Ianuarie fără zăpadă. RiO

Iarna fără zăpadă în Brașov! Mare bucurie, mare. 😢 

Imaginea de mai jos e frumoasa - nu pentru peisajul de iarna 😏 - și am ales-o pentru jocul Reflexii in oglinda, inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen, pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu.

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

Sunt oglindiri în bălți, dar e și praf de zăpadă. Cerul are o culoare superbă - din punctul meu de vedere. 😊 Seninul se reflecta asupra orașului.

Marele incendiu din Brașov. 21 aprilie 1689

Aflat la „intersecție de drumuri comerciale”, datorită libertăților comerciale și privilegiilor fel de fel obținute de la regii Ungariei, de la domnii Moldovei și Ţării Românești, datorită rețelei comerciale pe care o aveau negustorii brașoveni în Peninsula Balcanică și chiar mai departe, atelierele meșteșugărești, puternicele bresle din Brașov au adus o bogăție foarte mare orașului. Brașov a fost cândva o cetate puternică și bogată. Apoi, într-o singură zi, aproape totul s-a prefăcut în scrum...

O zi de primăvară caldă, cu vânt puternic se pare că ar fi fost în acel 21 aprilie. Din motive niciodată elucidate, pe strada Fânarilor (numită azi Castelului) a izbucnit un incendiu care s-a întins cu repeziciune - mai ales din cauza vântului - și-a transformat aproape tot burgul în cenușă pentru că cele mai multe case erau construite din lemn (și cele care erau din piatră erau acoperite cu șindrilă din lemn) și au ars total. Partea dinspre Tâmpa a orașului era în flăcări.

Unele surse documentare atestă că circa 300 de oameni au murit arși sau asfixiați. În numai câteva ore ardea aproape tot orașul: magazinele, atelierele breslelor, locuințele erau mistuite de foc. Incendiul s-a extins pe Târgul Cailor (str. George Barițiu de azi), pe strada Porții (azi Republicii), pe străzile Spitalului (Postăvarului de azi), Vămii (azi Mureșenilor), și pe Târgul Grâului (partea estică a Pieței Sfatului) și s-a extins la Casa Sfatului, unde era păstrată arhiva orașului, documentele „de afaceri”, „socotelile orașului”, între altele. Casa Hirscher a fost puternic afectată. S-a dărâmat și turnul Casei Sfatului, fiind afectate și turnurile de apărare aflate în exteriorul cetății: Turnul Alb și Turnul Negru (numit astfel după incendiul care i-a înnegrit zidurile). Casa Sfatului și Bastionul Fierarilor au fost aproape ruină timp de doi ani, refăcute serios fiind abia după 20 de ani. Incendiul a cuprins și cartierul Șchei.

Tunurile de pe Cetățuie au început să bubuie, ca să anunțe pericolul, bubuiturile speriind și mai tare oamenii care oricum nu prea mai știau de capul lor.

Cel mai bogat oraș din sud-estul Europei (dintre Viena și Constantinopol, cum spune o sursă a vremii) ardea din temelii. Economic, orașul n-a mai ajuns la același statut niciodată. Cel mai bogat oraș al Transilvaniei, și unul dintre cele mai frumoase, a fost distrus.

Biserica Sfânta Maria a fost grav avariată - întâi a ars acoperișul, care s-a prăbușit, apoi mobilierul și toate materialele sensibile la foc din interiorul lăcașului de cult. Istoricul de artă Balint Agnes afirmă că în incendiu altarul și orga au ars și s-au topit clopotele (zdrobindu-se în cădere). De atunci, lăcașul a primit denumirea Biserica Neagră - zidurile erau de un cenușiu închis.

În cronica sa din anii 1689-1691, preotul Markus Fronius scria că e ciudat faptul că, în timp ce acoperișul bisericii ardea, focul nu cuprinsese și bolta, deși ardea și în biserica, unde nu doar lemnul ci și zidurile au fost distruse.

În marele incendiu din 21 aprilie 1689 au fost distruse toate manuscrisele și cărțile din vasta colecție a bibliotecii fondate de cărturarul Johannes Honterus.

Din cauza devastatorului incendiu puterea economică a Cetății a scăzut extrem de mult, spre faliment. Mulți ani mai apoi burgul a fost o ruină înnegrită. În urma calamității, autoritățile brașovene au interzis construirea caselor din lemn.

Lucrările de reconstrucție pentru Biserica Neagră au început aproape imediat și au durat 80-100 de ani (depinde pe cine întrebi). S-a extins acoperișul (de atunci are forma de azi) și deasupra galeriei, care înainte era descoperită - galeria e sculptată cu patru lobi ajurați și înconjura biserica la baza acoperișului.

Pentru a fi refăcută biserica au fost chemați meșteri din Gdańsk (Polonia), deoarece meșterii locali nu știau - se pare - să închidă bolți atât de mari și noile bolți sunt executate în stil baroc, lăcașul pierzându-și, în interior, mare parte din influențele gotice (bolțile gotice inițiale au fost înlocuite cu bolți semicilindrice). Pentru a mari capacitatea bisericii - enoriașii care asistau la slujbe fiind din ce în ce mai mulți - între anii 1710-1720 au fost construite în navele laterale galerii în stil baroc (care se integrează armonios în arhitectura gotică a lăcașului).

