Care e utilitatea recensământului?

Doar întreb care e utilitatea recensământului în România – poate că nu reușesc să-i înțeleg utilitatea - și încerc să-mi argumentez întrebarea.

De ce afirmă administratorii statului că e util am cam înțeles, dar tot nu mi se pare că-i util.

Pentru ce e util recensământul

Teoretic, din punct de vedere constituțional, recensământul ar fi util pentru a determina numărul de parlamentari în cele două Camere ale Parlamentului. Rezultatele sunt utilizate pentru reorganizarea circumscripțiilor electorale în funcție de cum a crescut sau a scăzut populația într-o zonă sau alta.

Mi se pare foarte interesant un fapt: populația din România scade, dar numărul de parlamentari crește... În legislatura 2004-2008 erau 470 de parlamentari, iar la alegerile parlamentare din 2012 numărul lor a crescut la 588. Populația stabilă la recensământul din 2011 a fost de 20.121.641, iar la recensământul anterior (2002) au fost numărați 21.680.974 de oameni. Azi sunt 466 de parlamentari.

vezi: https://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2021/11/REZULTATE-DEFINITIVE-RPL_2011.pdf

Conform legii, norma de reprezentare pentru alegerea Camerei Deputaților este de un deputat la 73.000 locuitori, iar pentru alegerea Senatului este de un senator la 168.000 locuitori. (art. 5, L. 208/2015, actualizată)

În timp, recensământul a devenit util pentru „politicile guvernamentale”, pentru organizațiile nonprofit, pentru cercetători, pentru sistemul de sănătate, pentru producătorii și prestatorii de servicii de larg consum și nu numai etc. s.a.m.d..

Teoretic, rezultatele recensământului ajută la determinarea modului în care sunt distribuiți banii din taxe și impozite, diferite finanțări, inclusiv granturi, sprijin financiar pentru județe, orașe, comune (implicit sate) – pentru următorii ani – fiecare urmând a obține o cotă echitabilă (necesară) pentru școli, spitale, drumuri și fel de fel de lucrări publice.

Afaceriștii se bazează și ei pe rezultatele recensământului când iau decizii pe termen lung, cum ar fi: unde să deschidă noi magazine, restaurante, fabrici, birouri; de unde pot recruta angajați și ce produse și servicii să ofere. Producătorii de bunuri de folosință îndelungată (televizoare, mașini de spălat, mobilier etc.) datorită recensământului beneficiază de informații exacte despre gospodării și caracteristicile acestora...

Informațiile exacte ale recensământului privind limba vorbită acasă ajută posturile de televiziune și radio să definească zonele de servicii în limbi străine și companiile de marketing să dezvolte produse și servicii adaptate celor care vorbesc alte limbi decât limba națională.

Registrele administrative

La nivel de localitate - comună, oraș, municipiu, județ – în cadrul instituțiilor de stat, există fel și fel de registre (situații) administrative pentru fel și fel de chestiuni, de la caz la caz: nașteri, decese, căsătorii, divorțuri, urbanism, rata infracționalității, persoane cu dizabilități și multe altele. Se știe aproape totul despre aproape orice.

La nivel local se știe (ar trebui să se știe) unde sunt necesare drumuri, autostrăzi, canalizari, racordări la gaz, energie electrică s.a. de gen. Se poate ști fără recensământ unde există pericolul de contaminare a apei, unde sunt necesare sisteme de purificare a apei sau de irigare a terenurilor agricole. Se cunoaște numărul asiguraților în sistemul de sănătate (ce boli au, ce tratamente urmează etc.), se știe numărul șomerilor în plată, numărul angajaților, numărul locurilor de muncă disponibile; se cunosc date despre rețeaua de transport public; se știe unde trebuie să se construiască, ce se construiește, din ce se construiește, pentru câți oameni etc. și se știu zonele unde trebuie reabilitate imobile diverse. Se cunosc (ar trebui să se cunoască – în virtutea atribuțiilor de serviciu ale diverșilor funcționari publici) date despre numărul persoanelor care au nevoie de ajutor financiar; dacă sunt suficiente școli, cabinete medicale, medici, polițiști în cutare zonă etc. s.a.m.d. Se știe aproape totul despre fermele agricole și zootehnice.

