anului e asociat - ca in multe alte culturi - si cu moartea omului; ei credeau ca in noaptea dinaintea anului nou granita dintre lumea celor vii si a celor morti se suprapunea si spiritelor le era mai usor sa ajunga in lumea noastra. In noaptea de 31 octombrie celtii sarbatoreau Samhain - era ziua in care ei credeau ca fantomele mortilor vin printre oameni si cauzeaza diverse distrugeri. Pentru a alunga spiritele rele si pentru a nu fi recunoscuti se mascau grotesc, iar pentru a impaca zeii aprindeau ruguri imense unde sacrificau animale, in special, dar se afirma ca sacrificau si copii - de aici legenda urbana ca unii vor sa sacrifice copii si azi, de Halloween, pentru a pastra vie traditia.

Cand papa Grigore al III-lea (731-741) a decretat ziua de 1 noiembrie “Ziua Tuturor Sfintilor” (The All Saints Day), mutand-o din 13 mai, noaptea dinainte, noaptea traditionala pentru sarbatoarea celtica Samhain, a fost numita “Ajunul Zilei Tuturor Sfintilor” (All-hallows Eve, devenind Halloween).

Se stie ca sarbatoarea a fost adusa in SUA de imigrantii veniti din teritoriile locuite candva de celti, dar s-a conturat prin anul 1942, cand zaharul era rationalizat in SUA, fapt care a durat pana in 1947. Apoi, incet si sigur, a devenit comerciala, incasarile pentru costume si dulciuri ajungand la sume fabuloase (totalul sumelor fiind pe locul doi, dupa cele incasate de comercianti cu ocazia Craciunului).

De-a lungul timpului au avut loc destule incidente in noaptea de Halloween, iar paranoia bomboanelor otravite i-a atins la un moment dat pe mai toti parintii. Un incident de Halloween se refera la un baietel pe nume Johnny, care a fost avertizat sa nu colinde la nicio casa necunoscuta, dar n-a ascultat, ba chiar si-a convins si prietenii sa il insoteasca la o casa izolata, unde au primit dulciuri. Mai tarziu, cand copiii isi inventariaza dulciurile, se aude un tipat; toti sunt dusi la spital cu gura sfasiata de la mestecarea unor lame de ras si cioburi de sticla, iar micul Johnny moare, pentru ca mancase o bomboana otravita - nu l-au descoperit niciodata pe cel care a facut asta (totusi, unele voci sustin ca tot legenda urbana este si acest incident).

Intr-o localitate din Delaware, S.U.A., cu ocazia sarbatorii din anul 2005, un trup atarna de creanga unui arbore. Toata lumea trecea indiferenta, râzând, considerand ca este un manechin pregatit pentru sarbatoare. Trei ore a atarnat acolo trupul unei femei in varsta de 42 de ani (care s-a sinucis) pana cand localnicii si-au dat seama ca este un om, nu un manechin.

De Halloween, parintii traiesc cel mai mare cosmar si copiii se distreaza. O micuta fantoma sau un goblin primeste o bomboana otravita si sufera rani fizice sau psihice si chiar moare. Povestile de acest gen sunt multe in preajma sarbatorii, iar in ziare si reviste dar si in e-mailuri trimise parintilor, se repeta anual avertismentele cu privire la unii oameni care vor sa faca rau copiilor, fie pentru a-i pedepsi pentru lacomie, fie pentru ca sunt prea mari sa vina din usa in usa si sa ceara dulciuri, fie pentru ca nu le plac copiii. Intre incidentele care au avut loc putine au fost descoperite ca fiind cu intentie, dar unele au fost: in 1959, un dentist din California a oferit copiilor pastile laxative - a fost judecat pentru “ofensa publica” si “administrare ilegala de medicamente”. In 1964, o femeie din Long Island, New York, a oferit unor copii pe care-i considera prea mari, pachete care contineau reziduuri metalice, biscuiti pentru caini, nasturi, otrava cu eticheta vizibila pe care scria exact ce este: “otrava”. Desi nimeni nu a avut de suferit, iar ea a sustinut ca a fost o gluma, a fost acuzata si s-a recunoscut vinovata pentru “abuz impotriva copiilor”.