Amvonul s-a pierdut în marele incendiu; cel de azi datează din anul 1696 și a fost ridicat cu sprijinul financiar al maistrului măcelar Laurenz Bömches, iar monograma lui se află pe coroana ornamentală, pe una dintre laturile amvonului.

Cristelnița din bronz - donată de parohul Johannes Reudel în anul 1472 - nu a fost afectată de incendiul din 1689 și este una dintre cele mai de seamă lucrări ale meșterilor locali turnători în bronz. În anul 1716, fierarul Meensen Hannes a confecționat un grilaj din fier forjat frumos ornamentat, pentru împrejmuirea cristelniței.

Pictura murală din pridvorul sudic, realizată după anul 1476, care reprezintă figura Mariei cu pruncul, așezată între Sfânta Ecaterina (cu simbolurile ei, roata și paloșul) și Sfânta Varvara (țînând în mână un turn) am dedus că a fost ocolită de limbile de foc. În colțurile de jos ale picturii se află stemele regelui Matei Corvin și stemele soției sale Beatrice de Napoli-Aragon.

În anul 2019 s-au descoperit două tavane (în două clădiri din apropierea Bisericii Negre) de dinaintea „Marelui Incendiu”.

Lucrările la biserică au fost încheiate în 1722, odată cu noua inaugurare. Tot cam pe atunci a fost terminată și reconstrucția orașului.

Posibile cauze ale incendiului din 1689

S-a presupus că focul a fost pus de o mâna criminală - și adevărul nu va fi aflat niciodată. Se spune că trupele austriece nu au uitat refuzul brașovenilor de a ceda orașul și s-au răzbunat. Izvoarele timpului atestă o scrisoare a generalului austriac Caraffa, din anul 1688, în care îi avertiza pe brașoveni că de se vor opune instalării trupelor austriece orașul lor va fi făcut praf și cenușă. În anul următor a avut loc incendiul.

În 1688, s-ar fi semnat la Făgăraș un tratat prin care cetatea brașoveană trebuia să găzduiască o garnizoană austriacă și localnicii s-au revoltat. Austriecii ar fi asediat cetatea și lângă zidurile ei s-ar fi dus lupte grele. Judele orașului și mai mulți oameni de vază ar fi fost arestați de protestatari pentru că au cedat ușor, vânzând cetatea austriecilor. În final, capii revoltei au fost încercuiți și au predat cheile orașului.

După un an, la 21 aprilie 1689, are loc cel mai mare incendiu din istoria burgului brașovean.

A fost răzbunarea austriecilor? Nu ar fi avut vreun interes, din contră, ar fi dăunat și trupelor imperiale care socoteau orașul a fi punctul de plecare pentru campania de cucerire a Țării Românești. A fost răzbunarea protestatarilor? Puțin probabil să-și fi distrus singuri orașul, pentru că dintr-o cetatea foarte bogată a ajuns aproape un târg la margine de imperiu, în plin război. A fost un accident? Probabil că nici nu mai contează.

Sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu. (Orașul Vechi văzut de pe Tâmpa, 2013)

Referințe online:

http://www.honterusgemeinde.ro/ro/biserica-neagr259/

http://www.brasovultau.ro/articol/legende/-incendiul-care-a-distrus-brasovul.html

http://adevarulesubochiitai.blogspot.com/2018/09/brasov-incendiul-din-anul-1689.html

Ucenicul. Miercurea fără cuvinte

Fotografie pentru Miercurea fără cuvinte, joc preluat de Zina de la Carmen.

sursa foto: Brașov, orașul sufletului meu. (18 decembrie 2020)

Biserica Neagră. M-a amuzat cum a interpretat autorul fotografiei legenda despre căderea ucenicului: „Am auzit că porumbelul nu s-a lăsat prins”.

*

Jocul Miercurea fără cuvinte e găzduit pe blogul Povestiri de lecturi școlare (2);

Jocul Wordless Wednesday e găzduit pe blogurile: Comedy plus, Natasha Musing, image-in-ing, My Holiday Photos.

Jocul My Corner of the world e găzduit pe blogul photographing New Zeeland în fiecare miercuri; tabelul de deschis o săptămână.

Jocul Garden Affair este găzduit pe blogul Jaipur Garden.

Crăciun fericit! 

Miercurea fără cuvinte. Aburi de vară

Sursa foto https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums

Fotografie pentru Wordless Wednesday! (31), la CARMEN, unde este tabelul pentru participarea la joc.

HAPPY WW!

