Am vrut să fie șoricel

Ar fi trebuit să fie șoricel, așa cum am văzut pe net, dar pentru că nu am avut acces la internet in ziua cȃnd m-a chinuit talentul l-am lucrat “din amintiri” și a ieșit ce a ieșit. Habar n-am ce, dar zic că-i șoricel. E o “păpușă” pentru mȃnă.

Dacă n-a ieșit șoricelul, poate că iese șarpele. A ieșit unul (cam nemulțumit de cum arată) dintr-o cravată, tot după un model “din amintiri”. Are și clopoțel - un zurgălău mititel cusut de coadă. Acum “păzește” ușa de la intrarea in casă.

După ce am terminat m-am jucat cu ei și cineva a remarcat că șarpele e dușmanul șoricelului. Poate, dar nu in cazul acesta.

Ceea ce ar fi trebuit să fie puteți vedea la adresele de mai jos:

șoricel (la final videoclip)

https://www.youtube.com/watch?v=Vxrdk8G3QOI

șarpe din cravată

https://www.youtube.com/watch?v=2BLY895cb9U

Mai jos, o familie strȃns unită. N-am avut model pentru “familie”.

Pa-pa! ☺

Şarpele şnur. Provocări verzi

Ştiu că cei mai mulţi sunt scurturaţi de fiorii neplăcerii când aud de şarpe, nu doar când îl văd. Mie îmi plac şerpii - au ceva fascinant.

Şarpele, se spune, este simbolul forţei universale şi, ca orice forţă, poate distruge la fel de repede cum a construit, deci şarpele ar fi emblematic atât pentru bine cât şi pentru rău. În tradiţia românilor există aşa-numitul “şarpe al casei” (alb, pentru că trăieşte in beznă) şi care nu trebuie omorât pentru că el păzeşte casa şi pe ocupanţii ei de rele.

Şarpele meu e verde, drăgălaş, moale şi pufos. Nu ştiu cât se vede in poze dar are o mutrişoară simpatică (mie aşa mi se pare). L-am tricotat din ghemul ce a rămas după ce am lucrat, cu ani in urmă, un fular lung. Înăuntru am pus o sârma aurie înfăşurată in fir de lână subţire, pentru a putea aşeza şarpele in ce poziţie vreau şi să nu iasa sârma prin ochiurile tricotate.

Am confecţionat acest şarpe cu ocazia Provocărilor verzi-ianuarie 2019 la care prima temă este şnurul. L-am numit şarpe şnur pentru că e subţirel şi arată ca un şnur mai gros. 

Ochii sunt năsturei negri cu model auriu - modelul auriu seamănă un pic cu pupila şarpelui. Gura se deschide, fiind sârmă şi acolo, dar nu se deschide atât de mult încât să îl pot transforma in uroboros - mi-a venit ideea prea târziu. ☺ De-aş fi avut o morişcă tricotin aş fi realizat, in mod sigur, alt fel de şnur.

Sper să vă placă şerpisorul meu şnur.