Pentru toate cele de mai sus (și altele) sunt obligatorii evidențe clare, actualizate cel puțin anual, dar multe situații trebuie centralizate mai des și întocmite punctual.

Aceste date locale se coroborează regional și apoi național – administratorii statului au, astfel, o imagine clară a chestiunilor care trebuie rezolvate.

Altfel spus, datele recensământului sunt esențiale pentru evaluarea precisă a bunăstării economice a populației dintr-o zonă dată, în ansamblu, dar și în funcție de etnie, rasă, vârsta, sex etc.. Ce și cât s-a schimbat în bine de la ultimul recensământ?

Toate datele care sunt solicitate în formularele recensământului pot fi obținute din alte surse, oficial și legal, anonim. Ce nu poate fi obținut – în mod legal - din surse oficiale se poate spune că nu-i treaba guvernului să știe: dacă unii trăiesc în concubinaj, dacă sunt singuri, dacă au altă orientare sexuală decât cea heterosexuală etc. De câte ori și-a căutat cineva un loc de muncă – de exemplu - este, efectiv, irelevant statistic pentru că oamenii pot minți lejer și nu pot fi verificați.

Era de înțeles necesitatea unui recensământ în anii în care tehnologia în materie era inexistentă sau la început, dar acum, când totul e „digitalizat” îmi e dificil să cred că funcționarii statului nu pot avea evidențe clare despre ceea ce-i interesează – pentru bunăstarea populației, desigur.

Diverse

Organizația Națiunilor Unite recomandă realizarea recensămintelor.

Recensămintele, mai ales în statele dezvoltate, costă din ce în ce mai mult.

Danemarca, Finlanda și Norvegia folosesc de câțiva ani registrele administrative pentru a se ști ce trebuie și pe unde trebuie. Nici în Olanda nu se mai folosesc chestionarele pentru recensământ, ci se colectează datele – în funcție de necesități – tot din registrele administrative, fără a interacționa cu populația. Turcia, Letonia, Lituania au recurs tot la registre. Acest gen de recensământ este mult-mult mai ieftin și mult mai acceptabil din punct de vedere social.

În Franța și Germania se practică „Micro-recensământul” sau „Recensământul eșantion” – recensământ de tip Rolling (se desfășoară pe o perioadă mai lungă de timp, cu actualizări periodice, pe zone)

În România s-a ales metoda combinată: chestionar și registre.

Căsătorit legal la recensământ

În formularul care trebuie completat cu ocazia recensământului, la „Chestionar secțiune pentru recenzarea locuinței”, subsecțiunea „Informații despre membrii gospodăriei”, la pct. G5a: Soțul/soția persoanei denumite locuiește în această gospodărie? sunt trei posibile răspunsuri:

1. Da

2. Nu, locuiește în altă gospodărie

3. Nu, nu sunt căsătorit(ă) legal.

În primul și ultimul rând, căsătoria este doar legală! Dacă nu e legală – adică respectând legislația românească în materie – nu e căsătorie; e concubinaj, parteneriat, uniune sau cum vor să-i spună.

Acesta e un formular emis de un organ al statului, redactat – se prezumă – de o persoană plătită din bani publici. Oooh! O fi genul de „întrebare capcană” care se întâlnește în unele „teste psihologice”? Siiiigur că da...

Faptul că-s mulți „jurnaliști” care întreabă „pe stradă”: „sunteți căsătorit legal?” o avea o minimă scuză, dar nici ca jurnalist nu-ți poți permite să faci o asemenea greșeală.

Mai jos, în formular, la pct. G5c: Partenerul/partenera persoanei denumite locuiește în această gospodărie? Dacă există interogarea aceasta, de ce greșeala de la G5a?

În „Chestionar secțiune recenzarea persoanei”, subsecțiunea „Caracteristici demografice”, la pct. P1a – Starea civilă legală sunt patru variante de răspuns: 1. necăsătorit(ă) - salt la P1b; 2. căsătorit(ă), 3. văduv(ă) - salt la P1b; 4. divorțat(ă) - salt la P1b.