Biserica Neagră sau Sfânta Maria - descoperiri recente

În anul 2012 arheologii care faceau săpături pentru reabilitarea şi reamenajarea curţii Bisericii Negre au descoperit peste 50 de morminte cu oseminte care datează atât din Evul Mediu, posibil din secolul al XI-lea, cât şi din epoca modernă. Se știa că în zonă trebuie să existe un cimitir deoarece în jurul oricărei biserici medievale a existat un cimitir - începând din secolul al XI-lea s-a stabilit în lumea creştină că cimitirele trebuie să fie amplasate în imediata apropiere a bisericilor.

Osemintele nu au fost gasite întregi, ele s-au deranjat unele pe altele deoarece în Evul Mediu şi chiar în epoca modernă mormintele nu erau semnalizate, nu aveau cruci, monumente ca în ziua de astăzi; decedatul se punea în mormânt şi nu se mai cunoştea locul, morții ajungând să se suprapună. Pe lângă aceste morminte au fost găsite şi ruine ale unor clădiri.

Descoperirile făcute pe latura de nord-est a bisericii, demonstrează că a existat această mănăstire premonstratense (1) construită din piatră. Este o construcţie solidă pe care nu o putea face o comunitate stabilită accidental acolo. Felul în care este construită arată o comunitate mare, cu posibilităţi financiare, a precizat dr. Daniela Marcu Istrate, responsabilul ştiinţific al şantierului. Vestigiile descoperite lângă Biserica Neagră, mai multe obiecte, dar şi alte clădiri din piatră, atestă faptul că au existat aşezări fortificate din cea de-a doua jumătate a secolului al XII-lea. Descoperirile atestă mai multe etape de locuire de dinainte de atestarea documentară a oraşului, la 1235.

Braşovul - sub numele de Corona - a apărut pentru prima dată în Catalogus Ninivensis, un catalog al mănăstirilor premonstratense din Transilvania şi Ungaria, alcătuit între 1236 şi 1241. Catalogul conţine toate aşezămintele vizitate de abatele Fredericus în 1235 şi se păstrează într-o copie din secolul al XV-lea. Prima menţiune documentară cunoscută până acum a Braşovului apare în respectivul catalog în contextul în care se vorbeşte despre mănăstirea de călugăriţe din acest oraş. Claustra sororum… in Hungaria… Dyocesis Cumanie Corona, se menţionează în document.

Pe scurt: până la închiderea șantierului, care a durat mai mult de doi ani, s-au descoperit: zidurile unei foste capele a Bisericii Negre, datând cel mai probabil din secolul al XIV-lea - vechea capelă era atestată în documente dar nu exista nicio dovadă fizică a existenţei; peste 1.400 de morminte cu oseminte care datează atât din Evul Mediu, posibil din secolul al XI-lea, cât şi din epoca modernă; podoabe şi bucăţi de vase, gropi pentru provizii și două pietre funerare datând de la începutul secolului al XVIII-lea, una dintre ele păstrată într-o stare de conservare foarte bună.

Nota.

(1) Premonstratens. Ordinul Premonstratens (în latină Candidus et Canonicus Ordo Praemonstratensis) a fost întemeiat în anul 1120 de Norbert von Xanten, împreună cu alți 13 însoțitori, în localitatea Prémontré de lângă Laon (Franța). Ordinul cuprinde canonici regulari, ce reprezintă o sinteză a vieții monahale și a celei canonice. Există și un ordin feminin al premonstratenșilor. (wikipedia.org)

Ordinul ar fi ajuns pe teritoriul României dupa anul 1150.

Fapt divers. În Oradea, reprezentanții Ordinului Premonstratens au deschis 12 dosare de retrocedare pentru: terenul de sub stadionul Voinţa, clădirea Colegiului Naţional Mihai Eminescu din Oradea, 27 de terenuri din centrul staţiunii Băile Felix, totalizând 135.619 metri pătraţi, alte 1.000 de hectare de terenuri arabile, păşuni, păduri şi construcţii în comunele Sânmartin şi Hidişelu de Sus - pe motiv că Le-au aparţinut “în netulburată stăpânire” încă din Evul Mediu.

Surse:

http://www.brasov.net/capela-veche-700-ani-descoperita-biserica-neagra/

http://newsbv.ro/2013/02/27/orasul-descoperit-langa-biserica-neagra-schimba-data-atestare-documentara-brasovului/

http://transilvaniareporter.ro/esential/proprietari-din-evul-mediu-jumatate-din-oradea-ceruta-la-retrocedare/

Vezi si: File de istorie; Mostenire culturala: orga; Turnul cu clopote si ceas; Legendele Bisericii Negre

Biserica Neagră sau Sfânta Maria - legende

Coroana lui Solomon

În Biserica Neagră ar fi ascunsă coroana regelui Solomon care, urmărit fiind, și-a ascuns coroana la rădăcina unui arbore. În Geografia comitatului Brașov (de Ion Dariu, 1910) scrie ca un ţăran, ducându-se în pădure după lemne, află coroana lui Solomon şi o dete primarului din sat. Iar coroana lui Solomon s-a depus în Biserica Neagră spre păstrare.