Frica a prins radacini in anii 1970, cand ziarele au inceput sa scrie ca au murit cativa copii de la bomboane otravite sau modificate. Cateva scoli au interzis celebrarea sarbatorii prin interzicerea cuvantului Halloween”, referindu-se la un festival de toamna. In statul New Jersey a fost adoptata o lege care pedepsea expres pe cei care contaminau dulciurile de Halloween. Incepand din anii 1980 spitalele se ofereau sa faca raze X dulciurilor…
In 2013 un director de scoala elementara a dorit sa interzica sarbatoarea intr-o scoala din Pennsylvania din motive de securitate alimentara, zicea el: pericol de alergii, intre altele, dar si faptul ca in S.U.A. este acceptata manifestarea religioasa a oricaror credinte, iar sarbatoarea ar fi permisa daca in district exista un grup activ de druizi. Autoritatile si mai multi parinti l-au linistit.
In Connecticut au interzis paradele de Halloween, chiar in octombrie 2015, si au interzis purtarea costumelor, de teama sa nu ofenseze copiii care nu participa la aceasta sarbatoare. Cetatenii nemultumiti au initiat o petitie prin care sa determine ridicarea interdictiei. Asta-i ca ideea unora de a interzice bradul de Craciun pentru a nu-i agresa psihic pe cei care nu au traditia impodobirii bradului.

Cel care a ajuns sa fie numit “Omul care a omorat Halloween-ul” sau “Candyman”, este Ronald O’Brien din Pasadena, Texas. In 31 octombrie 1974, dupa ce a colindat alaturi de copiii lui si ai unei alte familii, a permis celor doi ai lui, Timothy (8 ani) si Elizabeth (5 ani) sa manance cate o bomboana inainte de culcare. Baietelul mananca un baton de ciocolata, i se face rau, e dus la spital dar moare. Concluzia medicilor: otravire cu cianura. Suspectati au fost oamenii care locuiau in casele unde colindasera copiii, dar barbatul sustinea ca nu-si aminteste exact pe unde au fost. La un moment al anchetei a identificat un vecin dar anchetatorii au aflat ca acesta avea alibi. In final, tatal a fost arestat pentru omor. Facuse o polita de asigurare pentru copii, dar nu si pentru el si sotie; martorii afirmau ca se interesase despre otravirea cu cianura si incercase sa cumpere otrava de la companiile locale. Juriul l-a gasit vinovat in 45 de minute si l-a condamnat la moarte in 75 de minute, fiind programat pentru executie in 31 octombrie 1976. Si-a exersat dreptul la apel si executia a fost amanata de cateva ori, dar in 31 martie 1984 executia a fost dusa la sfarsit.

Cu toate ca unii psihologi au declarat ca unii copii fac astfel de gesturi pentru a atrage atentia si cu toate ca O’Brien si-a sustinut nevinovatia, in declaratia finala a cerut iertare faţă de oricine ar fi gresit in cei 39 de ani de viata. A ramas in memoria colectiva ca fiind cel care s-a folosit de un mit urban pentru a-si ascunde crima. Fapta lui a transpus mitul in realitate, permitandu-i lui Candyman sa bantuie in continuare Halloween-ul si pentru generatiile viitoare.

Sarbatoarea de Halloween este insotita de un lung sir de legende urbane si de povesti de groaza. Azi, nicio petrecere nu e considerata “reusita” daca nu sunt povestite intamplari de groaza.

4 comentarii:

  1. habar nu am cum este in SUA, la noi in cartier insa oamneii se cunosc si au incredere unii in altii, de aceea, a lasa copiii la colindat in seara de Halloween nu este absolut niciun pericol! Bineinteles ca nu merg copiii in alte cartiere... ca doar scopul este sa se costumeze, sa sune la usile vecinilor s sa se bucure de senzatia pe care o fac, sa schimbe cateva cuvinte cu cei care le deschid usile, sa primeasca ceva dulciuri si sa se intoarca acasa, sa savureze gramajoara de bomboane înainte de a merge la culcare. Copiii mai mari si adultii, fac petreceri la cate un prieten, deci deasemenea nu se expun vreunui pericol... Filmele americane de groaza sunt... de groaza! Si nebuni cu siguranta sunt peste tot, dar nimeni nu se aventureaza sa faca ceva super-extravagant... Scopul este sa te distrezi impreuna cu prietenii.
    Cat despre asa zisele "scopuri comerciale" si "scumpiri ale bomboanelor" cu ocazia Halloweenului... zau ca nu am mai auzit asa ceva! In Germania nu se scumpeste nicio bomboana! Ma si i bufnește râsul cand aud asemenea aberatii! Vreau si eu un exemplu concret ca la Lidle sau Kaufland spre exemplu , o punga de caramele cu fructe este mai scumpa acum decat a fost acum doua saptamâni!
    Costumele care se punin vanzare... tja, costa cat costa, ca doar necesita materiale si manopera... Dar la fel de bine se pot confectiona in casa costume haioase, nu trebuie neaparat "încurajat" comertul de Halloween, daca asta este HIBA! Normal ca daca ai cumparat ceva, ai cativa ani, doar nu porti costulul decat o singura data pe an! Zau asa... hai sa analizam situata in mod real si nu din filme sau din imaginatie! Sunt de parere ca tot ceea ce nu cunoastem, ne face frica! Daca am putea sa ne eliberam de prejudecati, daca am fi mai toleranti si ne-am privi semenii cu mai multa simpatie atunci lumea toata ar fi mai buna si mai frumoasa!
    Am scris toate acestea nu referitor la ceea ce gândesti tu, Diana draga, ci referitor la tema pe care ai abordat-o si la comentariile pe care le-ai primit ieri, pe tema asemanatoare...
    te pup! Un Halloween fa-buuuuuuuuu-los! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici se mai scumpesc unele produse, de sarbatori, in general... :(
      De acord cu tine! Consumul nu e obligatoriu. :) In astfel de ocazii si parintii si copiii isi pot exersa indemanarea si isi pot folosi imaginatia, sarbatoarea devenind si o ocazie - pentru copii si parinti - de a petrece mai mult timp impreuna, amuzandu-se.
      Mi-ar placea sa vad copiii venind la usa si "amenintandu-ne" :)) sa le dam bomboane! Tare ma tem, insa, ca aici vor vrea bani, asa cum vor si de Craciun, de Anul Nou, de Paste, stramband din nas atunci cand primesc mere, nuci, cozonac si altele asemenea... :( Mi-ar placea sa ma insel. :)
      In SUA, in unele state, e o nebunie distractiva... Exista si incidente neplacute, cauzate de alergii, de consum prea mare de dulciuri... unele incaierari intre adolescenti, exagerare in "pedepsirea" celor care nu le dau dulciuri... dar nu cred ca e un motiv de interdictie - cum incearca tot mai multi sa faca, in scolile unde sunt directori, in scolile unde au copiii la scoala... Argumentul ca nu vor sa le strice armonia celor care nu participa mi se pare pueril, mai ales cand cei care vor sa petreaca sunt majoritari (pentru ca tot amintesc unii democratia si in astfel de teme) altfel ar fi "discriminare inversa", fiind discrimintati majoritarii... Un director a invocat ideea ca Halloween ar tine de religia druida si cat timp nu sunt druizi in district n-ar trebui ca la scoala sa se sarbatoreasca... Pe acela l-au linistit, dar mereu apar altii...
      Nu ma dau in vant dupa aceasta sarbatoare dar - dupa cum am mai scris - poate pentru ca nu am avut ocazia sa particip la o sarbatoare de Halloween (de preferinta alaturi de cunoscuti - nu pentru ca ma tem, ci pentru ca nu prea sunt sociabila) :))
      Filmele "de groaza" cu tema Halloween imi plac - am vazut multe... :) doar ca - de cand ma stiu - nu reusesc sa "ma sperii" cand le vad, ba chiar ma amuza cand exagereaza cu sangele, de exemplu. :)
      Poate, intr-o zi, in armonie cu totii vom trai! :) Trebuie sa cred ca oamenii isi pot schimba mentalitatea altfel... ar insemna ca Isus a murit degeaba. :)
      Imbratisari cu drag! <3
      Multumesc, la fel! Happy Happy Halloweeeeen! :)

      Ștergere
  2. Uite ca nu stiam de bomboanele otravite sau modificate care sa dadeau copiilor..ma rog, eu nu-s de acord nici cu halloween-ul si nici cu consumul de zahar asa ca in baza persoanelor care gandesc ca mine se ducea pe apa sambetei halloween-ul :))
    De candyman asta stiam dintr-un film.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Candyman a fost, initial, porecla unui traficant de droguri (e parerea celor mai multi cercetatori de legende urbane) care-si facea veacul intr-un cartier din Chicago - dependentii cereau "bomboane" de la "omul cu bomboanele"... Candyman apare in mai multe legende urbane, dar cel mai adesea e intalnit in povestile de Halloween - in unele filme parintii isi sfatuiesc copiii sa fie atenti la "Candyman". Sunt mai multe filme cu si despre Candyman - toate... horror sau aproape. :) In altele, "Candyman" e vreun pedofil care amageste vreun copil cu bomboane si il urca in duba, rapindu-l s.a.m.d.
      Bomboanele otravite si modificate care au dus la ranirea sau moartea unor copii sunt legende urbane (majoritatea covarsitoare a incidentelor reclamate si cercetate s-au dovedit alergii, accidente etc.). Singurul care s-a folosit de o legenda urbana si a transpus-o astfel in realitate a fost Ronald O'Brien, care si-a ucis un copil sperand sa incaseze asigurarea... :(
      Excesul se presupune ca e doar in aceasta noapte. :) Mie mi se potriveste sarbatoarea, din acest punct de vedere: sunt devorator de dulciuri. :) Dar nu mai sunt copil si n-o sa-mi dea cineva dulciuri daca-i bat la usa; o sa ma trimita sa-mi cumpar sau sa-mi fac. :))

      Ștergere