„Punctele I și II se completează numai pentru femeile căsătorite”: I. Anul primei căsătorii; II. Anul căsătoriei actuale

Personal, nu înțeleg sensul acestei "interogări". Bărbații nu se recăsătoresc? Unii își schimbă numele de familie după al soției așa cum unele femei se căsătoresc și își păstrează numele de familie. De la prima la actuala căsătorie femeia poate a mai avut vreo trei... Nu contează pentru statistică?

Punctul P1b – Starea civilă de fapt. Trăiți în uniune consensuală? Răspunsuri posibile:

1. da; 2 nu. 

La răspunsul „nu”, pentru femei se trece la pct. P1d – copii născuți vii și pentru bărbați se trece la P2a – pentru câte luni a plecat persoana din localitatea de reședință obișnuită? (numai pentru cei plecați mai puțin de 12 luni)

P1c – anul constituirii uniunii consensuale.

Care uniune consensuală? Uniunea consensuală e de mai multe feluri: căsătoria, parteneriatul înregistrat, uniunea de facto (concubinajul).

Ce înțeleg prin "uniune consensuală" cei care au întocmit acest chestionar, mai ales că apar și rubrici pentru „partener/parteneră” și soț/soție? În „logica” formularului în această rubrică pot completa și cei căsătoriți și cei care trăiesc în concubinaj etc. după ce au completat rubricile care li se „potrivesc”. Altă „întrebare capcană”?

În formularul de recensământ administratorii statului român vor să dea impresia că în Ro este protejată viața de familie și în cazul celor care nu sunt căsătoriți dar gospodăresc împreună și au unele documente încheiate la notar, prin care au hotărât în cazul unor situații ce se pot ivi? De umplutură scriu asta, pentru că cetățenii români (în cupluri sau singuri, tineri sau bătrâni) nu prea sunt protejați – a oferi o sumă de bani, un trusou, cu ocazia nașterii unui copil, de exemplu, și apoi o indemnizație de doi lei nu e deloc protecție, e frecție la picior de lemn. E în regulă ca adulții să facă sex cu tineri în vârstă de 15 - 17 ani – asta, da, „protecție”.

P1d se completează numai pentru persoanele de sex feminin de 12 ani și peste – numărul copiilor născuți vii.

De ce numai pentru cele cu vârsta de 12 ani și peste?! Cazul mediatizat (cu ceva ani in urmă), cu fetița în vârstă de 11 ani care era gravidă chiar a fost/este unicul? Există o problemă „foarte gravidă” în Ro, cu mulți copii care devin mame. Poate că sunt mai puțini copii-mamă, dar adolescente-mamă sunt multe, și nu toate au vârsta de 16 ani împliniți, când legea le permite (în astfel de circumstanțe) căsătoria. Clar, altă formă de „protecție”. S-a rezolvat ceva în urma celorlalte chestionări pentru recensământ?!

Ultima interogare, P18 – în ce măsură v-a afectat pandemia de coronavirus?

1. deloc; 2. în mică măsură; 3. oarecum; 4. în mare măsură; 5. foarte mult.

E absurdă întrebarea, din punctul meu de vedere. Fiecare „cuantifică” altfel „foarte mult”, „în mică măsură” etc. mai ales că eventuale „afectări” se pot manifesta mai târziu – fobiile, de exemplu. Unii au pierdut oameni dragi – au fost afectați foarte mult; alții au pierdut juma’ de salariu sau locul de muncă – i-a afectat foarte mult; unii ar spune că i-a afectat foarte mult pentru că au fost obligați să... se spele des pe mâini (și nu aveau unde) și tot așa. Poate rezulta o statistică ce ilustrează orice, dar nu adevărul (dar asta e o chestiune care se știe, deja, despre statistici).

Pot răspunde la P18 numai persoanele care aveau vârsta de 15 ani împliniți la ora „0” din 1 decembrie 2021. Copiii, cu sau fără copii, nu sunt capabili să răspundă. N-au discernământ, da, dar unii s-ar putea să aibă copii.

Cred că am nevoie de instrucțiuni detaliate pentru a completa corect chestionarele. Poate că au logică toate întrebările dar nu am găsit-o eu.

Bineînțeles, datele înscrise în formulare vor fi "anonimizate" - nimeni nu ne poate identifica după adresa de domiciliu.