Numele acestui rege Solomon este legat și de ceea ce numim Pietrele lui Solomon, unde este azi loc de picnic și locul unde se întâlnesc Junii Brașovului la serbările câmpenești.

Pe această temă circulă cel puțin trei legende. Una vorbește despre un rege ungur numit Solomon care ar fi fost alungat de mama sa pentru că şi-a omorât fratele, succesorul de drept la tron. Ea l-a blestemat pe Solomon să moară în clipa când va fi văzut de un om de rând. Solomon s-a refugiat la valahii din Şchei, unde a stat ascuns dar, până la urmă, un şcheian i-a zărit chipul şi i-a anunţat pe localnici. Atunci blestemul s-a împlinit şi Solomon a murit, iar coroana i-a căzut de pe cap la rădăcina unui copac bătrân. Dar există și varianta că și-ar fi ascuns el coroana, încercând să treacă drept om de rând și să scape de urmăritori. De aceea, se zice, vechea emblemă a Braşovului este coroana cu 32 de rădăcini, simbolizând cele 32 de sate subordonate Braşovului. În a doua legendă se zice că Pietrele lui Solomon sunt cei doi munţi peste care un rege ungur a încercat să sară călare. A scăpat cu viaţă, dar duşmanii lui au căzut în hău. Înainte de cădere coroana lui a ajuns la rădăcina unui copac. A treia versiune le îmbină pe primele două: pe un munte, Solomon a văzut un cioban care-şi păştea oile. De frică să nu-i vadă chipul, regele a tras brusc frâiele calului; animalul s-a speriat şi, nechezând, a atras privirea ciobanului. Un fulger a lovit stânca pe care se afla regele, despicând-o în două. Hăul l-a înghiţit pe Solomon cu cal cu tot, dar a mai apucat să îşi aşeze coroana la rădăcinile unui copac.

Incizii in blocurile bisericii

Incizii adânci în blocurile de calcar sau gresie ale paramentelor sau soclurilor bisericilor medievale.

Cel mai adesea sunt întâlnite în apropierea portalurilor de la intrări; pot fi observate și pe zidurile Bisericii Negre. Cercetătorii nu au ajuns la o concluzie definitivă (cel puțin nu am aflat să fi ajuns) pentru aceste aparente gesturi de vandalism, dar au făcut speculații. Speculația care pare a fi acceptată mai des este aceea conform căreia soldații care plecau la război, după ce primeau dezlegarea de păcate, își încercau armele pe zidurile bisericii - probabil într-un fel de ritual (sau doar superstiție). Mai rar sunt pe socluri sau pe zidurile simple, dar întotdeauna în exterior. Unii au zis că soldații își ascuțeau armele pe pietrele sfințite, alții că doar le frecau de pietre pentru a conferi lamelor sau vârfurilor armelor o parte de sfințenie. Totuși, astfel de incizii apar nu numai la biserici, ci şi în cetăţi ori construcţii civile contemporane - afirmă alții. Au fost definite neutru drept caneluri de şlefuire.

Poarta Spovedaniei

La Biserica Neagră sunt întâlnite pe ambele laturii ale așa-numitei Porți a Spovedaniei aflată pe latura de sud-vest a bisericii (dinspre curtea liceului Honterus).

La Poarta Spovedaniei, în vreme de război, preotul ieșea și citea din cartea sfântă în special pentru cei care urmau să apere zidurile cetății. Spovedania, se zice, este o poartă spre Rai. Botezul este calea de intrare în creștinism și marchează momentul când păcatul strămoșesc precum și greșelile și păcatele săvârșite de cel ce urmează a fi botezat sunt iertate, dar această inimă curățită nu se păstrează indefinit și de aceea a fost rânduită spovedania, iar cei care plecau la luptă își doreau cu atât mai mult să-și mărturisească păcatele și să obțină iertarea pentru că era probabil să piară. Credincioșii nu se pot mântui, nu pot intra în Rai, dacă nu se spovedesc și nu se împărtășesc după cum a poruncit Isus Hristos: Dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sangele Lui, nu veți avea viața în voi (Ioan 6, 53).

Statuia calfei 

Pe latura de nord a edificiului se află o statuie ce pare a fi a unui zidar, statuie despre care se știu și nu prea se știu multe, pentru că există diverse variante, mai ales că nu e caracteristică lăcașurilor de cult.

Legenda spune că acest tânar pietrar a lucrat la ridicarea bisericii și era cea mai talentată calfă și ceilalți începuseră să-i ceară sfatul, astfel încât și-a atras invidia meșterului care, temându-se ca acesta să nu-i ia locul, l-a împins de pe schelă.

În altă versiune se spune că la construirea bisericii meșterul şi-a pedepsit calfa care aparent era un copil şi nu măsurase adecvat peretele bisericii; l-a urcat pe acoperiş și i-a cerut să privească în jos, să-și vadă greșeala - copilul s-a dezechilibrat și a căzut. În altă variantă a fost împins de meşterul care era nervos pe incapacitatea lui de a-şi duce lucrurile la bun sfârşit.

Meșterul s-a căit mai apoi și a pus să fie ridicată acea statuie; alții spun că au ridicat statuia colegii calfei iar meșterul s-a autodenunțat și a fost condamnat la moarte. Se poate, totuși ca cineva să fi căzut de pe zidul bisericii (la astfel de construcții e puțin probabil să nu fi existat victime, dar aceasta să fi fost una mai deosebită și de aceea există statuia) - statuia reprezintă un copil care pare că măsoară înălţimea turnului cu o sfoară, metoda utilizată în construcţiile de mari dimensiuni.

O altă versiune despre statuia copilului de pe Biserica Neagră spune că a fost vorba de un accident: fiul unuia dintre muncitorii care lucrau la refacerea bisericii a venit în vizită la tatăl său, care lucra în acel moment pe acoperiş. Copilul a urcat şi el şi a mers până la marginea acoperişului, să vadă cât este până jos. S-a aplecat peste margine, şi a căzut. Plin de durere că unicul său fiu a murit, bărbatul a comandat o statuie care îl înfăţişa pe copil în poziţia în care l-a văzut ultima oară.

A patra versiune vorbeşte despre calfă ca fiind copilul unei călugăriţe, Barbara (fiica unui pălărier) , pe care au abuzat-o soldaţii care păzeau cetatea. Ea a născut un băiat, Thomas, care l-a vârsta de 15 ani a fost dat calfă la un meşter tâmplar, cel mai bun din zonă. Când un vânt puternic a distrus acoperişul bisericii Sfânta Maria (Biserica Neagră), tâmplarul a fost tocmit să îl repare. Meşterul punea laţii şi tânărul ucenic îi dădea tiglele. La un moment dat, Thomas a scăpat o ţiglă, s-a repezit să o prindă şi aşa a căzut de pe zid. Meşterului i-a părut tare rău pentru tânărul pe care îl îndrăgise şi a ridicat o statuie exact în locul de unde a căzut băiatul. Barbara a suferit mult după copil şi, pentru că necazul nu vine niciodată singur, tatăl ei a fost printre cei care s-au răsculat împotriva asupritorilor şi a fost executat. Tânăra a fugit pe Tâmpa şi s-a ascuns în peştera care, mai târziu, va fi numită Peştera Călugăriţei.

Pe lângă aceasta statuie, însă, pe contraforţii naosului se aflau odinioară şi alte statui - se pot observa urmele unor piloni pe care au fost postate; din cauza degradării au fost adăpostite în interiorul bisericii: o femeie îngenunchiată, un leu, un vultur şi un războinic cruciat. Statuia tînărului zidar este singura care a fost restaurată.

Sursa fotografii: Brașov, orașul sufletului meu

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums

Surse info, intre altele:

http://www.medievistica.ro/pagini/monumente/texte/cercetarea/incizii/incizii.html

http://tarabarsei.eu/arhitectul-invidios/

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpresp=mozaics_id=131906

Vezi si: Biserica Neagra - file de istorie; Biserica Neagra - mostenire culturala; Biserica Neagra - turnul cu clopote si ceas; Biserica Neagra - descoperiri recente

Biserica Neagră sau Sfânta Maria - turnul cu clopote și ceas

Din cele două turnuri ale planului inițial a fost ridicat doar cel sudic până la o înălțime de 44 m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe brațul transversal al crucii.

Cea mai veche ştire despre clopote la Braşov datează din anul 1476, pe vremea când braşovenii au primit poruncă să serbeze victoria şi înscăunarea lui Vlad Ţepeş ca domnitor al Ţării Româneşti.

Prin anul 1514 s-au mai efectuat unele lucrări prin turnul bisericii și au fost adăugate un ceas (deasupra balconului, pe latura sudică a turnului, respectiv pe cea vestică se afla cadranele ceasului din turn) și clopote.

În anul 1605 clopotul cel mai mare s-a prăbuşit. În anul 1689, clopotele s-au topit la marele incendiu care a cuprins Braşovul și care a afectat aproape toate cladirile din cetate; au căzut peste ceas și l-au distrus. S-au turnat alte clopote dar n-au rezistat nici acestea prea mult.

Clopotul mic, din 1791

În turn au fost așezate trei clopote: cel de 6.300 kg (din bronz) în anul 1858, considerat cel mai mare clopot din România și unul dintre cele mai mari din Europa. Mai există un clopot, din anul 1839 (1000 kg) care bătea în zilele de lucru, şi un clopot mai mic, din anul 1791 (250 kg).

La finalul treptelor in spirala / urme de incendiu

În 27 martie 2009, de Ziua Clopotului - care marca un secol şi jumătate de la sfinţirea celui mai mare clopot mobil din ţară - turnul a fost deschis pentru public pentru prima oară în 150 de ani. Turiștii au avut ocazia să urce în turn pentru a vedea clopotul pe care altfel doar îl aud.

Accesul în turn se face pe o ușă mică, pe scări înguste, în spirală, înalte, plasate într-un spațiu strâmt. Scara in spirala are 190 de trepte.

Povestea clopotului este una pierdută în negura timpului, secretul realizării de Johan Andraschowski, din Cluj, fiind uitat pe vecie.

Clopotul de 6 tone, din 1858

Clopotul mare, în varianta de azi, a fost turnat în 11 decembrie 1858, în faţa Porţilor Braşovului Vechi - în zona unde azi este Cercul Militar (Casa Armatei), în Livada Poștei - şi a fost apoi adus cu un car special tras cu 8 perechi de boi, până la biserică, unde a fost urcat timp de cel puţin 3 zile. Pe 27 martie 1859 a avut loc sfinţirea acestui clopot. La acea vreme (până în anul 1970) erau necesari opt clopotari pentru a-l mânui: era acţionat cu frânghii, de jos - clopotarii trăgeau de frânghia care acţiona un sistem rotativ ce punea clopotul în mişcare. Azi este acționat electric.

Clopotul este şi un important simbol istoric: pe partea de sus a coroanei se află inscripţii gotice, un început de cântec coral al lui Martin Luther, refermatorul din Germania, cântec care se numeşte: Cetate tare-i Dumnezeu şi armă apărătoare. În partea de vest este deviza reformatorului Jhonannes Honterus, Vegheaţi şi rugaţi-vă (a zis în anul 2009 Hanelore Agnethler, preot la Biserica Neagră).

Custozii Bisericii Negre organizează diverse tururi tematice pentru amatori; un astfel de tur este și cel în care sunt prezentate turnul, clopotele, acoperișul, ceasul și terasa de sub el, terasă de pe care se deschide vederii o parte din oraș, între care Turnul Alb, Turnul Negru (care nu mai e negru de când l-au renovat), Turnul Măcelarilor (singurul turn al cetății care mai este locuit), strada Mureșenilor (fosta stradă a Vămii sau a Mănăstirii, unde se afla și Poarta Vămii), strada Republicii (fosta Uliță a Căldărarilor și Strada Porții, unde se afla poarta principală de intrare în cetate).

Sursa fotografii: Brasov, orasul sufletului meu

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.347828832012468.1073741838.194290324032987&type=3 

Vezi si: Biserica Neagra - file de istorie; Biserica Neagra - mostenire culturala; Biserica Neagra - legende; Biserica Neagra - descoperiri recente 

Biserica Neagră sau Sfânta Maria - moștenire culturală

Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente în stil gotic din România și deține un tezaur inestimabil, afirmă cunoscătorii.

Decorarea bisericii a început puţin după anul 1400, perioadă din care se pare că datează statuia Sfântului Ioan Botezătorul. Pe la 1430 au fost executate statuile Isus-salvatorul lumii, Maria cu pruncul şi statuia apostolului Petru.

Între valorile aflate în biserică sunt și:

Amvonul (1696). Cel dinaintea acestuia s-a pierdut în marele incendiu din anul 1689. Maistrul măcelar Laurenz Bömches a susţinut ridicarea celui nou, iar monograma lui se află pe coroana ornamentală, pe una dintre laturile-oglindă ale amvonului.

Cristelniţa (bronz, 1472) este unul dintre puţinele obiecte rămase din perioada de dinainte de incendiu şi în acelaşi timp un exemplu valoros al artei de turnătorie medievală. Scrierea gotică minusculă destăinuie numele donatorului: parohul Johannes Reudel. În protuberanţa boltită din piciorul cristelniţei se pune mangal pentru încălzirea apei de botez. După aproape 150 de ani, în anul 1716, fierarul Meensen Hannes a realizat un grilaj din fier forjat care înconjoară cristelnița.

Orgile. În interiorul bisericii se află una dintre cele mai mari orgi din Europa, compusă din 4000 de tuburi; a fost construită în perioada anilor 1836-1839 de cunoscutul constructor de orgi Carl August  Buchholz din Berlin și este renumită pentru acuratețea sonorității. Orga Buchholz s-a păstrat în starea iniţială datorită faptului că tuburile originale nu s-au pierdut şi nu au fost înlocuite, iar micile modificări întreprinse în timp au fost anulate mai târziu. Acordajul şi presiunea vântului au fost aduse la starea iniţială.

În anul 1924, galeria din fața orgii a fost mărită pentru a se putea organiza concerte mari de muzică sacră cu participarea corului, chiar și astăzi având loc săptămânal concerte de orgă aici. De-a lungul anilor au fost realizate numeroase discuri de vinil, casete audio și cd-uri cu aceste concerte.

Orga din corul Bisericii Negre a fost construită în anul 1861 pentru comunitatea de saşi din Lechinţa în nordul Transilvaniei, de către constructorul Carl Hesse din Viena. Orga Hess a fost adusă în anul 1970 la Posmuş şi 80 de ani mai târziu a fost transportată în stare degradată la Braşov. În 1997 a fost restaurată de firma Stemmer/Zumikon şi este folosită de atunci în concerte şi în timpul slujbelor religioase. Instrumentele de orchestră, în special cele de suflat, pot fi acompaniate doar la orga Hesse. În Transilvania s-au păstrat mai multe orgi Hesse: cele din Moşna, Sibiu şi Biertan, ca exemple.

Colectia de covoare. Tot aici se află cea mai mare colecție de covoare vechi din Asia Mică, din regiunile Brussa, Usak și Ghiordes, din secolele XVII-XVIII, ce reprezinta un tezaur inestimabil al Bisericii Negre. Acestea au fost donate de-a lungul timpului de breslele meșteșugarilor din oraș, de negustori și cetățeni.

Cu excepția muzeului Topkapî din Istanbul, Biserica Neagră posedă cea mai mare colecție de covoare orientale din Europa, datând din secolele XV-XVI. Interiorul Bisericii Negre este dominat de spledoarea de culori a celor aproximativ 110 covoare orientale expuse. Nici astăzi specialiștii nu sunt mereu siguri în privința tipurilor de covoare și a datării lor. Majoritatea covoarelor din Biserica Neagră sunt categorisite ca transilvănene, pentru că s-au păstrat în număr mare și în multe variante pe teritoriul Transilvaniei.

Mai pot fi admirate în Biserica Neagră:

- un fragment din altarul din Feldioara, care datează din secolul al XV-lea; din Feldioara a ajuns în posesia Muzeului Săsesc al Ţării Bârsei, iar de acolo în Biserica Neagră; pe tablă sunt pictate scene din viaţa lui Hristos;

- o pictura în ulei, de Fritz Schullerus (1898), pe zidul din drepta faţă, lângă cor. Este reprezentat acel moment fictiv în care marii sfatului braşovean depun jurământul pe Cartea Reformei, de Johannes Honterus, şi pecetluiesc reforma în oraş. Prin stilul său, tabloul se apropie mult de pictura istorica a anilor 1890 din München, care cultiva un realism expresiv;

- pictura în ulei Nunta din Cana, reprezentarea modernă a pictorului braşovean Hans Eder (1883-1955) şi îl înfăţişează pe Isus după ce a înfăptuit transformarea apei în vin;

- pe una dintre coloanele navei principale este sculptat blazonul orașului Brașov și cel al familiei Hunyadi;

- stranele breslei tâmplarilor brașoveni (pe la 1715). Pe latura din față a stranelor sunt evidențiate zece virtuți, ca semn al credinței protestante a locuitorilor. Mai multe dintre stranele din biserică au fost realizate după marele incendiu;

- un număr mare de veșminte liturgice din materiale textile medievale și baroce de lux. Printre ele se află și veșmintele preoțești de slujbă și pluvialele purtate în Biserica Catolică în ceremoniile de sfințire sau în timpul procesiunilor; ș.a.

Statuia lui Honterus, de Harro Magnussen. Statuia este o reprezentare idealistă a reformatorului, umanistului, tipografului și pionierului sistemului școlar, Johannes Honterus (1498-1549). Poziția sa și cartea pe care o ține în mână sunt în perfectă concordanță cu împrejurimile: cu o carte în mână, savantul indică spre liceul brașovean cu tradiție. Honterus coresponda cu Melanchton, reprezentantul umanismului în învățământ, și încuraja reorganizarea sistemului școlar. În același timp era și fondatorul primei tipografii în care au fost editate materiale reformatoare, materiale didactice și volume ale clasicilor antici ai reformei educației din Transilvania. În perioada reformei, vechile școli teologice latine au fost transformate în școli protestante. Cele două reliefuri din bronz de pe soclu îl reprezintă pe Honterus în tipografie și la împărtășanie. (Ágnes Bálint)

Johannes Honterus, umanist și om de cultură cu importante contribuții la dezvoltarea culturală și economică a zonei Brașovului (a scris cărți, a avut inițiativa construirii unei fabrici de hârtie în Brașov ș.a.) , este înmormântat în Biserica Neagră.

Sursa info principala: http://www.honterusgemeinde.ro/ro/biserica-neagr259/istorie/

Foto de la https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums 

vezi si: Biserica Neagra - file de istorie Biserica Neagra - turnul cu clopote si ceas Biserica Neagra - legende Biserica Neagra - descoperiri recente

Biserica Neagră sau Sfânta Maria - file de istorie

Biserica Neagră (Die Schwarze Kirche, în germană; Fekete Templom, în maghiară) din Brașov este unul dintre cele mai importante monumente în stil gotic din Transilvania, unul dintre cele mai reprezentative din România și cel mai mare din sud-estul Europei (cel mai mare edificiu religios între Viena și Istanbul). Este biserica parohială a comunității evanghelice luterane din Brașov, situată în centrul municipiului Brașov, fiind și unul dintre simbolurile oraşului Braşov. Parohia brașoveană a primit hramul Sfintei Maria, fapt dovedit și de fresca Mariei, aflată în hala porții sudice.

Reforma protestantă a pătruns în Transilvania la jumătatea secolului al XVI-lea și s-a răspândit în mare parte datorită umanistului și pedagogului Johannes Honterus (1498-1549). În anul 1542 s-a celebrat prima slujbă evanghelică în Biserica Neagră, iar în timpul aceleiași mișcări s-au îndepărtat și altarele secundare. Până în anul 1542 biserica fusese catolică.

Edificiul inițial a fost o bazilică romanică, distrusă în marea invazie tătară din anul 1241. Reconstrucția ca biserică gotică de tip hală a început în jurul anului 1380 (probabil începând cu 1377).

Construcţia a durat aproape o sută de ani; a început în anul 1377 şi s-a finalizat în jurul anului 1477. În anul 1421 construcţia, neterminată, a fost aproape distrusă din cauza primei invaziii otomane. Alte surse afirmă ca s-a început construcția bisericii în stil gotic în anul 1383, în timpul parohului Thomas Sander (conform unei inscripții descoperită în zidul bisericii și care îl atestă ca prim ctitor pe Thomas despre care scrie că a murit în anul 1410), când Braşovul se afla într-o perioadă de dezvoltare culturală şi economică puternică, fiind cel mai însemnat oraş comercial şi industrial la graniţa dintre apus şi răsărit.

De-a lungul secolelor XVI-XVII biserica a fost afectată de multe cutremure astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost nevoie de lucrări de restaurare.

Marele incendiu din 21 aprilie 1689 a cuprins şi biserica parohială, distrugând acoperişul şi mobilierul din interior. Acoperișul s-a prăbușit, vitraliile s-au spart, orga și clopotele s-au topit (ultimele căzând peste ceasul din turn, distrugându-l), iar altarul și toate bunurile din interior au fost arse. A pierit și vestita bibliotecă a lui Johannes Honterus, plină cu incunabule și manuscrise vechi, și atelierele meșteșugărești împreună cu sculele și mărfurile depozitate. Aproape un secol i-a trebuit Cetății să-și revină după acel incendiu. De atunci, ruina înnegrită de fum s-a numit Biserica Neagră, (denumire devenită oficială în secolul al XIX-lea). Tot după incendiu i s-a ridicat și actualul acoperiș, înalt de 20 de metri. Meșterii care au lucrat la refacerea ei erau veniți din orasul Danzing, motiv pentru care noile bolți sunt în stil baroc și nu gotic. Tot în această perioadă s-au construit şi galeriile pentru ca biserica să poată face faţă numărului tot mai mare de enoriaşi care luau parte la slujbe. Lucrările au fost încheiate în anul 1722, odată cu noua inaugurare.

Dacă azi este interzis comerțul stradal, înainte vreme țăranii își vindeau produsele chiar lângă zidurile bisericii, în zonă fiind și multe ateliere meșteșugărești. Străzile care duceau spre Biserica Neagră fiind în principal comerciale, casele având la parter magazine și ateliere, iar în Piața Sfatului se țineau târguri la care se prezentau oameni și din afara cetății.

Date tehnice - Biserica Neagra

Edificiul măsoară 89 de metri lungime și 38 de metri lățime. În biserică încap circa 5.000 de persoane. Este o biserică-hală în stil gotic târziu, fiind formată din cor, naos și turn. Din lungimea totală a construcției, 31 m sunt reprezentați de cor, 42 m de naos și 16 m de baza turnului.

Din cele două turnuri ale planului inițial a fost ridicat doar cel sudic până la o înălțime de 44 m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe brațul transversal al crucii. Deasupra balconului, pe latura sudică a turnului, respectiv pe cea vestică, se află cadranele ceasului din turn. Portalul principal al bisericii se află pe latura sudică și este îmbogățit cu sculpturi ornamentale.

Zidurile exterioare și vârfurile bolților au 21 m înălțime.

Coama acoperișului aparținând naosului se ridică la 42 m, iar cel al corului la aproximativ 38 m.

Partea turnului are 30 m, iar în exterior, între cele două scări în spirală, măsoară 31 m.

Suprafața totală a bisericii ocupă 2500 mp, iar blocurile din care sunt construite zidurile au un volum de 9000 mc. Suprafața acoperișului bisericii măsoară aproximativ 4500 mp. Biserica Neagră se află la 589 m deasupra nivelului mării.

Biserica Neagră este caracterizată prin înălțimea egală a navei centrale și a navelor laterale, spre deosebire de tipul bazilică, la care nava centrală este mai înaltă decât cele laterale.

Din punct de vedere arhitectonic Biserica Neagră domină centrul medieval al Brașovului.

În fiecare an trec pragul Bisericii Negre aproximativ 100.000 de turiști, fiind considerată al doilea obiectiv de interes major din județul Brașov, după Castelul Bran.

Potrivit Google Panoramio, Biserica Neagră este pe primul loc în România în ceea ce priveşte cele mai fotografiate obiective turistice (locul 295 în lume). Face parte din Circuitul Bisericilor Fortificate din România, cel mai de success circuit turistic. Dintre cele peste 100 de biserici incluse în tur Biserica Neagră este cea mai vizitată.

Sursa foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu/photos_albums

- / -